 |
| 28 martie 2006 Din nou Tudor Draga Doina iti scriu ca urmare a unei noi nauciri a intamplarilor curioase legate de Tudor. In seara asta, de fapt in noapte, este deja maine, m-am uitat la un Hamlet la TV. M-a socat ultima spusa a lui Hamlet: "For what is this, May be for silence". Sigur Tudor isi avea si el portia lui de lecturi dar garantez ca nici cum Shakespeare nu facea parte din lecturile lui! Gasesti vreo conexiune de gandire de intelegere a transcendentului ascunsa sub niste cuvinte parca totemice? Sau mi se nazareste?. Cu drag, Dan 29 martie 2006 Draga Dan, Ceea ce ai auzit trebuie sa fi fost asta, dar nu departe de talmacirea ta : O, I die, Horatio; The potent poison quite over-crows my spirit: I cannot live to hear the news from England; But I do prophesy the election lights On Fortinbras: he has my dying voice; So tell him, with the occurrents, more and less, Which have solicited. The rest is silence. Tudor stia mai multe decat vroia sa se vada, in special din sfera culturii. Cand mi-a scris « What for » am simtit referinta si am fost sigura ca si el a facut-o constient, dar n-am vrut sa-o comentez pt. ca prea era de sine statatoare. Eu sunt convinsa ca Tudor a citit/ascultat Hamlet, cel putin partial, fiindca-i era la indemana si pe web. Tudor avea o stima de sine putin banuita si nu ma mira ca in “cotloanele” lui se identifica cu un print. De fapt, eu i-o sugerasem demult. Cand vei avea forta sa recitesti temeinic Epistolarul pentru a-ti intelege fiul? Doina Multumesc Doina draga pentru completa incadrare a ceea ce cu siguranta am auzit eu. Nu mi-am pus insa problema fidelitatii textului in raport cu cel original. Dar faptul de a-l fi banuit pe Tudor ca cititor de Shakespeare il voi afla candva de la sursa si de va fi asa, crede-ma, voi fi surprins. Nu stiu cand voi avea sufletul sa citesc "cum trebuie" epistolarul dar de cunoscut fi convinsa ca-mi cunosc BINE fiul. Si este absolut normal pentru un om de complexitatea sa structurala sa ofere accente unor oameni pe care sufletul sau i-a detectat ca fiind compatibili. Dar dincolo de aceste accente de care sigur am avut si eu parte fara a fi insa consemnate, te rog sa fii absolut sigura ca ne-am cunoscut foarte bine in totalitatea fiintelor noastre. Este motivul pentru care Tudor este persoana pe care o respect cel mai mult si sa stii ca am avut privilegiul unor intalniri si nu scurte cu niste oameni absolut speciali. Si retine ca nu am vorbit nimic despre acel instrument de cunoastere profunda numit IUBIRE! Oricum iti multumesc pentru indemn. Cu bine, Dan N-a fost un indemn, a fost doar o intrebare care nu s-a referit la cunoastere, ci la intelegere. Draga Dan, “retine” ca suntem oameni de aceeasi varsta si nu suntem implicati in nici o forma de competitie. Daca ar fi vorba despre cunoasterea lui Tudor, poate as fi meritat si eu sa citesc niste consemnari mai putin medicale despre Tudorul pe care nu-l stiu. Dar n-am aflat decat vag ca Politehnica a fost « cimitirul tineretii lui » in timp ce era pasionat de aeronautica si ca iubirea lui pentru o fata a fost intampinata cu grimase. Sunt conflicte care pot isca sau agrava boli. Da, iti scriu cu amaraciunea indusa de raspunsul tau orgolios. Eu sunt inca la faza in care imi reprosez rolul meu decorativ in asistenta lui Tudor, atunci cand trebuia sa-i salvez viata. Nici o teorie de metastaze nu ma face sa uit ca Tudor mi-a spus de problema lui cu ani inainte, atunci cand puteam sparge barierele cu folos. Si nu cred ca voi depasi vreodata aceasta faza cand ma voi gandi la Tudor, pentru ca si din ireparabil se poate invata. Iar din corespondenta cu tine am invatat ca n-as vrea vreodata sa stam de vorba pe viu, cand limbile se pot dezlega mai mult sau mai putin academic. Drept pentru care, zborul meu spre Bucuresti pe care mi l-am rezervat chiar azi, nu va fi in memoria lui Tudor, din incompatibilitate. Cu mult regret, Doina 30 martie 2006 Doina imi pare rau ca vezi orgolii acolo unde este si va fi durere. Si imi pare rau de decizia ta. Poate o poti reconsidera facand abstractie ca sunt. Te rog sa ma ierti, Dan Orgolii? Draga Doina, nu imi vine deloc usor sa vad cum s-au escaladat niste ziduri de neintelegeri, parca menite sa ne taie din radacini aceasta relatie mai deosebita, mostenita de la Tudor. Cred ca l-am putut percepe pe Dan, un pic frustrat ca nu i-ai receptionat mesajul cum ar fi vrut el, sa adaugam inca o veriga acelor coincidente fantastice care s-au intamplat pe parcursul calvarului nostru comun si chiar in momentul plecarii lui Tudor. S-a vazut cumva dojenit ca nu si-a cunoscut copilul. Este adevarat, corespondenta ta cu Tudor, ne-a dezvaluit o alta fateta a personalitatii lui. Este in firea omeneasca sa ne abordam semenii diferentiat. Pe de alta parte, noi am avut bucuria de a-l creste si de a-l iubi ca parinti, cunoscandu-l sub multe alte aspecte care ne-au intretinut si amplificat sentimentele fata de el. Daca te-ar fi interesat anumite detalii din viata lui scurta si serioasa, ti le-as fi povestit cu draga inima. Nu mi-am dat seama ce anume te-ar fi interesat, am tot avut impresia ca ce-ti scriam nu-ti capta atentia. Mi-ar fi placut sa-mi spui mai deschis gandurile tale, ca sa pot incerca sa conturez Tudorul pe care nu-l cunosteai tu. Poate ti-ar fi fost mai clare unele lucruri, pentru ca avand lacune de informatii, poti cadea in gresala de a-ti contura scenarii care n-au existat nicicand. Noi, parintii, n-am avut nici o contributie in despartirea lui Tudor de Andreea, au fost problemele lor, iar Tudor si-a ales INFORMATICA silit de faptul ca in Romania, AERONAUTICA este pe butuci. La firma unde am lucrat, erau doi absolventi de la AERONAVE, copii foarte buni, care faceau pe desenatorii de arhitectura. Mi se rupea inima pentru ei, stiam cumva ce facultate grea au facut, dar fusesera pusi primii pe listele de disponibilizari la fosta fabrica de avioane romanesti. Cam asa stau treburile pe aici... De orgolii, ce sa-ti mai spun, poate asa au aparut din niste texte mai trunchiate, mai putin inspirate. Doina, nici mie nici lui Dan nu ne mai pasa daca cineva ne crede chiar neinstruiti complet. Dupa pierderea lui Tudor, crede-ma ca nu ne mai trebuie nici Shakespeare nici alti autori celebri. Pentru noi cumva s-a rupt filmul si ne straduim sa ne ducem cat de cat decent timpul cat ne mai este ingaduit in aceasta lume. Este grea povara noastra , Doina, candva mi se parea ca vrei cumva sa ne ajuti, sa duci si tu o particica. Acum nu mai stiu exact ce sa cred... Tudor iti reprosa candva tactica asta a ta, cu retragerile in situatii mai grele. Stiu, cuvantul meu nu are greutatea celui a lui Tudor, dar am vrut sa-ti aduc aminte ca uneori i-ai dat dreptate. Uneori esti foarte sofisticata, iar eu sunt o fire poate prea simplista, recunosc ca nu reusesc sa-ti conturez haloul. As da orice din lumea aceasta, ca pe scaunul pe care stau acum sa stea Tudor, sa-ti tasteze el mesaje si nu eu, dar nu a fost dupa dorinta mea. Tu ai sa faci mai departe cum iti va spune sufletul, daca nu imi vei raspunde la acest mail, voi sti ca nu vrei sa te mai deranjez. Oricare va fi hotararea ta, as vrea sa stii ca nu voi putea uita niciodata, ce suport extraordinar ai fost pentru Tudor, intr-o perioada cand toate se pravaleau in jurul nostru . Te imbratisez, Doina, cu drag si recunostinta, Tatiana 31 martie 2006 Iata ca limbile se dezleaga fara sa astepte prilejul unui dialog viu si spontan. Inteleg, Dan, ca gasesti natural sa pasezi femeilor treburile mai delicate. Multumit de raspunsul Tatianei la un mesaj care ti-a fost adresat exclusiv? Numai ca aceasta ne pune oarecum in conflict pentru ca ea iti protejeaza aproape matern ceea ce mie mi se pare ca trebuie urgent identificat si stopat : fragilizarea ratiunii tale. Daca tot m-ai permis s-o observ, ti-as aminti ca nu numai anturajul profesional si familial te vor sanatos si lucid, ci si tinerii pe care-i modelezi. De aceea ti-am raspuns cu acea "incadrare" care, acum intelegi, nu-ti chestioneaza educatia sau cultura. Nu e decat un semnal de alarma pentru ca tu sa-ti gasesti un suport solid si profesional. Tudor s-ar opune din rasputeri ca tu sa te abandonezi durerii si sa platesti si mai scump disparitia lui. Nu-mi mai ramane decat sa ma izolez intr-un cerc care de fapt nu m-a adoptat niciodata si sa va respect vrerea de a nu ma atinge de mormantul lui Tudor. “The rest is silence”. |