| 29 martie 2005 Se resimte deja lectura Epistolarului in scrisorile voastre, desi inca ne citit in intregime si, mai ales, nu cronologic. Citite asa, vorbele isi pierd atasul si zburda slobode pentru a se reuni precar. In ultimele zile v-am scris ganduri carora parca nu le-a venit vremea de trimis. Trec zilnic peste pagini pentru a le grava pe alte materii, pentru a le atasa referinte, pentru a le detasa de un trecut care vrea sa le scufunde. Parcursul meu nu stie de eliberari, distrageri sau distantari fiindca opereaza dainuiri. Diferentierea mi-e data din start, nu mi-o aleg, am platit-o cu imense lipsuri care acum imi sar in ajutor. Ziceti-i neacceptare si-mi asum riscurile, dar n-o numiti refractaritate. Nu-mi luati in seama absenta la pomeniri, caci mie nu mi-a plecat Tudor, doar s-a oprit sa-mi scrie. Doina 30 martie 2005 Asprime, frustrare, intransigenta. Si inca cel putin trei "key words" : precar, dainuire si refractaritate. Toate definesc, dupa mine, o alternativa umana pe care personal, putin spus, o admir cu toate fatetele ei. Procedura lecturii Epistolarului, si sper sa nu te supere c-o spun poate prea direct, este, in ceea ce ma priveste, direct proportionala cu scopul etapei. Si este unul de introspectie in care palierul statistic reprezinta invariantul, adica acea penumbra a fiiri lui Tudor. Asa am gasit-o eu acum. Poate ca voi aborda si algoritmul temporal dar aveam nevoie de compatibilizare macar. Asa ca nu-mi asum precaritatea oricare ar fi permutarile generate de incalcarea succesiunii temporale. Dainuirile reprezinta pentru mine repere cu valoare ireversibila nesupuse acelei implcabile legi a entropiei structurii materiale. Despre asta ti-am scris deja. Si acele "pomeniri" care poate sunt corelate cu "refractaritatea" nu cred a fi mai mult decat o "neintelegere in termeni" adica o falsa disputa sau mai bine zis problema. In cazul tau Tudor face o oarecare pauza de comunicare in virtual deoarece pe moment utilizeaza un sistem de alta (viitoare) generatie caruia nu ii sunt compatibili receptorii nostri. In plus pentru noi exista niste "protocoale" inscrise in foaia sa de parcurs carora vrem sa le dam curs. El ramane acelasi revalorizat prin noutatea revelarii unor fatete pentru noi lipsa (aproape). Eu cel putin nu reprosez nimanui, oricine ar fi acesta, situatia nou creata. Nu ma blochez intr-un proiect invatat. Vreau, macar sa-l inteleg pe cel nou. Asadar din pdv-ul meu dainuirile raman, restul nu au fost niciodata. Acelas, Dan 2 aprilie 2005 Ma regasesc in Cioran :« Je ne reviens pas ŕ ma langue maternelle, j’y retombe, je m’y noie. Le naufrage natal. » 4 apr Fiecare in felul sau, cu toate ca sunt departe de a fi un admirator al gandirii, daca pot sa o numesc asa, cioraniene: " Cand mintea ti se-ndreapta inspre Dumnezeu, de lume te mai leaga doar dorinta de a nu mai fi in ea " Amurgul gandurilor - 1940, Sibiu. Si asta are legatura cu esenta mea profund umana dar si cu nadejdea mea palpait crestina. Dan Deci scria asta cand avea putin mai mult decat varsta lui Tudor (eu nu i-am citit scrierile de tinerete). Mai zice intr-un interview " daca nu va place ce cititi intr-o pagina de-a mea, intoarceti foaia" (citat aproximativ). Tocmai de aceea ii spuneam lui Tudor undeva sa-l citeasca pe Cioran. Regasesc ideea citatului tau in "Tristete de primavara". Am senzatia ca a reiesit din ce ti-am scris ca as purta vreo judecata asupra credintei oamenilor. De aici impresia mea ca ma inec in limba materna. Doina clarificari Exact - adica 29 de ani si, dupa parerea mea fixat intre niste jaloane care nu-l vor parasi pana cand acel Alzhaimer, sau cum s-o scrie, i-a rapit pana si posibilitatea de a experimenta starea de boala. Cat despre schita lui Tudor este una nu a renuntarilor ci una a dezamagirilor. Si astea plecate din ceea ce iti scria undeva ca este iubirea lui de oameni. Pacat ca n-a reusit sa-i si inventeze ca sa fie pe masura iubirii lui. Nu m-am gandit niciodata ca ai fi o justitiara, nici vorba de asa ceva. Esti un om pe care il pretuiesc, asa cum ti-am mai scris deja, si sunt convins ca ai filtrul tau corect care te indeamna sa vezi unele laturi ale vietii diferit. Nu reusesti nici sa ingropi si nici sa te inneci cu ceva ce respira extrem de armonios cu tine insati. Fi asadar pe pace si lasa-te iubita de noi pentru ca asa se cere prin tot ceea ce ne-ai daruit. Nu cred ca Tudor sa fi apucat sa citeasca ceva din Cioran. Si aici marturisesc ca am un oarecare "merit". Pe mine ma irita teribil mai ales prin unele inconsecvente ale gandirii spuse cumva de dragul stilului. Dar cam atat-nu am caderea si nici interesul sa fiu exeget al sau. Eu gravitez in jurul lui Tudor care-mi este foarte viu dar de care-mi este teribil de dor. Dan 6 apr. 05 "lasa-te iubita..." Draga Dan, sunt pe pace, desi dialogul nostru pare acum sa suplimenteze mahniri acolo unde numai de ele nu e loc. Iti apar aspra, intransigenta si refractara pe unde nici cu gandul nu ajung, atat de “armonios” imi respira limba. Oricate artificii si salvari imateriale imi procur, sunt si eu infiltrata de un doliu pe care, in viata mea reala, n-am cu cine sa-l impart. Eu nu-l stiu pe Tudor decat din ecouri care acum reverbereaza in bucle. Epistolarul e de sine statator si nu avem de clarificat nimic sau de raspuns la intrebarile ce le-ar putea provoca. Sunt impacata ca l-am facut sa ajunga acolo unde cred acum ca-i este locul, dar nu va este daruit de mine. Se dariue singur, asa cum s-a si construit. Privit in globalitatea lui, cu cat am vrut sa-i controlez evenimentele, cu atat s-au dat peste cap. Pentru ca “tristetea de primavara” a lui Tudor era demult instalata, iar povestirea ei mi se pare expresia unei deconectari de lume (cand el nu remarca nici semnele primaverii), desenata pe un imens fond generat probabil de iubirea pierduta. Nu intamplator isi concentreaza ura (sic!) asupra unei singure femei, Andreea, din intreaga echipa TV (nici prima si nici ultima) care exploateaza o nenorocire. Nu stiu daca intamplator sau fictiv il acompaniaza o Andreea la munte si la meetingul aviatic de la Constanta, in alta povestire. Apoi mai noteaza undeva cliseul clasic ca femeile sunt generatoare de haos. Iubirea de oameni, pe care i-o stii tu, eu n-o gasesc in dialogul cu el decat sub forma unui efort de redresare. Spune doar ca tzine la unii oameni, nu ca i-ar iubi, si asta din fidelitate fata de un adevar al lui, nu din grija de a nu agresa cu vorbe mari. Eu asa inteleg ce-mi scrie. Sunt convinsa ca atat voi cat si eu am ars sa-i readucem soarele, dar fara sa-i substituim Cosanzeana care probabil l-ar fi facut sa-i iubeasca si pe americani... Doar stim bine cum e tineretea... pe care Tudor o eternizeaza. Cioran ti-ar multumi ca nu esti exegetul lui, e ceea ce zice ca vrea de la un cititor. L-am amintit pentru ca tocmai il foloseam de terapeut. El are stil contra vointei lui, nu-l cauta expres, e doar ambitia strainului de a stapani limba nematerna. El uramreste claritatea, sigur nu vrea consecventa si se intreaba daca reuseste. La mine, dorinta de a stapani limba se impune acum si in cazul celei materne, orice ai zice, fiindca nu stii cat construiesc frazele cu care zici ca respir armonios, crezi sau nu. Tudor ma simtea de multe ori si mi-o spunea. Aveam un mod uimitor de a ne simti chiar dincolo de cuvinte... nu in ultimele saptamani de cand nu mai pot comunica cu el, oricat ma gandesc la el... nimic. Blocaj cert si opac la acest nivel, despre care trebuie deocamdata sa vorbesc la trecut. Nu-ti scriu ca sa-mi etalez modul de-a gandi, cu atat mai putin sa pretind vreo afectiune care “se cere”. Ce inseamna sa te lasi iubita? Iubirea poate avea sens unic, fara “negocieri”, fara imperative si dependentze... ceea ce Tudor nu stie cand se intreaba daca-i poate raspunde... Doina 7 apr 2005 TuDoinar Draga Doina imi pare extrem de rau ca ma ai drept interlocutor intr-un timp foarte greu, pastos de greu. Acel suport al convergentelor temporale mi se arata fragil, cel putin mie, si Tudor imi lipseste din ce in ce mai aprig. Ceea ce n-ai inteles cum trebuie era acel "se cere" cu echivalentul de impus. Tu, Doina mi te-ai impus ca om care a dinamizat sufletul baiatului meu. Am admirat asta chiar daca nu ai vrut asa ceva dar efectul a fost cu totul special. Din Fapta ta te-am indragit Doina, cu sau fara biunivocitati, si atat. Acel "deocamdata" imi staruie in suflet insa iti marturisesc ca parca m-as grabi. Dar din multe motive nici aici n-am solutie. Eh, cu Cosanzeana lui Tudor este ceva real dar numai in sensul dezamagirii care nu prea aduce a "efect" de Cosanzeana. Nu stim nici eu nici Tatiana ce-a declansat imensa tristetze din fiinta lui Tudor dar, iti spuneam, nu vreau sa aflu ceva nou din zona asta. Cred ca-ti vine tare greu sa intelegi ce ar fi fost ultimele sase luni din viata lui Tudor fara tine. Doina, atunci cu adevarat ar fi murit. Asa a plecat inaintea noastra si eu am convingerea ca, dincolo de Nimicul atat de clamat si nu numai de Cioran, ne vom reintalni si automat vei da si peste noi care, asa cum am fost in stare, l-am iubit pe Tudor de ne arde sufletul. Sunt zile rele pe aici pe la noi si cel putin Tatiana si cu mine suntem rupti de lume. Este probabil un amestec de egoism si frustrare pe care n-am reusit sa-l "gestionam" lumeste. Bocim, Doina. Asta facem cu sau fara lacrimi. Ne bocim baiatul si pe noi insine in toata micimea noastra. Cam asta ar fi ca raspuns la ce mi-ai scris. Se leaga sau nu, oricum este bine ca vorbim. Sa sti ca iti vanez mesajele pe mail asa cum i le vanam pe ale lui Tudor. Si el a fost maxim de iubire pe care am trait-o aici pe pamant. Dan. P.S. Si daca acel "lasa-te" iubita ti-a sunat anapoda gaseste-i orice explicatie crezi ca sta in picioare. Am inca instinctul de a iubi oamenii pe care i-a iubit- pentru ca au fost si d-astia si ar trebui s-o sti bine - Tudor, chiar daca nu a declarat poate ca-i iubeste ci doar ca tine la ei. D |
 |
 |