22 April 2005 Draga Doina, Stiu ca ai de lucru acum, ca vei fi ocupata un timp, cat iti va trebui de lung, deci nu astept raspuns. Vroiam sa-ti spun doar ca nu stiu ce m-as fi facut fara tine, fara Epistolar, fara "dadota" si fara tot ce implica ele. Imi dau seama ca pozele din copilaria lui Tudor sunt mai importante pentru noi, parintii, dar a fost perioada cand Tudor se lasa pozat, pentru ca dupa ce a mai crescut, nu accepta decat cu greu si in situatii mai speciale. De aceea volumul de fotografii de dupa adolescenta, a scazut simtitor. Nu stiu daca ti-a trimis pozele facute la Poiana Brasov, cam cu doua luni inainte de declansarea bolii. Apare doar in cateva in prim plan, cand probabil ca nu a avut timp sa se sustraga, in rest , este o silueta in planuri de ultima linie, la concurenta cu peisajul de fundal. Avea si o teorie, ca cele mai frumoase fotografii sunt cele care imortalizeaza natura, in splendoarea si varietatea ei, nepoluata de nici un chip uman. Din putinele poze care le am cu Tudor, Llambi a selectat pe care sa ti le transmita. De fapt, a luat albumele cu el la caminul unde locuieste si acolo a lucrat. Daca am fi fost impreuna la aceasta etapa,l -as mai fi rugat sa renunte la unele fotografii care mi se par a nu fi prea importante in context si am mai fi introdus cateva cu un Tudor de data mai recenta. Oricum, Lambi s-a straduit sa ne multumeasca pe toti. Mi-a placut mult ce ai lucrat pana acum, banuiesc ca este complicat ceea ce faci si in majoritatea cazurilor intuitia te-a ghidat la o alegere corecta a nuantelor. Poate la o singura imagine, a treia din seria INGER, as sugera o inlocuire a culorii puloverului: era de un albastru usor spre turcoise, cam ca un cer senin de pe o vedere, dar poate ramane foarte bine si ca acum . In alta ordine de idei, ieri noapte am plonjat putin in mesajele schimbate intre tine si Dan, seria "DUPA "si fara sa-mi dau seama, am dat peste Stea...Cred ca nu eram inca pregatita sa o vad, a fost si surpriza momentului, nici nu pot sa -ti povestesc cum a fost. Poate timpul ne va mai aduce un mic balsam pe suflete noastre, caci acum totul imi pare teribil de greu. Te imbratisez, Tatiana 23 apr. 05 Doua luni deja... Draga Doina it scriu mult azi. Este vorba despre o "revelatie" pe care am avut-o de curand si am tinut sa ti-o spun deoarece te implica. Textul ti l-am pus ca mesaj atasat. Cu drag, Dan Iti scriu Doina dupa ce m-am intors de la cimitir unde am mai pus niste flori si am vazut ca au disparut niste panselute albastre care au rezistat poftelor crestinesti ale celor care au remarcat “opulenta” de coroane a mormantului lui Tudor, numai doua saptamani. Astia sunt concitadinii lui Tudor de care a scapat si tare as vrea sa scap si eu dar intr-un sens nu chiar atat de crestinesc. In fine, cand am plecat totul arata culoare si dragoste. Pana la urma asta conteaza. In legatura cu munca ta de compozitie avandu-l ca subiect fie pe ingerasul, fie pe Fat Frumosul Tudor, asa cum ti-am scris, este o bucurie a intalnirii cu baiatul meu intr-o lume pe care acea scanteie de geniu din fiecare artist o intuieste in felul sau dar care cred ca inlatura niste imagini – sa-mi fie iertata virulenta exprimarii – usor tembele a lumii de dincolo. Daca ai avut curiozitatea sa citesti despre Rai in literatura monahala autohtona ai constatat niste insistente asupra unor imagini puerile cu pasari facute din niste metale care mai pretioase decat altele care topaie si fluiera in niste copaci facuti si aia saracii tot din fiare care de care mai pretioase de zici ca esti in lumea vrajitorului din Oz. Si colac peste pupaza mai galgaie p-acolo niste rauri de lapte si miere. Mai lipsesc niste Parpangheli care sa lipaie laptele si Tiganiada lui Budai Deleanu devine epopeia Raiului. Din parte-mi drum bun acelor visatori ai “Raiului” dar sa si-l tina pentru ei. Doamne cate tembelisme misuna acolo unde daca nu sti, mai bine “ciocu’ mic”. Eu nu cred ca Dumnezeu si-a consumat energia plamadind un cuib de cuci ca asta. Cele pe care ti le evoc, exagerand un pic, le intalnsti la figuri de altfel cu totul respectabile in viata monahala romaneasca precum Parintele Cleopa. Dar care este legatura - mai bine zis antilegatura – cu lucrul tau ? Imaginile prelucrate de tine mi-au sugerat o idee a Raiului care se circumscrie frumusetii aproape dureroasa a acestei lumii in care traim vesnic adica cu si fara trup. Asa simt eu, ca Raiul este aici geografic si in adancul sufletelor noastre odata ce acestea s-au scuturat de rautate, meschinarie, lacomie si altele la fel de rele. Si aici regasesc in memorie imaginile de vis trimise lui Tudor cand ii “stateai” la capataiul sufletului ca si acum cand il compui si recompui in candoarea si exceptionala sa onestitate. Crezi ca Dumnezeu are nevoie de mai mult ? Dar este atat de greu sa fi asa. Am inteles ca schimburile dintre voi de atunci si de acum au acelasi numitor comun, frumosul cu toate fatetele lui. Asa ca eu cred ca Tudor este cu adevarat in Rai dar cutreierand eliberat de lestul trupului tot pamantul si nu numai, fiind in si langa avione daca simte dorinta asta si bucurandu-si adancul fiintei de frumusetea curata a lumii cu adevarat create de Dumnezeu si care nu trebuie cautata aiurea cand este cu noi si ne este data noua. Ca va fi facand si altele care sa-i hraneasca spiritul sunt convins si de asta fie si prin simpla supozitie ca Dumnezeu nu ne cheama la somnul de veci decat pe cei mai adormiti dintre noi. Asa ca Doina, daca nu crezi ca am luat-o razna, primesc munca ta ca pe forme ale frumosului care il are in el si pe Tudor, o alta exprimare a frumosului. Si te rog sa ma crezi ca asa a fost si n-are cum sa devina altceva. Ca a iubit lumea cu tot ce are ea frumos stau marturie si acum pachetele de hartie uzata pe care dorea sa le duca la centrul de colectare atunci cand se va face bine. Si in spatele acestei ecologii atat de sincere sta iubirea de lume si de viata ei. Spun din nou, care creator si-ar mai dori altceva de la creaturile sale? Faptul ca voi ati dialogat pe coordonatele frumosului iti va da cu siguranta sansa de a ni-l reda pe Tudor in acele ipostaze care sa rotunjeasca iubirea pe care i-o purtam si i-o datoram. Va fi o rotunjire care ingemanand cuvantul cu imaginea iti va da pasaportul definitiv catre el si lumea viitoarei, sper eu, reintalniri. Cu privire la muzica iti multumesc pentru melodia trimisa. Luni o voi lua din calculator. Despre album nu stiu nici eu ce sa zic. Nu ma pricep la formele moderne de e-comerce si nici la conditiile etnice ale functionarii sale. Tot ce pot sa spun este ca eu am un card VISA INT. in euro care contine o suma, cred eu, considerabil mai mare decat albumul dorit. Daca ma inveti ce pot sa fac eu de aici cu cardul asta este O.K. Daca insa il cumperi tu – nu stiu ce este, un C.D.,mai multe – si-i dai drumul prin posta cred ca il pot primi cu vami si toate cele clasice, inclusiv figurile de K.G.B.-iste ale fetelor de la vama dar care s-au dovedit surprinzator de umane cand am primit FLAVAY-ul. Dar sa sti ca dincolo de fixatia mea de bosorog pe Karunesch, nu va fi un capat de tara daca nu voi avea albumul ! In ceea ce priveste culorile pe care le folosesti in compozitiile tale eu n-am propuneri pentru ca le vad, asa cum ti-am scris, ca transfigurare si n-am a ma amesteca in asta. Poate Tatiana ar putea sa-ti spuna cate ceva . Iarta-ma ca ti-am scris asa de mult dar am simtit nevoia sa-ti explic ce am inteles cu sprijinul vostru, al lui Tudor si al tau. Cu drag, Dan |
 |
 |