| 6 oct 2004 Stimata Doamna Doina (...) , Eu sunt tatal lui Tudor si va multumesc pentru suportul moral deosebit pe care il constituie corespondenta dumneavoastra cu fiul meu si in special pentru nobletea dumneavoastra care va aseaza printre putinii dar bunii prieteni de suflet ai lui Tudor Fiul meu va admira, priveste cu mare placere dar, nu va ascund, si cu mare nostalgie splendidele fotografii cu care ii inseninati zilele de mare incercare pe care i le-a harazit soarta. Nu stiu care va fi decizia finala; in pofida tuturor prognozelor si documentelor medicale noi speram ca Tudor sa-si petreaca viata aici pe pamant vindecat miraculos prin mila lui Dumnezeu. Parcurgem toti cei apropiati lui o Golgota pe care nu o doresc nici unui parinte sau fiu. Poate este plata greselilor de parinti nesabuiti, poate vom primi, fie aici fie dincolo permisul de buna purtare dar este cumplit de greu in special pentru Tudor care duce Crucea. Noi suntem niste chibiti neputinciosi. Asa ca frumosul cu care mangaiati privirea si sufletul fiului meu este un dar deosebit pentru care va multumesc. Stimata Doamna, Tudor si cu mine am pasit acum 21 de ani impreuna pe munte, in Bucegi. Nu stiu daca pasii lui vor mai parcurge cararile muntilor pe care ii iubeste atat de mult, asa cum i-ati urat de ziua lui, nu stiu daca legamantul nostru de lupta impotriva bolii, de a urca inca o data pe munte va deveni realitate aici sau Dincolo, dar va marturisesc ca timpul Golgotei noastre inseamna o ascensiune grea in care Tudor ne trage dupa el legati ca niste saci in coarda. Este un timp si o incercare ce ne-a fost data noua unor oameni marunti care n-am stiut ai cui parinti suntem. Stimata doamna nu este o confesiune de tipul“ fiecare cioara isi lauda puiul “. Este o marturisire de iubire pentru Tudor, este marturisirea acelui tip de legatura care ramane vie peste orice intamplare a timpului nostru, peste existenta noastra efemera. "Intalnirea" cu Tudor a fost si este o permanenta lectie de sinceritate, de putere si de curatenie sufleteasca din care mi-as dori sa invat sa-mi traiesc viata, atat cat va mai fi, firesc, fara false prioritati. Faptul ca dumneavoastra sunteti un om pe care fiul meu il admira, despre care vorbeste adesea imi da convingerea ca faceti parte dintre cei asemenea lui, adica Oameni. Nu stiu cata vreme va mai putea Tudor sa va admire pe calculator dar fiti sigura ca in insulele de liniste pe care suferinta i le mai lasa, o face cu bucurie si caldura in suflet. Va multumesc stimata doamna pentru suportul de viata pe care i-l dati fiului meu. Ignorati patetismul mesajului meu. Este o confesiune si o palida incercare de exprimare a recunostintei fata de o persoana care bucura sufletul celui mai drag om din viata mea. Al dumneavoastra , Dan Constantinescu P.S. Tudor nu stie despre acest mesaj dar daca veti “vorbi “ cu el veti proceda dupa cum credeti ca este mai bine. El nu este omul confesiunilor declarative, este omul dovezilor concrete, a faptelor de viata. Dar ii puteti spune ca v-am scris pentru a va multumi pentru ajutor. Desigur daca in continuare ii va fi greu sa va scrie si-mi va permite, voi face eu acest serviciu de curierat, cel putin pana cand isi va relua activitatea si ii va creste puterea. 7 oct. 04 Domnule Constantinescu, Putin a ramas sa nu va scriu eu mai intai, fiindca gasisem deja pe net referintele despre dv., in ideea de a ne uni eforturile pt. a-l ajuta pe Tudor. Ceea ce spuneti ca fac eu pt. el e supraevaluat, in opinia mea nu e decat un ambalaj decorativ care paleste in fata urgentelor de fond care se impun de multa vreme si nu stiu cum sa le servesc. Ma invart in cerc si-mi reprosez ca n-am stiut sa sparg barierele la timpul potrivit. Daca mi-ar permite Tudor sa va revelez corespondenta noastra, de mai bine de trei ani, ati vedea ca eram la macaz in momentele cheie din istoria lui recenta, cu tentatia de a-l schimba spre avantajul lui, dar n-am avut luciditatea sa-l fortez impotriva vointei lui. Mi s-a parut corect locul pe care mi-l prefera el si consideram echitabil sa nu-mi prea afisez maturitatea fata de cineva care abia si-o construieste. De fapt, in ce priveste boala lui, nici macar n-am putut sa cred ca e pandit de asemenea pericol, pana cand nu mi-a spus direct despre tumorile toracice. Apoi, graba mea de a ma documenta in domeniu nu compensa ceea ce echipa din jurul lui Tudor parea sa stie deja, asa incat rolul meu decorativ nu parea sa aiba alternativa. Mi l-am facut cat am stiut de bine, dar e un paleativ prea slab pt. asemenea realitate. Voi continua totusi sa-i trimit prin dv. mesaje, muzica si imagini, daca aveti acces la mailul lui - sau poate imi dati alta adresa (pe yahoo nu e destul loc pt. fisiere mari). As dori ca ajutorul meu sa fie mult mai eficient. Eu cred ca cea mai mare urgenta in acest moment este calmarea durerilor inimaginabile pe care le indura Tudor. Oricat ar fi drogul de puternic, pe moment il va ajuta sa-si refaca fortele. Nu mai poate fi lasat sa se chinuiasca. Imi spunea unchiul lui, la telefon, ca ati gasit un medic care v-a facut impresie buna si s-a angajat sa se ocupe de Tudor asa cum se face in Occident. Ce-i propune acel medic si cum il ajuta pe Tudor? Normal ar fi ca el sa fie plasat sub ingrijire medicala permanenta, cu o dozare regulata a medicatiei contra durerii, cu un scaun rulant pt. a se putea deplasa, cu un serviciu permanent de higiena si intretinere, cu aparate de divertisment (muzica, video), cu telefon la indemana si cu momente de vizita a celor dragi. Nu poate ramane numai in grija familiei disperate ca nu poate face mai mult pt. el. Va fi o ameliorare imediata si pt. el si pt. dv. si va va da ragaz sa planificati strategiile urmatoare. Iar daca asemenea servicii va depasesc financiar, imi ofer si eu ajutorul. As dori sa mai pot vorbi cu Tudor si v-as ruga sa-mi spuneti cand si cum. Eu sunt on line multe ore pe zi si-mi iau des mesajele, doar sa ma anuntati cand e momentul. Numai ca, la celularul lui Tudor reusesc foarte greu sa ma conectez. Sunt foarte pragmatica in raspunsul meu, desi m-a impresionat mult mesajul dv. Astept ca Tudor sa va permita lectura corespondentei cu el pt. a nu va scrie ceea ce e deja atat de bine scris si pt. a va dezvalui o surprinzatoare literatura de viata. Sunt alaturi de dv. si doresc din suflet sa avem vesti mai bune. Mi-ar placea sa-mi spuneti simplu, pe nume: Doina 7 oct 2004 Voi proceda conform permisiunii. Asadar Doina, acum Tudor se afla internat intr-un spital ( din reteaua militara )pentru probleme colaterale suferintei sale de baza.Ultima investigatie RMN-rezonanta magnetica si CT-tomografie a evidentiat o evolutie foarte agresiva a tumorii plasata pe osul iliac.Aceasta exercita o presiune puternica asupra bazinului inferior cu toate componentele sale functionale din care cele mai afectate sunt caile de evacuare-colon si vezica urinara Consecutiv tratamentului analgezic a aparut o foarte severa constipatie care nu s-a putut rezolva cu metode clasice astfel ca am decis internarea. Pe de alta parte durerile cauzate de clismele repetate au declansat o contractura a sfincterului uretrei si a rezultat un glob urinar cu un continut teribil de peste 3 litri de urina,rezolvat in ultima clipa prin montatrea unei sonde pe care o are si acum. Au fost momente cumplite pentru el si cu un continut emotional special pentru noi. Cu acordul lui Tudor am decis internarea in spital. Toate celelalte incercari au fost efectuate prin solicitarea serviciului de salvare care s-a dovedit eficient numai la capitolul transport dar quasinul la capitolul rezolvari medicale. Despre gestionarea suferintei lui Tudor din pacate o facem noi parintii lui si el insusi deoarece persoanele, cel putin teoretic competente sa o faca, din cadrul Inst. Onclogic ne-au abandonat clar in momentul in care s-a vazut ca terapia cu citostatice n-a avut nici o eficienta. Sa nu ma intrebati de ce este asa pentru ca nu are rost nici explicatia si nici eventuala solutie teoretica pe care as propune-o. Medicul care practic ar trebui sa-l urmareasca pe Tudor ar fi medicul de familie, care este un amarat de functionar care da niste retete care i se cer si cam atat. Despre analgezice sa sti ca ni le autopropunem si apoi le solicitam de la un "centru" specializat si in final le obtinem de la niste farmacii pe baza unor retete gratuite (daca avem noroc pentru ca mafia farmaciilor nu doarme iar aceste medicamente-acum Tudor ia fortral-pot fi utilizate mai "eficient" in fabricarea stupefiantelor).Tudor ia cam 3 pastile zilnic care ii asigura un oarecare confort deoarece sunt zone care sunt dureroase si nu din cauza cancerului. Factorul emotional bulverseaza eficienta medicatiei el fiind potentat si de pareza aparatului locomotor. Avem un carucior cu care s-ar putea deplasa prin casa dar acum este foarte slabit. Sper din tot sufletul sa-si revina dupa spitalizare, adica sa scape de constipatie si sa-si diversifice programul diurn. Doina, l-am vizitat pe neurochirurgul care l-a operat pe Tudor anul trecut in noiembrie si i-am aratat RMN si TC. A spus ca n-a mai vazut asa o grozavie si este un chirurg de exceptie. Tudor si-a prelucrat imagistica RMN si la randu-i a vazut clar atacul bestial al tumorii care a depasit 20 cm. Prin urmare strict medical partda este pierduta. Dar sunt doua semnale carora eu le dau mare importanta: Tudor are pofta de mancare si mult mai important, Tudor vrea sa traiasca. Vizitele prietenilor s-au cam rarit din doua motive: starea de oboseala urmare slabiciunii fizice corelata cu teama de a se hrani pe fondul constipatiei si incapacitatea prietenilor de a realiza starea lui si de a nu sta mai mult de 10 - 15 min.in vizita. Revin la internarea din momentul in care iti scriu. Adineauri am vorbit cu Tudor la telefon (are mobilul cu el) si mi-a spus ca a eliminat un fecalom mare si ca va lua un purgativ puternic in noaptea asta. Este important faptul ca nu are ocluzie de care ne feream teribil. Vezi asadar ca lupta este dura iar puterea lui Tudor este determinanta. Trebuie sa sti ca duminica am ascultat impreuna concertul pentru vioara de Max Bruch si Pink Floyd si am fost foarte multumiti. Starile lui sunt foarte oscilante si functie de ele incercam sa-l mobilizam sau il ocrotim ceva mai mult. Am angajat si o specialista in recuperare fizica pentru picioare dar din pacate pana acum n-a putut beneficia de serviciile sale. Medicul care s-a oferit sa-l urmareasca este neurochirurg dar serviciile sale nu pot viza eventuala activare a picioarelor deoarece implicatiile de natura secundara nu sunt de competenta sa. Mentinerea sau nu a sondei urinare este o alta problema dar pe care o plasam pe planul secund, prioritate avand colonul. Si aici apare temerea unei infectii urinare ca urmare a folosirii sondei.Cele pe care le-am prezentat poate iti vor crea o imagine haotica dar asa este realitatea. Este o boala foarte agresiva care se comporta aidoma unei entitati malefice care il agreseaza din interior. Organele vitale nu sunt afectate cu exceptia aparitiei unor noduli la plamani. S-ar putea sa fie un proces de metastaza pulmonara. Va trebui sa abordam si acest aspect. Si asta cu un oncolog-nu stim care. Daca natura nodululor pulmonari de cca.10-11 mm.este tot de tip condrosarcom rezulta ca nu are rost sa se chinuie cu chimio sau radioterapie. Este numai supozitia mea care sunt inginer, deci fara valoare. Doina cred ca ai acum un tablou complet al suferintei fiului meu si al tentei de hazard care marcheaza tratamentele lui. Din pdv al durerii vom face tot ce se poate sa-l ferim dar apar efectele marginale dure si cu mare grad de risc. Evident cunoastem personal medici dintre care unii chiar buni si speram sa ne ajutam cu ei.Ipoteza unei spitalizari de lunga durata nu se pune-mediul este traumatizant si nu intotdeauna se pot gasi solutii acceptabile. Spitalul in care este internat acum impreuna cu Tatiana este asa cum iti scriam din reteaua militara si prin urmare beneficiaza de ordine si medicatie necesara. Nu vezi shatre de tigani foind peste tot nu auzi urlete, manele si nu fumezi pasiv cu o leoarca de varza in fata. Ei au o rezerva in care doarme si Tatiana gratie amabilitatii medicului sef pe care il cunosc de cativa ani. Poate maine se externeaza si vom vedea pasii urmatori. Dincolo de concretetea celor relatate ma bazez enorm pe dorinta de viata a lui Tudor si vom lupta. Este o mare sansa ca Tatiana este pensionara si-l ingrijeste pe Tudor. Nu stiu daca Tudor ti-a spus dar Tatiana si cu mine suntem divortati de peste 20 de ani. Eu m-am recasatorit acum 11 ani iar sotia mea, Rodica, cred ca este la ora actuala cea mai apropiata prietena a Tatianei. Practic ele doua il ingrijesc pe Tudor si ziua si noaptea. Din pacate Rodica inca mai lucreaza asa ca uneori Tatianei ii este mai greu dar gasim solutii in mediul familial. De altfel Tudor glumeste spunand ca are doua mame si doi tati (Cristian cumnatul Tatianei il iubeste foarte mult pe Tudor). Eu pe langa serviciul de baza-cercetare in constructii, am multe cursuri la trei universitati cu care imi mai sporesc venitul. Recunosc ca la aproape 60 de ani este cam greu dar sper sa fac fata. Asa ca financiar ne descurcam inca acceptabil. Problema este ca starea lui Tudor sa-mi permita psihic sa-mi fac profesia si marturisesc ca sunt o fire excesiv de emotiva mai ales in ceea ce il priveste pe Tudor. Sper sa-mi gasesc echilibrul minim necesar. Draga Doina cele pentru care ti-am multumit si-ti multumesc in continuare sunt gesturi de mare tandrete si implicit de noblete sufleteasca. Tudor are nevoie si sunt convins va avea si in continuare. Cred ca poti sa-i scri si sa-i trimti imagini si muzica in continure pe adresa lui-oricum mie poti sa-mi "forward-ezi" textele pe care le crezi de cuviinta pentru ca alta adresa nu am-ma refer la una privata. Telefoanele mele sunt: - acasa: 0040 (...)- dupa 17:30 - birou: 004021(...)10-16:30 - mobil: (...) Iti multumesc pentru oferta de ajutor cu atat mai mult ca a fost o situatie in care trebuia sa mergem urgent la Paris pentru un consult si nu aveam suma, pentru noi mare de cca.2500 EURO si cei mai apropiati prieteni culmea erau intr-o cumplita criza financiara – sunt oameni foarte bogati dar probabil ca banii astia mai malformeaza prioritatile in viata. Trebuie sa sti ca am vorbit cu Tudor si daca vom fi in impas sigur vom striga help. Cu bine Doina sa fi sanatoasa si puternica si sa ne bucuri sufletele cu existenta ta si cu creatia ta. Tine-ne pumnii sa-i fie bine lui Tudor si sa avem puterea de a invinge hidra. Dan 9 oct. 04 Draga Dan, M-a tulburat enorm relatarea despre starea lui Tudor, desi mi-o imaginam deja, date fiind asistarile mele la cazuri asemanatoare, in cercurile apropiate. Experientele mele erau insa in jurul unor oameni varstnici si, desi prematur imbolnaviti, m-au acordat cu ideea ca nu suntem eterni. Insa ceea ce se intampla la voi acum e dincolo de orice firesc, contar oricarei naturi, de un absurd pe care mintea mea nu mai poate sa-l incapa. Asa incat toata luciditatea prognozelor se risipeste in vant cu acelesi aplomb cu care realitatea le impune si refuz sa accept ca Tudor nu va depasi raul. Ma servesc si de acest virtual in care Tudor mi-a aparut, in care il pot face sa existe dincolo de orice realitate. Imi exploatez meseria mai profund decat am facut-o vreodata si cred ca-mi va servi mai bine decat ar putea-o face orice credinta sau religie. Acestea-s mijloacele mele. Desigur, ele nu vor contraveni suportului moral pe care voi l-ati ales pt. a va sustine si va incurajez sa plonjati in el cat de adanc posibil pt. a-i extrage forta de care aveti nevoie. Cu Tudor am avut un asemenea schimb de idei, la un moment dat, si cred ca l-am putut convinge ca orice mijloc este bun, daca lucreaza. El insa poarta calvarul suferintei fizice, iar aici trebuie intervenit chimic si fizic... iar voi sa deveniti doctori si infirmieri si tot ce sistemul medical nu-i in stare sa va ofere. Nu odata m-am razvratit si eu contra acestui sistem care, si la noi, e orientat pe profit financiar pur si dur. De multe ori, nici macar cu un ambalaj de moralitate. Cred ca inteleg ce n-ai vrut sa-mi spui referitor la oncologii care l-au abandonat pe Tudor. De aceea, ma ofer sa va sprijin cu ce pot pt. ca sa va procurati ajutoare. Sigur ca enormitatea sarcinii va depasi resursele celor doua mame si nu trebuie sa fortati limitele. Probabil si prietenii vostri care n-au fost la post cand trebuia, s-au echilibrat financiar intre timp. E posibil sa fi fost chiar in criza – cunosc asemenea situatii pt. ca si eu imi investesc agoniseala (numai din arta nu se poate trai decent). Cand bursa e scazuta, daca lichidizezi 3000$, trebuie sa pierzi poate 10000. Calculul investitorilor nu trece dincolo de cifre si asa se imbogatesc... dar nu pot vorbi in numele prietenilor vostri. In fine, vorbind in cifre, eu ma aranjez sa va deblochez imediat pana la 2000$, cand aveti nevoie. Acum ma ocup sa mai extrag un .mp3 si sa-l trimit lui Tudor. Sper ca e acasa si se simte mai bine. Va doresc la toti o seara mai buna, Doina Tudor sambata 09.10.04 Draga Doina, Ma bucur de faptul ca fiul meu, cu acel ceva care ii este propriu si care combina delicatete si personalitate, uneori excesiva, a reusit sa adune in jurul sau oameni atat de calzi precum esti tu. Sigur ca daca vom fi in impas vom apela la ajutor dar poate ca se va intampla ceva reversibil care sa modifice optiunile. Evident ca imi este imposibil sa accept ca Tudor sa devina istorie, oricat de frumoasa ar fi ea pentru noi. Numai ca acea entitate malefica de care iti scriam nu cred ca mai poate fi invinsa doar cu materie frusta, fie fizica, fie chimica. Pe de alta parte fara sa fiu adeptul basmelor cu zmeu si Fat Frumos, cred ca exista un antidot si pentru raul asta absurd. Nu il pot concepe doar ca pe un accident sau ca pe un rezultat al unui "plictis" superior. Forta de a-l invinge poate ca o detine chiar Tudor. Noi nu facem decat sa ardem pentru asta. Tudor a cunoscut foatre multi oameni, coaguland o retea arborescenta de suflete care vibreaza pentru el, care-l doresc viu. Am convingerea ca simfonia asta de trairi, fiecare cu specificitatea sa genereaza o forta care adaugata dorintei lui de a trai o potenteaza peste orice produs farmaceutic (fara a anula efectele benefice ale produselor astea atunci cand se impune). Azi Tudor este inca in spital. Cred ca revine acasa luni. Important este ca a reusit partial sa-si degajeze colonul si ca are pofta de mancare. Este un pas de furnica dar este catre viata. L-am vazut la pranz, era putin obosit si nervos - este cumplit sa te impaci cu ideea si starea de a nu "avea" picioare - am facut candva o rahianestezie si stiu ca este oribil, si asta a durat doar cateva ore. Ma pregatesc sa ma duc din nou sa le duc cina si micul dejun pentru maine - acum este ora 22:00 aici. Sper sa fie ceva mai bine si sper foarte tare. Multumesc pentru gand bun pentru Tudor si daca poti, transforma frustrarea in caldura pentru el si pentru sansa lui de a invinge hidra. Te rog - eu simt ca este mai bine asa! O zi buna, si-ti voi scrie in continuare atat timp cat Tudor nu o poate face. Se va bucura pentru ca va primi din nou semnul tau de afectiune. Cu bine, Dan |
 |
 |