| 24 apr 2005 Si pentru mine 22 e o data in calendar pe care de acum n-o mai pot ignora. Iar aceste repetari de 2 imi fixeaza in memorie si numarul camerei de hotel in care locuiam pe 22.02: 1222 Nu am nevoie sa inventez nimic fiindca existenta isi tricoteaza singura socantele ei fantezii. Iar mormantul de pe care lipseste coroana de la mine si se fura florile, pentru mine nu va exista nici cand va veni vremea “aranjarii” lui definitive. Nu mi-e greu sa-mi imaginez ca panselutele acelea au fost daruite de Tudor insusi persoanei care a venit in secret sa-l intalneasca - poate Cosanzenei, poate fetei care l-a scos la plimbare in parc acum un an, poate frumoasei Laura. Nu stiu ce m-a facut sa storez de la bun inceput corespondenta mea cu Tudor, poate pentru ca emigratia m-a facut sa pierd sacul cu scrisorile dragi pe care le pastrasem pana atunci, poate pentru ca acum aceasta se face usor la computer. Stiu insa ca am fost uimita cand am aflat ca si Tudor facea acelasi lucru. Credeam atunci ca doar eu realizez cat de putin obisnuit e un asemenea dialog, pt. ca eu il vedeam cu ochii experientei care imi confirma ca nu se prea pot intinde asemena punti peste generatii – cel putin nu intre un foarte tanar si o foarte putin tanara. Faptul ca si Tudor realiza acest inedit explica de ce nu a dezvaluit corespondenta decat vag parintiilor si prietenilor lui, probabil de teama ca va fi perceputa ca un fel de incest (desi nu are nimic indecent). Dar opozitia lui atat de neta fata de orice implicare financiara din parte mea, imi spune ca, in perceptia lui, relatia cu mine NU a atins stadiul de prietenie. Corespondenta noastra nu are un climat de rai. E un schimb atat de complex ca viata insasi, cu bune si rele, cu miere si acid, cu mangaieri si lovituri sub centura, de multe ori scapate inconstient. Nu suntem ingeri si ne pierdem rabdarea pe rand. Surpriza cu care imi scrieti ca ati citit-o, imi spune ca si voi v-ati asteptat la altceva – nu stiu la ce. Cu atat mai bine ca v-am dezvalui-o, cu cat imi scrieti ca tot ce decurge din ea va serveste de “balsam” si e reconfortant faptul ca si Tudor imi permite sa fac ce cred eu cu acest text. Prelucrarile de imagini se infiltreaza deja in munca mea de rutina cu puritatea unor lacrimi si usurarea pe care o aduc cu sine. Se spune ca nu conteaza de cate ori cazi, ci de cate ori te ridici - ce bine ca ne-am recapatat rabdarea de atatea ori! Un bine carpind atata rau... Stefan imi scrie ca CD-ul cu desenele lui Tudor e in drum spre mine. Un CD cu cantece de “ruskaia dusha” e in drum spre Tatiana – cel cu baritonul Hvorostovsky pentru care Tudor nu mai are rabdare. Nu stiu daca poate avea aura unui cadou de Pasti . Vom vedea cum reusesc sa se strecoare CD-urile prin posta si ce surprize poarta cu ele, apoi cum vom proceda si cu Karunesh. Doina 25 apr 2005 Draga Doina, Iti multumesc de pe acum pentru darul de Sarbatori si cred ca-l voi gusta, caci am servit o mostra (mi-a pus Dan sa ascult la casti un fragment din piesa pe care i-ai trimis-o lui Tudor). Cred ca am in mine urme de zacamant slav, poate mi se trage si din copilarie, cand mama mea canta acompaniindu-se la pian,"oci ciornai, oci krasnai" - atunci mi se parea foarte frumos. Tudor nu prea gusta exprimarile acestea mai deschise ale starilor de spirit. Iti voi povesti o intamplare din faza lui adolescentina, de care radeam cu el de cate ori ne aduceam aminte. Am fost o data cu el invitati la niste prieteni ai nostri, foarte buni gospodari. Ne invitasera la o palinca de caise, pe care o mesterisera singuri, intr-un apartament de bloc, cu un alambic artizanal. Ne simtiseram bine,aveam multe afinitati cu gazdele respective, iar palinca era excelenta, astfel incat eram foarte bine dispusa. Am plecat de la ei tarziu, strazile erau complet pustii si statia de autobuz era cam departe. Poate ca eram eu mai expansiva si vorbeam mai cu intonatie, caci Tudor a inceput sa ma atentioneze ca "ne aude lumea", o data ,de doua, de trei ori, pana m-am iritat putin, pentru ca realmente nu era tipenie de om prin jur,iar eu poate vorbeam un pic peste normal. Ii spun ca sa-l tachinez: "sa stii ca daca mai imi spui o data, incep sa cant!" Finalul a fost ca el m-a mai mustrat o data, eu am cantat, iar el m-a lasat singura si a trecut pe trotuarul celalalt. Asa am mers o bucatica buna de drum, el suparat, eu singura si razand cu pofta...nu putea iesi din tiparele lui niciodata, la el nu functionau derogarile. Cred ca-si facuse un obicei din a-si reprima tot ce tinea de cei 12,5% ai lui. Imi sunt atat de dragi toate amintirile legate de el, acum s-au distilat si mi-e dor si de varianta lui artagoasa, e adevarat ca putea sa fie si taios uneori. Am vazut ca si voi aveati unele shimburi de mesaje mai "pe coji de nuci", dar frumusetea consta in faptul ca unul sau celalalt ceda cu eleganta. Si pe mine m-au napadit tot felul de asociatii de date, mi-am amintit de exemplu ca Tudor a fost botezat pe 19 februarie, ca peste trei zile de la data nenorocirii ar fi avut 27,5 ani. Se pare insa ca de la tine el a vrut sa-si ia un ramas bun mai special, poate pentru ca erai departe. Lucrurile s-au aranjat de asemenea maniera, ca si-a cam trecut in revista toti prietenii de suflet, cam cu putin timp inainte de plecare, iar tu lipseai la apel. Nu stiu daca aceasta poate fi explicatia viselor tale cu nuante premonitorii(mi-am amintit si de visul tau cu aeroportul), dar seamana cu niste mesaje pe care le primeai, de data aceasta nu pe mail. Doina, ai fost poate cea mai de pret si cea mai fidela prietena a lui Tudor, din ultimii ani, nu ma intereseaza nuanta sentimentului vostru, este un lucru care va privea pe voi doi. Dar mi-as dori sa nu te mai indoiesti de acest lucru, chiar daca ti-a refuzat ofertele-cadouri. Asa era el, nici de la noi nu vroia sa mai primeasca nimic, aveam probleme cu capitolul "daruri", cred ca ti-am spus asta deja la telefon. Mai ales in ultima perioada era f.f.greu sa-i daruim ceva care sa-l bucure si mai ales sa nu-l supere. Cine stie ce gandea cu adevarat, ce era si in sufletelul lui chinuit si plin de frustari. Acum cred ca am sa inchei un pic cam in graba si am sa ma duc sa fumez o tigara,desi stiu sigur ca il voi supara . Te imbratisez, Tatiana 26 apr. 05 Aflu de la radio ca azi sunt 19 ani de la nenorocirea de la Cernobal, cand Tudor avea noua ani. Crede ca radiatiile acelea i-au dereglat celulele. Imi amintesc ca in anul acela nu mi-au inflorit lacramioarele in gradina, care la noi infloresc in mai. Nu m-au mirat preocuparile ecologice ale lui Tudor, dar fiind foarte la moda, ma temeam sa nu cada in ideologie. In zilele acestea sunt patru ani de cand Tudor mi-a facut un comentariu la o poza-ghicitoare inscrisa pe Alpinet si i-am raspuns ca sa-i trimit premiul... Azi l-am visat spre dimineata. Era asezat intr-o barca - un fel de gondola - si vorbea in engleza, nu stiu ce, cu un accent special, marcat de r-ul lui matern. In capul barcii statea in picioare un individ care o conducea. Eu eram aproape si sapam un pamant curat si proaspat care se ridica intr-o movila alaturi de barca. Nu era apa in jur. 27 apr. 05 Doina, asa a fost sa fie,atunci cu 19 ani in urma, ca eu,Tudor si familia sorei mele, sa luam din plin o portie de Cernobal, undeva la tara, unde ne dusesem sa prindem pomii infloriti din primavara aceea. La noi, in Romania, stirea s-a dat publicitatii cu mare intarziere, noi am aflat la sfarsitul perioadei noastre libere, si fiind o vreme frumoasa, am stat aproape tot timpul prin curte. Probabil ca au patit multi ca noi, dar nu toti s-au imbolnavit, s-ar putea sa intelegem o data de ce au trebuit sa se intample toate acestea. Pe CD-ul lui Lambi, cred ca este o poza a lui Tudor din zilele acelea nenorocite (am sa verific, pentru ca acum sunt putin obosita si maine am o zi mai incarcata). Este curios faptul ca iti apare atat de des in vis, eu nu "l-am vazut" pana acum deloc, i-am simtit prezenta in vreo doua vise lapidare. Se pare ca vrea sa-ti comunice ceva, ca vrea sa infaptuiesti un anumit lucru, pentru binele lui sau al tau, nu stiu. Oricum se pare ca tu esti mediumul preferat, iar visele tale mi se par cu un continut, pacat ca nu reusim sa-l descifram. Te-ar deranja daca te-as ruga sa dai cuiva un mar si sa te gandesti ca-l dai pentru sufletul lui? Noapte buna, Tatiana Draga Tatiana, Nu stiu daca fac bine ca-ti povestesc visele mele, dar de acum o voi face tocmai fiindca tu le cauti sensul. Eu insa nu sunt capabila sa vad in ele altceva decat franturi de imagini generate de gandurile pt. Tudor si corespondenta cu voi, combinate cu cele din activitatea mea cotidiana (acum ma ocup si de sapat gradina), care circula dezordonat in creierul meu partial adormit. Eu visez mult si usor, visez numai colorat, si cred ca mi se intampla asta pt. ca am atata formatie si experienta vizuala, creierul meu fiind programat asa. Dar nu vreau sa clatin convingerile tale fiindca nu pretind ca eu gandesc corect. Sa trec insa la procedurile care se practica printre credinciosi, ar fi fals din partea mea si lipsit de respect. Asemena lucruri se fac cu convingere, altfel cadem periculos in automatismele de care-mi vorbeste si Tudor intr-o paradigma. Asta noapte l-am visat din nou. Era un copilas de vreo 4-5 ani care nu semana cu cel din poze, dar stiam ca e Tudor. Eram intr-un loc public iar el era acompaniat, dar nu am vazut de cine. Stiu ca ne priveam fix fiindca ne recunosteam, dar nu am comunicat altfel. Eu treceam pe acolo, mi-am continuat drumul, am intrat intr-un lift iar el s-a lasat pe jos in patru labe ca sa ma vada printre picioarele trecatorilor – era evident ca ma urmarea. L-am mai visat si pe 7 aprilie, dar mi-a fost greu sa-ti povestesc visul atunci, insa l-am notat (tocami imi scrisesesi ca trecuse Stefan sa faca pozele). Eram intr-o casa straina cu multa lume si stiam ca va veni Stefan sa-l intalnesc. Am intrat in salonul unde el venise si statea pe un scaun, in capul unei mese, cu multa lume in jur. Stefan era altfel decat in poza pe care mi-a trimis-o Tudor - brunet si bronzat, tip mediteranean, cu un nas usor acvilin – dar stiam ca e el. M-am dus la el si l-am pupat pe fata plangand fiindca stiam ca eram pe cale de a-l pierde pe Tudor in orice moment. Putin mai departe era un pat unde era intins Tudor si vroiam sa ma duc si la el sa-l imbratisez, cand s-a ridicat, si-a dat jos pijamaua ramanand in slip si a trecut, cu spatele spre noi si fara sa ne priveasca, direct la o masa pe care stiam ca era un obiect de reparat - se parea ca numai asta il interesa. Privit din spate, Tudor era foarte alb, subtire dar nu slab si i-am remarcat picioarele frumoase. Inca mai am clar in memorie imaginea aceea pe care poate ar trebui s-o desenez. Cu drag, Doina 28 apr. 05 Aseara am gasit in cutia postala CD-ul de la Stefan cu desenele lui Tudor. Le-am vizionat imediat si m-au impresionat mai mult decat pozele cu Tudor copil – se pare ca receptivitatea mea se concentreaza cel mai mult pe acest canal. |
 |
 |