4 martie 2005 Doina draga, Epistolarul, adica "corespondenta" - Doamne, daca s-ar fi tinut un concurs cu sinonime de minimizare a semnificatiilor cuvintelor, Tudor ar fi castigat detasat cu conditia sa-i fie atribuite acele vorbe - mi se pare o succesiune de fatete teoretic fara sfarsit a numai doi, este drept semnificativi prin inteligenta si sensibilitate, oameni care sunteti voi. Ca va fi fiind literatura sau nu habar n-am dar cred ca si daca nu erati voi acolo-prin absurd-si ar fi fost asa cum este, tot l-as fi citit cu senzatia ca sunt invaluit intr-un farmec care le este propriu exclusiv celor doi. Remarc ca sunt tente uneori aspre dar imi sugereaza asprimea valsului lui Ravel care sfarseste aproape haios si toceste brusc tot ce te infiora cu putine acorduri mai devreme. Oricum Epistolarul pentru mine este viata si va va supravietui amandurora. Daca il va citi si altcineva va fi un om sensibil care ar astepta declaratia de iubire care nu vine pentru simplul motiv ca este redundanta, este peste tot. In rest sunteti pe rand catalizatorul celuilalt si a fost o mare sansa pentru noi ca Tudor sa respire Doine dupa Doine si astfel sa-l putem cunoaste si noi si sa lase un pic din sufletul lui in beneficiul oricui si-ar dori. Pe scurt este NUMAI al vostru are unitate ca si voi doi si cred ca ar fi perfect sa fie citit ca si o carte BUNA. Noi putem continua sa-l traim pe Tudor sau Tudorii nostri, cred chiar ca am nevoie de asta, dar tu cred ca poti sa-l sintetizezi prin tine insati si as fi teribil de incantat s-o faci cum numai tu stii. Si inca ceva; Tudor nu cred ca ti-ar fi spus ca te iubeste nu pentru ca ai fi "mare" dar nu cred ca ar fi putut "agresa" pe cineva drag cu o asemenea ingerintza. Deci eu cred ca Epistolarul ar fi sa fie strict al vostru, cu tine cea care-l poti creiona pe Tudor sau pe Doina asa cum cred ca vei sti s-o faci de aici mai departe. Ziua de 22 feb. din pacate isi gaseste loc prin durerea mea. Numele meu de profesionist sa sti ca este foarte mandru sa shada prin prisma voastra dar, Doina, eu sunt greoi am minte de ecuatii si cand graiesc cam bat campii asa ca ma voi limita la a te admira si a-ti spune uneori cum simt. Ca ne vom reveni e greu de spus. Taman acum trec printr-o grozava criza a inutilitatii celor pe care le fac care nu-mi da pace iar Tatiana se chinuie sa nu planga mereu. Cred ca cea mai echilibrata este Rodica dar cred ca fiind mai pragmatica intrevede pericole care ne pasc-pe plan social si pe mine profesional. Cred ca se gandeste la proverbul (cred ca arab) care spune ca atunci cand leul este bolnav si magarul il loveste cu copita. Si misuna destui in jurul meu - n-are rost s-o fac aiurea pe modestul. Psihiatra cara ma mai gestioneaza uneori ma trimite in "campul muncii" cat mai iute iar mie imi vine s-o trimit in......In fine astea sunt fleacuri, durerea este usturatoare, fluctuanta si inseamna jalea noastra, ne plangem de mila si toate astea pentru ca ne spijineam teribil,aproape sufocant pe Tudor. Sper s-o facem si de acum inainte dar la modul cel corect si atunci va fi bine. Un suport va fi si Epistolarul cu ceea ce a fost si cu ceea ce va fi. Esti singura lui apartinatoare in trup de om. Despre cimitir este in comuna Rosu, un soi de banlieu al Bucurestilor, foarte aproape de casa Tatianei, din cartierul Militari. Este un cimitir parohial este pazit si inca nu roiesc tiganii. Primavara canta pasari cu toate ca este cam sterp - nu sunt inca copaci si iarna si tomna este trist, bacovian. Cu drag, Dan. P.S. Maine va fi o zi grea. Ii facem pomenirea de 9 zile lui Tudor care coincide cu "Sambata mortilor". Mergem la Patriarhie unde slujeste duhovnicul lui Tudor Este departe va fi lume multa dar lui Tudor ii va conveni ca se va "pierde" printre atati adormiti intru Domnul. Sunt deja crispat.D 7 martie 2005 Draga Dan, Am gasit o inregistrare facuta asta vara, vorbind cu Tudor la telefon. De fapt, am vrut sa ma inregistrez doar pe mine, sa vad daca vorbesc destul de corect, dar se aude si Tudor in surdina. Acum nu mai inteleg tot ce spune. Convorbirea e de vreo 40 de minute, dar am extras vreo doua si am amplificat cat am putut vocea lui Tudor, desi n-am putut scoate zgomotul de fond. Reascultand-o a fost pt. mine o terapie nebanuit de linistitoare. Nu stiu ce efect va avea asupra voastra, de aceea o inserez in site sa o ascultati doar daca credeti ca nu va tulbura prea mult. Lucrez in continuare la pagini si mai e mult de lucru, insa pt. mine e un fel de a suporta mai usor tristetea. Nu prea stiu cum altfel sa fiu alaturi de voi. La telefon inca nu cred ca voi putea vorbi normal, asa ca inca n-am sunat-o nici pe Tatiana. Din cate stiu, are adresa electronica dar nu i-o cunosc. Stiu insa ca te ocupi sa-i transmiti mesajele mele. Am tot mai mult impresia ca orice as spune, calc pe note false. Doresc sa-mi scrii cand ai timp si nu cred ca o vei face numai in functie de raspunsurile mele. Cu drag, Doina |
 |
 |