| 16 mar. 05 Draga Doina, Am simtit nevoia imperioasa sa-ti scriu, desi abia de citeva zile m-a invatat Dan sa folosesc mail-ul. Parca niciodata nu gaseam timp pentru genul acesta de activitati, mereu mi-am cautat alte prioritati. Acum este noapte la noi, stau pe scaunul lui Tudor, la biroul lui si ii folosesc calculatorul pe care a lucrat cu atita placere. In stinga calculatorului este o candela mica si doua vaze cu flori:una cu garoafe "Elegance" rosu inchis-garanta (cam prea boboci, sper sa se deschida), iar alta cu zambile mov, cu miros delicat. Sub candela am pus o poza a lui Tudor, in care este foarte vesel, cu o bormasina in mina. Poza a fost facuta cu putin timp inaintea depistarii bolii, cind am sarbatorit la noi pe un prieten, care pleca definitiv in Noua Zeelanda. Adusese o sticla de vin bun, a carei dop nu se lasa cu nici un chip scos. Inventivul meu baiat venise cu bormasina si, in hazul general eliberase gitul sticlei din cateva miscari. Au fost clipe frumoase si destinse, cind inca nu banuiam ce valuri grozave aveau sa vina asupra noastra, sa ne izbeasca. Au fost clipe care nu vor mai fi niciodata in aceasta viata. Ieri am intrat putin in "Epistolarul" vostru, cu un fel de teama de a nu deranja, de a nu-mi baga nasul intr-un dialog care va apartinea voua si pe care poate vroiai sa-l pastrezi fara intrusi. Dan m-a avertizat sa nu ma uit la anumite pagini si nici eu nu m-am simtit pregatita. Chiar si asa, mi-am adunat oarecum curajul, dar am indraznit pentru ca dintr-o data, tot ce a ramas de la Tudor a devenit extrem de pretios. Pornirea de a-ti scrie a fost determinata de un ceva anume, ca suntem in comuniune de sentimente evident nuantate diferit si amprentate de insasi relatia fata de Tudor. De cand mi-a spus de corespondenta cu tine si mi-a aratat foarte incantat pozele pe care i le trimiteai, am fost constienta ca este o relatie benefica, mai ales ca si atunci isi avea zbuciumul lui, pe care si-l tinea destul de bine ascuns. Acum cind am citit citeva pasaje dinspre final, am realizat ce suport extraordinar si inedit ai reprezentat pentru Tudor, cind lumea lui se restransese atat de brutal. Mai ales i-ai intretinut vie dorinta de frumos atat de necesara lui, precum si nevoia de a fi in atentia cuiva, altcineva decat parintii, care il copleseau cu grijile pentru fizicul in declin. Nu stiu daca mesajul meu nu te inoportuneaza, dar simt nevoia de a comunica cu un om care a descifrat o parte a sufletului sau, cu multe valente, dintre care unele neasteptat de profunde pentru varsta lui. Sa-mi spui daca mai este loc de incarcaturi suplimentare. Acum nu mai este loc de compromisuri. De asemenea iti cer permisiunea de a citi in continuare din "Epistolar". Cu admiratie si recunostinta, Tatiana 17 mar. 05 Dragii mei, Desi poate nu aveti aceeasi parere, eu nu gasesc loc mai bun pentru mesajele voastre decat alaturi de cele ale lui Tudor. Acest site nu-mi apartine mie, ci tuturor celor care se gandesc la el. Mie-mi este drag sa va vorbesc despre el cu referinte directe la frazele lui iar accesul la pagini il vor avea cei pe care-i invitati voi, fara sa-mi cereti permisiunea sau sa-mi dati socoteala. I-am cerut eu permisiunea lui Tudor si o am, chiar pentru a intra eu insami pe paginile pe care acum le citesc altfel, ca si cand nu sunt eu cea din dialog. Am un ciudat sentiment de familiaritate si descoperire, pe care n-as sti sa-l explic. Ma uimeste de asemenea felul in care il cititi voi. O “substanta” in permanenta modificare care tine pasul cu acest prezent continuu al comunicarii cu Tudor. V-as fi telefonat dar inca nu sunt in stare sa vorbesc normal si nu stiu cand voi fi. Nu pot accepta indepartarea lui Tudor, asa cum n-am putut sa-i accept nici suferinta. Suferinta lui e singurul lucru de care pot vorbi la trecut. Aceasta e posibil in virtual... Ma reconfortati cu mesajele voasre care continua acest Epistolar si mi-ar placea sa-mi dati sugestii pentru a-l imbogati. Doresc sa va pot oferi si eu o farama de reconfort, desi nu cred ca stiu cum s-o fac si risc in fiecare fraza sa calc gresit. Dar imi socotesc cat pot de bine pasii, asa cum fac si in dialogul cu Tudor. Multumesc ca mi-ai scris, Tatiana, pentru ca eu nu stiam s-o fac prin posta clasica (am inceput cateva scrisori care au ramas neexpediate). Cu drag, Doina 18 mar. 05 La 3 zile de Luna Draga Doina, iata-te asaltata de clanul C.tinescu - senior cu fel si fel de mesaje care, sigur completeaza corespondenta dar sunt si vor fi cu totul altceva decat Corespondenta. Se observa din chiar modul in care raspunzi tu. Sti, am senzatia unei perdele de fum intre noi cei de acum si cred ca epoca post-Tudor inca nu a inceput, nu si-a intrat in drepturile atat de stangace ale suficientelor de zi cu zi. Vreau sa spun ca pe fiecare ne marcheaza grozav lipsa actorului - tu esti actrita - principal dintr-o grozav de speciala reprezentare a vietii asa cum ar putea fi si cum ar fi putut fi daca Marele Dirijor ar fi agreat partitura. Sigur asta este o judecata de doi bani deoarece ma doare - putin spus - verdictul. Eu, cu toate ca ma invart intre judecati deterministe si construiesc fel si chip de modele - efectiv dupa chipul si asemanarea mea - sau poate tocmai d'aia, adica de saturatie – am convingerea unui traseu pasager pe aici si speranta, si o spun cu toata sinceritatea, unei regrupari intr-un viitor care apartine realmente sublimului din noi. Pe scurt astept reintalnirea cu baiatul meu pentru a reinnoda cele ce ne-au ramas in suflete sau chiar pe buze. Scriu chestiile astea cam ametite avand presiunea faptului ca peste 3 zile va fi deja o luna....Doamne, ma gandeam la povara celor 10000 de zile de care s-a scuturat cu determinarea celor care stiu sa scape de ce este din ce in ce mai greu si gasesc solutii teribil de socante pentru noi ceilalti. Vezi din nou imi admir baiatul. Cat voi fi fiintial departe de el il voi admira si cand voi dormi pentru usurinta gandului sau si pentru frumusetea pe care numai cei curati si sinceri o au in gesturi si in judecati. Nu-mi fac chip cioplit dar ma bucur de cele ce mi-a daruit si fara sa te scuturi, faci parte din acest dar. Cred ca ti-am mai spus si te rog sa ma ierti daca uneori sunt redundant dar un catalizator mai minunat care sa-l etaleze pe adevaratul meu Tudor nici ca se putea. Sa nu te superi ca esti catalizator. Stii, astia au o proprietate teribil de interesanta: activeaza rectia si isi mentin nemodificate proprietatile. Asta imi da certitudinea continuarii peste timp a Corespondentei. Eu si sunt sigur ca si Tatiana, gratie Epistolarului traim momente de revelare a ceea ce ne-a fost dat si nu te insilosa de multumirile noastre.Trebuia sa fi ca sa fim si noi mai altfel cu baiatul nostru, cu latura lui cea mai elastica si pura - sufletul si inima lui. Uite chiar acum ma bucur de darurile lui Tudor - la propriu - ascult un CD care i-a facut mare placere sa mi-l pregateasca. Sunt Requiem-ul si doua concerte pentru pian de Mozart, dintre care si marele meu preferat nr.21 si ma gandesc la el si la voi. Maine ma duc la cimitir si acolo mai sporovai in gand cu Tudor cu toate ca si acasa o fac ades pentru ca Rodica are marea delicatete de a ma lasa in gandurile mele care nu sunt totdeauna usoare. Mi-a facut placere sa-ti scriu despre niste stari, dar care l-ar fi scos din sarite pe Tudor. Avea baiatul meu un simt al sintezelor pe care nu l-am intalnit si ma bucur ca nu mi-a mostenit ... blaurile. Cu drag Doina, Dan. 20 martie 2005 In cautare de Tudor Draga Doina, iti sunt dator cu un raspuns vis-a-vis de Karunnesh. Cei 6MB depasesc posibilitatile calculatorului meu de acasa si nu as vrea sa ma servesc de cel de la birou pentru scopuri foarte personale. Dar mi-am amintit de faptul ca CD-ul ti-a fost trimis de Tudor. Asa ca voi cauta in colectia lui de CD-uri si poate voi avea sansa sa-l gasesc. Treaba nu este liniar de simpla deoarece cred ca trebuie sa gasesc o baza de date in care Tudor si-a catalogat toate CD-urile. Ele sunt codificate alfanumeric si cred ca voi face asa ceva intr-un concediu pentru a nu-i zapaci aranjamentul. Din pacate s-a grabit excesiv de tare sa plece si n-a mai apucat sa ne instruiasca sau sa ne ofere jaloanele necesare. Oricum, ieri dupa vizita facuta la cimitir pe o ploaie rece am reusit sa conectez calculatorul lui Tudor la un batran pick-up care dispune de niste boxe foarte bune si Tatiana s-a bucurat de audierea unui CD cu muzica religioasa ortodoxa. Cred ca si aici legatura de suflet si minte cu Tudor -sti ca asa simt si cred eu- a functionat bine ca de altfel si in alte situatii, unele complet neasteptate, care s-au derulat sau se deruleaza cu si pentru noi de o vreme incoace. Atunci cand va fi, noapte buna - la noi este de mult...noapte - Dan. P.S. Ieri am fost furat cateva zeci de minute de diversele directoare din calculatorul lui Tudor si am fost uimit de sutele de imagini de o frumusete rara pe care le-am gasit si pe care n-a apucat sa mi le mai arate. Asa facea de obicei. Cred ca sunt multe mii de marturii ale iubirii lui de frumos. Si chiar cand a fost tintuit pe locul final, noptile lui de nesomn in multe cazuri insemnau plimbari virtuale prin spatii imposibile dar avand ca unic reper FRUMOSUL. Apari ades in exprimarea ta cea mai autentica, in imagini pe care le are - unele desigur - sortate in directorul DOINA. Altele vor aparea in timp. Ca dealfel si el insusi pentu noi si nu numai. Este o durere mare dar si un privilegiu de a ne descoperi baiatul atat de viu si de cald si rafinat. Si asta a fost desigur amprenta sufletului sau care n-are cum sa dispara asa aiurea. D 21 martie 2005 Primavara Ciuntita primavara, parca ar fi cea traita de Tudor cu ani in urma... ma voi intreba la infinit care dintre aceste primaveri a zamislit-o pe cealalta. Dar nu mai socotesc in zile marunte timpul care-l impresoara pe Tudor, pentru ca el are acum alte adancimi si se misca in maree. Maree care-s mai inalte cand luna e plina. Voi vi-l amintiti in toate etapele lui si mai deschideti cufere si sertare cu comori. Eu va arat ce am de la el – ce vrea el sa am - si parca nu sunt curioasa sa stiu ce e in directoarele acelea. Veti gasi desigur toata colectia lui muzicala pe care am inteles ca o are in .mp3, pe CD-uri. Mie nu mi-a trimis CD-uri pt. ca am putut schimba sute de .mp3-uri prin Internet. Daca aveti parolele lui de acces la e-mailuri (tudorc@hpc.pub.ro, tudor_const@yahoo.com) veti gasi si mesajele nedeschise... Paradoxul constant din Epistolar imi aminteste ca daca totul ar fi fost in ordinea fireasca a lucrurilor, eu nu l-as fi cunoscut pe Tudor. De cate ori am vrut sa ma retrag, n-a fost din fandoseala. Totutl a capatat in ochii mei claritate si sens unic in momentul cand am realizat pericolul bolii. De ce mi-a mentinut Tudor un rol atat de eteric, cand stia ca pot fi foarte concreta in bataia cu boala? Stiu ca n-am raspuns la intrebare, dar mi-o pun de cate ori ma gandesc la Tudor. Da, sunt ceturi intre noi pentru ca-l „detinem” atat de diferit pe Tudor. Eu cred ca putem lasa mesajele sa curga de la sine, cand si cum vin, iar de va rezulta o Corespondenta, vom vedea. Are multa baza de exceptionalitate, desi va fi sigur altfel decat prima. Dupa felul in care ne-a marcat, nu cred ca e posibil un „post-Tudor”. Cu drag, Doina |
 |
 |