| 28 mai 2005 Mesaje Draga Doina,primind de la tine un nou episod din seria COINCIDENTE,m-am dus pe Alpinet, sa ma uit putin la hornurile lui Tudor si am citit comentariile la cele 12 poze ramase singuratice, intr-un site, pe care in curand il vom viziona doar cei cativa neconsolati. Intr-adevar,"darul" lui Radu Marian a fost facut dintr-un punct foarte apropiat de cel a lui Tudor (poate ca el a mai dat pe acolo un mic ocol inainte de a deveni o steluta...) M-a frapat, cu ocazia aceasta, comentariul facut de Valentina la imaginea cu Ialomita la izvoare, foarte intelept, inspirat si parca vizionar, privit din unghiul celor "care nu vor mai putea merge vreodata" prin acele frumuseti de locuri. Eu nu prea am bantuit pe Alpinet, am citit putine din comentariile insotitoare, dar mi s-a parut ca in site-ul lui Tudor, parca este o nota de umor predominanta. Cat de drag imi este cand explica el cate un secret de tehnologie fotografica, asa, batraneste, sa inteleaga tot romanul. Iar tu ii erai mereu pe aproape... In ceea ce priveste pseudonimul tau din trecut, este intr-adevar ce am vazut eu in norii plajei, dar asta inseamna ca ai fost tinta unor mesaje cu oarece timp in urma, ceea ce conduce la concluzia ca este o lucrare mai vasta decat poate mintea noatra pricepe momentan. Nu am stiut niciodata cand s-a prapadit dragul lui Doru D.,probabil ca daca l-as fi intrebat mi-ar fi povestit cu lux de amanunte, ba chiar cred ca am comentat cele cateva carti ale lui (pe care le-am citit) mai sec, era si greu sa le gusti daca nu aveai in sange patima zborului, sau cultul pentru acele masini zburatoare. Probabil in plasa complexa care leaga vietile oamenilor cu fire invizibile, exista un fir si Doina-Tudor-Doru. Gandeste-te la inceputurile dialogului vostru, cum s-au ales lucrurile, ca tu sa poti trimite aceeasi fotografie, in doua date, fiecare marcand plecarea unui indragostit de cer. Imi place sa ma duc la cimitir uneori in cursul saptamanii, dupa amiaza si stau pana spre seara, cand nu mai este nimeni. Intr-o astfel de seara, cand plecam, ma tot uitam in sus, erau o puzderie de nori ca cei pe care i-a fotografiat el din avion. Imi inchipuiam ca intr-unul din ei este si el. Cred ca mi s-a facut o sinapsa cu buchetul de albastrele pe care i-l dusesem, caci tot drumul pana la statie am recitat o parafrazare dupa Eminescu, poate o sa-ti para o prostie,dar ti-o scriu: Si te-ai dus, dulce minune, Si-a palit si viata noastra, Totul este trist pe lume, Draga pasare albastra. Cu toata dragostea, Tatiana 2 iunie 2005 vizite Draga Tatiana, Varianta ta de floare albastra e infinit mai trista decat cea originala. Intru si eu aproape zilnic pe paginile cu corespondenta, mai schimb florile si incadrarile, dar nu ca pe un mormant. Cine le viziteaza poate lua florile, in timp ce ele raman tot acolo, proaspete, asa cum s-a bucurat Tudor de ele (nu sunt decat cele pe care i le-am trimis lui). Nici textele dialogului nu si-au pierdut nimic din prospetime, desi eu aproape le stiu pe de rost. Atentia mi se orienteaza involuntar spre cautarea de conexiuni si observam in ultimele zile cum pagina 201 se oprise la vizita nr. 222 (fiecare vizita din exterior pe o pagina e contorizata). E pagina cu steaua din cer care era vizitata aproape zilnic (nu pot sa vad si de cine), dar la a 222-a vizita parca s-a inchis pentru 7 zile, apoi azi s-a redeschis. Ma intreb ce va urma sa fie scris pe pagina 222. Acest site a primit in total aproape 6000 de vizite, inclusiv ale mele, de cand l-am creat in vara trecuta. Eu n-am dat adresa decat voua si lui Stefan, dar e accesibila de pe pagina lui Tudor inca de pe vremea cand gazduia pozele mele care au fost odata pe Alpinet. Oricum, e facut pt. a fi citit si a-l pastra pe Tudor prezent, asa cum este in scrierile lui. Ti-am expediat azi un plic mare cu prima serie de poze si daca te va multumi calitatea, voi imprima si restul. Cu drag, Doina PS. Aflu din presa ca in vara aceasta si Bucurestiul va gazdui, pe strazile din centru, vacutele pictate de care-i scriam acum patru ani lui Tudor. 4 iunie 2005 Draga Doina, abia astept plicul cel mare, tare multe faci tu pentru noi si stiu ca ii datoram aceasta si lui Tudor. El a fost cel care poate te-a fermecat un picutz cu cate un mail pe puncte (asa cum este cel pe care l-ai atasat la anuntul din presa noastra, despre vacutele pictate). Si poate el te-a starnit sa-ti divulgi conceptii artistice, intre doua mesaje cu avioane sau flori, poate si asta confera un dinamism dialogului vostru si-l face mai special. Daca ar fi sa ma refer la crezul tau artistic, asa diletanta cum sunt, as zice sa traiasca Scoala Romaneasca de Arte Plastice, care a reusit sa sadeasca in sufletul studentilor ei, niste stachete asa inalte. Despre numarul vizitelor la pagina 201, cred ca Dan este vizitatorul principal, eu intru mai rar, pentru ca mi se cam aburesc ochelarii. Trebuie inca sa-mi aleg momentele cand sunt capabila sa ma uit la chipul acela care pleaca spre stele. Mai stiu sigur ca intra destul de des pe site si Dana, o asistenta medicala pe care am cunoscut-o intr-una din spitalizarile noastre de prin octombrie 2004. Este o persoana extraordinara, care ne-a aparut ca un fel de zana buna, (cand Tudor se afla intr-un moment foarte grav si delicat) si ne-a luat cu dezinvoltura sub aripa ei ocrotitoare. Nu am cunoscut un cadru medical mai sensibil, mai devotat ca ea, este daruita sa-si ajute semenii aflati in suferinta, de fapt ne-a fost de mare ajutor si dupa ce ne-am externat. Si ea se atasase de Tudor si incerca sa-i dea incredere, sa-l faca sa lupte din nou pentru viata lui. Am pastrat cu ea o relatie calda, de prietenie curata, desi ne vedem rar. Ea va sti sa citeasca dialogul vostru. Trebuie sa inchei acum, nu inainte de a-ti multumi din toata inima pentru plicul care, probabil, acum se plimba printre nori scamosi. Te imbratisez, Tatiana 5 June 2005 Draga Doina, eu cred ca al 222-lea mesaj ar putea sa aiba cate ceva din cele patru luni de cand Tudor isi face de lucru printre stele dar si in sufletele noastre - si stiu bine ce spun cu asta, sau sa contina urari de ani multi pentru desenul care pentru noi are valoare sentimentala aparte, cel al schitului, si care va implini pe 28.06.2005 un an impreuna cu Tatiana care va implini cu 56 mai multi decat desenul lui Tudor. Asa imi da mie analiza statistica pe continut de fila cu mesaje si in raport cu importanta lor, in ceea ce ne priveste pe noi cei care avem o comoara de informatie sufletesca despre Tudor, fapt pe care ti l-am mai marturisit candva si pe care ti-l voi mai marturisi deoarece te implica major. In seara asta, intorcandu-ma de la cimitir, am vazut doua vacutze simpatice amplsate la intrarea in Cismigiu. Pe una incerca un fel de rodeo o juna. Astept sa apara ororile de grafiti si pe pielea vacutzelor. Dar de-ar putea fi fara sufocantul melc cu mustati ar fi un real progres artistic dar si social. In rest e vara, nu mai ploua si urbea rasuna de manele. N-au aparut pepenii, adica nu pute...foarte rau. De accesat site-ul il mai acceseaza si Rodica, sotia mea, de la servici atunci cand ii este dor de Tudor. Si ii este ades dor de el. Ca si noua tuturor. La mine s-a instalat de o vreme o mandrie, nu neaparat paterna, ca sunt tatal lui Tudor pentru ca sincer vorbind n-am facut nimic sa merit asta. Dar ma bucur de sansa asta si sper sa o merit. Cu drag, Dan |
 |
 |