| 3 mar. 05 Draga Doina, am vorbit cu Tatiana despre oferta ta de a aranja mormantul lui Tudor si s-a aratat extrem de recunoscatoare si multumita de caldura deosebita a mesajului tau. In ceea ce ma priveste ti-am spus de ieri, consider chiar un drept al tau sa faci asta iar Tudor sunt convins ca va primi asa cum se cuvine tot ceea ce inseamna comuniune intru iubire. Ca elemente de detaliu trebuie sa sti ca mormantul este unul cat se poate de ortodox, adica cu o imprejmuire de beton, o cruce de piatra cu doua ghivece pentru flori iar locul de mormant este acoperit cu pamant. La mormant nu se umbla 40 de zile-adica pana la 03.04.05-si apoi mormantul se taseaza astfel incat dupa circa un an are forma finala. Practic cred ca aranjarea inseamna doua etape,una provizorie de cca.1 an si apoi cea finala. Tatiana s-a aratat incantata de ideea de a colabora cu cineva care are pricepere in gradinarit noi fiind nepriceputi in asa ceva. Ce sa spun, tu ne-ai intins un deget si noi ti-am luat ambele maini ! Vreau acum sa-ti povestesc cate ceva din legaturile mele cu Tudor de cand a plecat acolo sus. Pana ieri in fiecare noapte am visat ca ma agitam cu varii tratamente si totul era brownian si ma trezeam cu o tristete grozava si chiar cu spaima ca vine noaptea si imi reiau activitatea sisifica. Ieri Tatiana a ajuns la un azil-spital pentru batrani unde a dat toate medicamentele care ne-au ramas. Azi noapte am visat ca eram in Franta pe o plaja, eram bronzat, si i-am dat telefon Tatianei in Bucuresti. Mi-a raspuns foarte mirata, ca Tudor a aparut intr-o gradina aproape de casa, ca il vede, are trup-aici ne-am mirat tare amandoi-si vorbeste unor oameni stransi in jurul lui iar ea nu s-a dus ca sa nu-l tulbure. Era vadit bucuroasa si emotionata. Aici m-am trezit si am avut mult timp o stare tonica si m-am bucurat ca nu sunt din nou in caruselul visului obsedant despre care ti-am scris, dar si mai mult, ca de undeva aflu ca este bine. A fost prima zi in care am putut sa privesc "Fuiorul", inclusiv pagina din 22.02.05 fara sa plang. Acum insa nu cred ca as fi la fel de tare. Doina ma bucur ca a reaparut laleaua si ca am putut sa o vad si aud pe "regina noptilor" baiatului meu. Am impresia ca acel dado197 a disparut dar oricum ma uit ca la un santier neavand imaginea nici a detaliilor nici a ansamblului. Tot ce stiu este ca ceea ce este continut in orele alea de noapte mioritica a fost revarsarea gandurilor libere fara conventionalismul cotidian, ale fiului meu, ca ti se datoreaza aceasta respiratie de noapte si ca cele aproape 200 de intalniri au fost probabil cele mai frumoase nopti ale lui Tudor. Cati oameni sanatosi si puternici au parte de mangaierea unor asemenea nopti? Cata castitate in noptile voastre si cata daruire care nu pot fi decat ale unor oameni cu un dar aparte care nu are nimic comun cu romantismul ci mai degraba cu indrazneala - atat de fireasca dar atat de uitata- de a fi sinceri. Ma bucur de cum va fi locul in care se odihneste o mica parte din Tudor, de visul meu despre cealalta mare parte din Tudor si de "Memorialul" sinceritatii voastre. Cu drag,Dan. Evident m-am inselat. Adica plang. Doina daca poti fa cumva sa-mi pot aduce chipul lui Tudor din Stea in fata ochilor. Este cea mai frumoasa imagine a fiului meu, nu o am si ma mangaie si ma doare. Dan Iarta-ma ca n-am raspuns mai repede. I-am luat portretul din pozele de la nunta lui Adrian. Voi reveni cu raspuns si la mesajul tau de azi. Sunt alaturi de tine, Doina Draga Dan, Tu stii chipul lui Tudor, din stea, altfel decat il stiu eu. Pentru mine il pot readuce exact cum il stiu, pt. tine nu... Nu-s capabila sa masor durerea voastra dar imaginea partiala pe care o am despre taria voastra ma asigura ca va veti recladi. Cat despre tristetea mea... sper sa ma descurc. Ce frumos citesti tu epistolarul! Cred ca inca nu l-ai citit tot si n-ai aflat ca dialogul meu cu Tudor e destul de pamantean, in ciuda virtualului. „Regina noptii” e de fapt „soare cu dinti”. Tandretea aia are taisuri si chiar asta ne salveaza de „insectarul cu stupiditati”. Tudor nu-mi spune ca ma iubeste si-i admir franchetea tacita. Stia cat sunt de „mare” de la bun inceput. Imi spune insa de multe ori ca nu stie ce a facut pt. a merita o iubire si nu stie daca-i poate raspunde. Dupa ce i-am explicat diferenta dintre a iubi si a fi indragostit, m-a asteptat mustrator la o cotitura. Eu calc foarte pe note in mesaje si el vede si ma cearta... si toate astea fac condimentul unic al epistolarului. Un creuzet de roua care acum pluteste, sigilat, in cyberspatiu. Uneori condensata din aburi de leshie, alteori topita din broboane de bruma, cand „dadeam ture pe la extreme”. Sau e-casheta de albastru straveziu – culoarea-i preferata. Corespondenta, pur si simplu, in termeni tudorieni. E-memorial, in termeni paterni. Nu stiu daca a fost bine sa fac paginile cu portretele lui Tudor care va tulbura atat de mult. Pentru mine a fost in acelasi timp dureros si curativ sa le fac. N-am sters niciuna din paginile cu mesajele tale, doar le-am scos din cuprins pt. ca te indoiesti daca isi gasesc locul acolo. Aici chiar numai tu poti sa-mi spui cum sa le tratez. Pentru noi nu este vreo diferenta daca sunt inserate sau nu, poate pt. alti cititori care se asteapta la unitate... dar nu e vorba de literatura. Le poti accesa pornind de la dado177b - 202 si ce va urma. Presupun ca tu nu vrei, pe drept cuvant, sa-ti amesteci intimitatea cu numele pe care il folosesti in meserie. Eu insa pot sa-mi las numele real fiindca in meserie functionez cu pseudonim, asa ca numele de botez sta frumos si fara teama in contingent, cu un salutar sentiment de libertate. Pt. design abia incep sa caut adrese si nr. de telefon ale oamenilor cu care vreau sa intru in contact. I-am cunoscut bine, fiindu-mi colegi, dar nu i-am mai vazur de cand am plecat. Dorintele mele merg foarte sus la nivel de autor dar inca nu pot sa spun nimic inainte de a lua legatura cu el. Asa ca faza intermediara va ramane in grija serviciilor locale de administratie, cu gradinarit si ce mai e necesar. Un site care ne-ar putea orienta pt. aceasta faza:http://www.... In care cimitir este mormantul? Ce greu mi-a fost sa scriu intrebarea... P.S.Despre crestinism, da, stim ca nu prea exista ceva care se poate numi filozofie crestina, deoarece crestinismul este o religie si nu un sistem de idei. Numai ca eu nu pot decat sa-i consider absorbtiile filozofice, in credinta ne putandu-ma amesteca din lipsa de resurse... De altfel, indraznesc sa cred ca crestinismul a inceput cu (de)constructii si (contra)argumente filozifice, apoi a devenit (anti)o-anume-religie si de aceea a patimit Christos. De ce m-as supara ca tu ai alta intelegere si parere? |
 |
 |