23 mar. 05 acceptare-neacceptare Draga Doina, M-am risipit,in ultimul timp, in tot felul de treburi si nu am mai apucat sa-ti scriu. Pe de o parte unele corvoade domestice, pe care trag de mine sa le indeplinesc. Pe de alta parte, sunt numeroase ritualuri religioase de pomenire, care au in secundar menirea de a distrage atentia rudelor apropiate de la pierderea suferita, dar in principal aduc acel necesar suport calatoriei catre ceea ce noi speram sa fie cu adevarat taramul de existenta reala defrisat de meschinariile care din pacate ne marcheaza viata mai ales pe masura ce ne maturizam – cu referire la reflectiile lui Tudor vis-a-vis de acest suprem argument al celor care din pacate am abdicat monoton si insipid in fata provocarilor vietii. Drept consecinta, incursiunile mele prin Epistolar au constat in reluari din ultima perioada, sau poate ca nu intamplator le rulez mereu pe acelea, nu stiu. Imi staruie in minte episodul “acceptarii-neacceptarii” tale in eforturile depuse pentru cautari de solutii si as vrea sa-ti prezint lucrurile cu detaliile de zbucium care au insotit fiecare etapa sau decizie punctuala cu care sunt convinsa ca Tudor, cu discretia care il caracteriza, a omis cu buna stiinta sa te incarce. Pentru alegerea fiecarui tratament (momente de mare decizie), au fost aici la noi niste zbateri grozave, cu filtrarea tuturor informatiilor de care dispuneam in acele etape. Dan bantuia cu frenezie internetul; am capatat informatii, prin cunostinte, de la doi oncologi din SUA si Franta. Oncologii din Romania nu ne-au lasat nici o speranta. Tudor n-a stiut, ca prognoza lor-a romanilor-a fost de maxim sase luni incepand cu octombrie 2003. Si totusi in aprilie 2004 Tudor era intr-o forma fizica acceptabila si angajat sufleteste sa invinga. Am optat in fiecare caz pentru solutiile care ni s-au parut mai potrivite pentru diagnosticul foarte grav si exceptional de rar ca incidenta. Bineinteles ca Tudor avea ultimul cuvant, el trebuind sa fie convins de beneficiul tratamentului ales. Profit de ocazie sa-ti spun ca avea un stil de a se amorsa mai lent, dar apoi odata convins, Tudor s-a dovedit admirabil ca tenacitate si vointa, cum poate putini oameni sunt capabili sa fie. De asemenea pentru mine, care am stat tot timpul in preajma lui, a fost o companie extraordinara. Dar ca sa revin , odata alese tratamentele respective, se excludeau alte proceduri sau medicatii, fie alopate, fie alternative. Desi tardiv, as vrea sa te asigur ca daca am fi aflat de un tratament, sau un medicament cu mai mari sanse de reusita, care ar fi existat oriunde in lume, nu am fi ezitat sa-ti cerem sprijinul. (Aminteste-ti episodul cu bicicleta pentru recuperare motorie, cand te-am rugat sa ne ajuti, apoi cat de brutal s-a declansat paralizia, astfel ca toate aranjamentele noastre n-au mai avut obiect). In asemenea context este greu de apreciat cand si daca am procedat bine in alegerea procedurilor de tratament pentru Tudor si nu vom sti acest lucru niciodata...Trebuie sa stii totodata ca in cazul oricarui tratament abordat am beneficiat de asistenta unor medici din categoria celor care accepta si aici in Romania altceva decat clasicele si total ineficiente, in cazul lui Todor, chimio si radio – terapii atat de greu de suportat si al caror “efect curativ” l-am constatat urmarind suferintele inutile ale Violetei, sora mea. Oricum a fost, sa stii ca pentru noi ai fost si ramai un membru important din echipa si atata timp cat va dainui aceasta atmosfera speciala pe care ne-a daruit-o Tudor, o parte din prea-plinul nostru sufletesc se va rasfrange asupra ta. Ramai Doina deoarece datorita acestui extraordinar dar atat de firesc si delicat Epistolar noi parintii il cunoastem pe Tudor in intimitatea sistemului de lui gandire si in profunzimea sistemului lui de valori care ne surprind si ni-l aduc mereu si mereu aproape, modelandu-ne pe noi insine. Si Epistolarul, am aceasta intuitie care nu vreau sa sune a compliment banal, nu putea sa va apartina decat voua. Poate ca asemenea aranjamente care depasesc orice premeditare, tin de acel inefabil catre care mai bajbaind mai impiedicandu-ne, tindem. (La acest paragraf Tudor ar fi comentat ca sunt "sovietica", dar referitor la sufletul slav, fie el si in proportie de 25%, voi mai reveni intr-o viitoare scrisoare). Cu drag,Tatiana. 26 mar. 05 Tudor 26.03.05 Cata tristete in acel "Singur in bataia vantului"! Dar ceea ce ramane este frumusetea si delicatetea celui aflat in bataia vantului pentru ca vantul nu se zareste si trece.....El este doar miscare dar frumosul este o stare de care nu sunt in stare decat cei daruiti s-o aiba si s-o daruiasca. Cu drag, Dan. Draga Doina, iti scriu cateva ganduri prilejuite de ascultarea unui CD pe care mi l-a dat Tudor si care contine muzica unui spectacol realizat de Vanghelis in Grecia in 2001 – Mythodea. Tudor a fost fascinat de spectacol, care recunosc ca m-a impresionat si in consecinta a organizat o vizionare la el acasa. Stiu ca a facut eforturi deosebite ca sa asigure intr-o sufragerie modesta de bloc atat repartizarea celor care fusesera invitati cat si posibilitatea ca fiecare sa se bucure si de muzica si de spectacolul imagistic. El suferea deja de dureri in zona soldului afectat de napraznica lovitura a Ingerului....S-a adunat lumea chemata, inclusiv parintele lui duhovnic care are si meritul de a fi un om modern dar si evlavios. Primele reactii ale celor chemati au facut dovada clara a decalajului de percepere a actului cultural de catre fiecare in parte, ei fiind copii buni dar obisnuiti cu cantecele pure si nici decum cu sonoritatile bizare aproape simfonice care le biciuiau auzul. Echilibrul a fost facut de imaginile spectaculoase. Stiu ca Tudor a suferit putin si nu si-a putut explica dificultatea perceptiei colective dar si individuale a celor prezenti la ofranda lui de suflet. Trebuie sa sti ca Tudor a apreciat atat muzica cat si imginea ca facand un intreg spectaculos si relativ facil de ingurgitat. Eroare. Acum te rog adu-ti aminte, undeva in Corespondenta voastra Tudor iti marturiseste ca in pofida unor aparente inselatoare el chiar ii iubeste pe oameni dar ca invariabil incercarile de a le arata asta esueaza lamentabil. Lasand la o parte exagerarea diagnosticului, cam asa s-a si intamplat in putina dar cred eu plina viata care i s-a dat aici intre noi. Tudor a beneficiat de o intuitie grozava a BINELUI si CORECTULUI si bazat pe aceste repere oferta lui de iubire facuta unor oameni care i-au intersectat traseul de fulger a fost complet nenuantata. A fost atat de tanar si a vrut sa ofere iubirea sub varii forme pornind de la o coordonare pe trasee de viata pana la ecologia gandirii sale universale imbratisand toata creatia in forma sa naturala dar si compozita in special sub forma de imagine si de sunet. El practic nu a avut cand sa creeze ceva concret, in afara de softuri foarte originale si elegante, dar a oferit fiecarui om caruia i-a fost popas, traseul optim pentru acel om. Foarte sec pot spune ca Tudor a fost un manager de sensibilitate si frumos ideal dar implicat pana la durere in actul de oferta. N-a avut timp sa afle ca in general toate astea si in special oferta de iubire se...negociaza in viata asta micuta a noastra. Si s-a grabit de fiecare data ca nu cumva sa nu expire timpul de care a beneficiat ca sa obtina rezultatul dorit al ofertei lui de iubire. Doamne, cred ca avea implantata o clepsidra si iubirea sa era o cursa contracronometru cu indaratnicia si nu de putine ori cu uraciunea sufletelor carora li s-a etalat in toata sinceritatea cunosterii cu care a fost daruit. De aici cred eu durerea lui, de aici umilintele la care a fost supus de chiar cei in care a investit cate ceva din prinosul teribil de iubire cu care a venit dar cu care si-a si luat zborul. Baiatului meu nu i-a fost dat timpul sa-i cunoasca pe oameni si sa-si masoare pasii cu ai lor. Este foarte interesant ca in zilele lui de patimire au disparut toti cei care au ranjit candva in spatele baiatului meu si au aparut alti oameni de tot felul care la randu-le i-au oferit gestul lor de iubire. Au fost medici, asistente, vecini nestiuti de zeci de ani, preoti, oameni de conditie materiala sub modesta, vechi amici s.a. A stiut pana in ultima clipa ca el si noi le-am ramas datori oamenilor cu faptele de ajutorare a celor slabi. Asta si-ar fi dorit sa faca daca Ingerul nu l-ar fi redaruit lumii din care venise un pic si pe la noi. Toata povestea asta imi spune clar ca graba si durerea lui au fost ale celui care nu are timp intr-o lume in care timpul din pacate prea ades “is money” si doar atat. Acum intelegi de ce fiinta ta, chiar daca numai virtuala, reprezinta elita acelor suflete pereche carora Tudor li s-a destainuit si care au fost atat de putine incat nu pot fi uitate ? Cu tot dragul, Dan. 29 mar. 05 Nu este o revista de informatica dar a lasat amintiri si regrete prin multe parti. Sambata dimineata ii facem parastasul de 40 de zile. Sunt sigur ca sufleteste vei fi cu noi. Dan. |
 |
 |