| 9 iunie 2005 Draga Doina, bucurie mare pe aici pe la mine, atat cat poate sa mai fie acum, ca a sosit plicul zburator. Fotografiile sunt superbe, eu asa le vad, imi umplu ochii cu ele si nu ma mai satur privindu-le. Ai facut un lucru de mare clasa, am acum niste portrete cum nicicand nu am sperat. Dan inca nu le-a vazut, dar il voi face fericit si pe el intr-un viitor apropiat. Va trebui sa ma gandesc bine cum sa amenajez zona in care vreau sa le amplasez, voi avea de lucru un timp. Daca ai fi fost mai aproape, te-as fi imbratisat si te-as fi sarutat pentru acest cadou si de asemenea si pentru felicitarile LEULUI, care au aparut atasate pe ultimul text al lui Dan. In urma cu vreo saptamana, intr-o noapte cand nu prea aveam somn, am reluat poza ta "What for?" si m-am uitat indelug la ea. Mi-a sugerat si o alta interpretare. Singuratatea si linistea sunt intr-adevar, dar in plan pamantean, pentru ca sus este o feerie care biruie cerul intunecat. Doua suflete pereche, intr-o armonie perfecta. Unul mai colturos, ca un principiu masculin, altul mai mic si mai luminos, cu forme mai rotunjite, intruchipand principiul feminin. Plutesc fericite si detasate de singuratatea care bantuie pe pamant. Curios a fost faptul ca imediat dupa aceea m-am dus pe felicitarea cu tente ecologiste, daca am inteles eu bine ti-a trimis-o Tudor. Am regasit acelasi motiv de cer intunecat, brazdat la baza de o dunga argintie, iar in centru sus, doi nori aurii, este adevarat cu forme mai putin sugestive. Si acolo pamantul este bantuit de tristete. Acum nu mai pot intra sa le vad. Nici eu nu mai pot intra pe Epistolar, nu stiu ce s-a intamplat. Vroiam sa-mi iau ramas bun, caci plec vreo doua saptamani la Provita, o comuna de langa Campina, unde cumnatul meu a inceput cu niste ani in urma o casuta de vacanta. Trei ani a ramas parasita, caci la noi s-au intamplat atatea si nimeni nici macar nu s-a mai gandit la ea. Acolo urma ca sora mea sa-si manifeste talentele horticole, iar Tudor era asteptat sa-l ajute pe cumnatul meu la montarea instalatiei electrice. Va fi greu sa reluam lucrurile de unde au ramas, eu mai mult voi incerca sa-l stimulez pe cumnatul meu sa continue, nu stiu daca ma voi putea mobiliza eu insami la vreo activitate si ar fi destule. Nici vremea nu prea tine cu noi, ploua mult si sunt anuntate inundatii prin anumite zone ale tarii. Vom vedea. Cand voi reveni iti voi da de stire. Pana atunci ramai cu bine si inca o data multumiri. Cu toata dragostea , Tatiana 17 June 2005 Draga Doina, ce mai faci? Noi n-am mai vorbit de mult. Pe aici incepem sa ne sufocam de caldura. Mie cred ca mi-a cam luat-o inima aiurea dar nici nu-mi vine inca sa ma caut. Tatiana a plecat pentru vreo doua saptamani cu Cristian, cumnatul ei (sotul Violetei) undeva langa Campina unde incepuse sa-si faca o casa (Violeta) inainte de cele ce-au venit peste noi. Trebuia sa fi fost Tudor in locul ei deoarece era de facut instalatia electrica si se pricepea si la asa ceva. Maine se fac pomeniri in toate bisericile pentru cei plecati. Vom face si noi poate mai mult pentru noi decat pentru Tudor. Ti-am scris candva despre vacutele pictate din Bucuresti. Sunt facute din poliester armat cu fibra de sticla adica ceva dur si rezistent la mediu. Dar doua din ele aveau in burtica ceva ce facea lumina seara. Saracele! Ele n-au rezistat. Romanul este mai tare ca mediul. Ar trebui sa apara o "romoecologie" care ar acoperi atat romanismele cat si romismele. Nu stiu daca acolo unde este Tudor se mai afla intamplari d-astea dar sper din inima sa nu. S-ar mai necaji inca o data. Cu drag, Dan 19 June 2005 Dragii mei, Cred ca nu-mi luati in nume de rau raspunsurile mai rare, pe care le-as putea pune pe seama oricaror pricini din afara vointei mele. In realitate, e un fapt meditat si se datoreaza acestei perioade cu totul exceptionala din experienta noastra. Experienta foarte diferita (fiindca eu nu mi-o pot compara cu a voastra) dar concentrata in jurul aceluiasi vid lasat de Tudor. Am cam definitivat forma site-ului pe care i-l dedic, dar ramane acum ca tot acest material sa decanteze in constiinta noastra, cu toate elementele noi pe care le-am pus impreuna acolo. Eu inca n-am digerat ingredientele cu Tudor-copil, in timp ce am impresia ca nici voi nu puteti inca citi corespondenta dincolo de pansamentul sufletesc pe care trebuie sa vi-l procure. E un proces indicibil de greu pe care trebuie sa-l lasam sa se desfasoare in ritmul lui. De aceea nu simt nevoia sa umplu aerul cu vorbe acolo unde tacerea pare sa-l sustina mai bine. Si nici n-as cuteza sa ma inventez terapeuta acolo unde nici Dumnezeu nu-si poate scuza scaparile. Cred ca nu va indoiti ca va raman alaturi chiar in intervalele de tacere si ca sunt gata sa va mai colorez momentele cu micile nimicuri de care mai sunt in stare. Inca mai am de trimis poze si CD-uri pe care inca nu le-am imprimat/prelucrat si alte cele pe care le-am uitat sau la care inca nu ne-am gandit. Inserez si eu scurta noastra vara in vasta noastra natura si sper sa nu fiu prea franata de entorsa recent procurata si care ma invata ca trebuie s-o iau mai incetisor… Probabil nu voi fi prin birou cand te intorci, Tatiana, dar cum raman in tara, voi putea usor accesa e-mailul de oriunde. Cred ca iesirea la Provita, care-si astepta si ceilalti oaspeti, nu te-a mahnit peste masura si poate chiar ti-a operat o ruptura in inertia acestei dureri. Va doresc o vara racoroasa ( la gandul verilor bucurestene de care fugeam la Abrud) si daca nu va fi asa, nu ocoliti Carpatii care va sunt totusi atat de aproape… Cu drag, Doina 27 June 2005 Daca am fi trait pe vremea lui Ingres, ar mai fi avut un model... 5 iulie 2005 Prin ce intamplare am dat peste un fotoreportaj care vorbeste despre copii traind intr-un cimitir... cel din Rosu. Nu m-a frapat ca traiesc copii acolo, ci ca e Tudor acolo. Tudor inmormantat... nu... tot nu pot concepe. 6 iulie A venit la Bucuresti si un film care aminteste de Tudor. Poate se gaseste in librarii romanul Prins de Petru Popescu, (reeditat de Editura Gramar in colectia 100+1), pe care eu l-am citit abia in martie 2005, fiindca s-a intamplat chiar atunci sa vina scriitorul la Montreal si sa-mi procur cartea, fara sa-i cunosc dinainte subiectul... Tudor 8. 07. 2005 Doina sa sti ca Tudor nu a avut problema sfarsirii vietii lui de pamantean atunci cand va crede de cuviinta. A avut disputele lui de om cu totul aparte cu Divinitatea. Motivul a fost foarte simplu. Tudor era convins ca Dumnezeu poate intoarce orice rau spre bine iar moartea si-a vazut-o ca pe un rau. Dorea sa traiasca in lumea asta atat de framantata si sa faca ce stia el mai bine si spre bine. Vedea ca nu este ascultat si s-a revoltat. El sigur a avut acest drept. Adu-ti aminte sau daca nu ti-am spus iti spun acum ca in noaptea ultimului somn alaturi de noi ne-a spus ca va incerca sa traiasca doar pentru noi, de fapt pentru disperarea noastra. A plecat in deplina demnitate si asa mi-a ramas in inima. Este practic permanent cu mine ma ajuta simt clar asta si nu este doar gandul la el si iubirea ce i-o port. De o vreme lucrez cate 14 ore pe zi ma culc aidoma lui si-i simt teribil prezenta dar marturisesc si absenta. Sunt momente extrem de scurte, fractiuni de secunda in care realitatea faptului ca nu mai este aici si nici nu va mai fi este atat de intensa incat nu o pot suporta. Este ceva fizic nu pot sa-ti spun mai clar de atat. Simt nevoia sa strig dupa ajutor. Ceva in sensul "pierderii mintilor" si mi se face frica. Probabil asta ma apara. Ceva s-a intamplat insa. Nu este ca dupa mama, tata. Este o stare fara timp, fara uitare si fara sa ma bantuie disperari imi doresc sa ma reintalnesc cu Tudor oriunde o fi acum. Asta nu este o prostie de duzina. Cumva cred ca ma si pregatesc de asta si este un scop foarte precis. Si sigur va fi cand voi fi demn de intalnirea asta pentru ca in viata n-am fost. Pentru ca eu sunt sigur ca Tudor este in lumea din interiorul meu dar si de dincolo de mine. Am sentimentul din ce in ce mai pregnant al unei fiinte speciale care a fost putin si baiatul meu. Poate sa ti se para prelucrare a lecturilor mele bisericesti sau mentalitate ortodoxa dar este stare pura si atat. Il traiesc tanjind dupa el dar il simt puternic atat de puternic incat uneori ma rog lui sa ma ajute. Nu este substitut de Dumnezeu, nici vorba, este iubirea ce nu s-a dus niciunde. In rest nu caut nici un fel de alinare pentru simplul motiv ca pentru asa ceva nu s-a inventat nimic. Chiar mi-a fost dor sa-ti scriu. Acelasi, Dan |
 |
 |