22 februarie 2006 ZORI INGHETATE O geana de lumina strabate negrul,cerul, Si iute se-nvapaie si inroseste nori, Isi freamata in palme, paleta, DEMIURGUL, Cercand culori alese,in inghetzate zori. Si tot atunci apune,intr-un alt coltz de lume, Un suflet drag,ce prinde sa salte spre tarii, Isi lasa chipul palid,frumos si-n suferintza. N-a mai primit ragazul de-a merge cu cei vii. El poarta pe aripa sperantze ne`mplinite Si lasa-n urma draga,potop de amintiri, Cu zambete poznase de "inger ce se-arata". Si rude si prieteni se-ntrec in poticniri... Pare prea lunga calea ce ne desparte,vasnic, Si-i strampt si trist Pamantul ramas fara de el. E inca si mai strampta portitza catre stele, Primi-vom oare, darul, s-o preschimbam in tzel? Tatiana 1 martie 2006 Dragii mei, V-am citit cu emotie mesajele la care nu am putut sa va raspund mai repede fiindca am fost plecata si n-am avut acces la web. Incerc sa ma adun si, inainte de a va scrie mai mult, sa va trimit un ecou de martisor care stiu ca nu e ca unul adevarat, dar cel putin e pozat chiar azi pentru voi. Cu drag, Doina Multumiri pentru originalele martisoare, la care snururile parca sunt si ele vii, au o miscare si o personalitate a lor.Dau foarte bine cu ciufulitul motz rosu. Iti doresc si eu,pe post de martisor,o primavara timpurie, cu lastari verzi si grasi in gradina ta! Raze calde, Tatiana 2 martie 2006 Multumesc Doina ca te-ai gandit la noi. Este prima data in viata cand primesc un martisor de la o fata! Le-am pus pe toate sapte in folderul cu amintiri pentru totdeauna. Dan 3 martie 2006 Locuri si poze Daca nu gresesc, la origine fetele dadeau martisoarele fiindca ele le si confectionau. Intre noi insa, datinile si semificatiie lor se muleaza pe alte dimensiuni. Tudor imi trimitea o fotografie-felicitare aleasa de pe Alpinet, pentru 1-8 martie, iar eu ziceam ca e de zilele babei. Eu i-am trimis mereu pozele noi din februarie, care e pt. mine o luna de vacanta si de evenimente :aniversarea casatoriei noastre, a emigrarii, ziua de nastere a tatalui meu si... de acum 22 februarie. Toate intre 20-27, fara ragazul de a respira intre ele. Apoi sunt aniversarile din august : moartea lui tata cu trei zile inainte de ziua mea, ziua mamei cu trei zile inainte de 25 si o operatie, care mi-a salvat viata, chiar pe un 25 august. In acest februarie am vazut iar niste locuri pe care i le-as arata lui Tudor, dar pozele pe care le-am facut parca nu mai sunt pe masura. Poate e momentul sa-mi schimb din nou centrul de interes, asa cum am facut-o periodic, dar trebuie sa-mi adun fortele pentru o noua schimbare. Desi pare o joaca, am o meserie care stoarce pana la os, pentru ca nu se face de la 9 la 5. Faptul ca nu mai trebuie sa ma hranesc din ea parca ma priveaza de un stimulent in sine. Am vrut sa inscriu pe Alpinet portretul lui Tudor cu brazii, pe care vi l-am trimis, cu titlul In Memoriam Tudor, acompaniat de un citat despre brazi din ultimul lui mesaj. Desi Catalin e unul din adminii site-ului, se pare ca n-a avut nimic de zis cand mi s-a refuzat... I-am certat dar nu le port pica. Nu stiu ce e in mintea acestor tineri, dar presupun ca au inteles foarte eronat relatia mea cu Tudor si probabil ma judeca in felul lor. Cum as fi inteles-o eu in locul lor, cand in tinerete totul este atat de carnal? In tineretea noastra nu exista virtualul Internetului si totul era prea concret, in timp ce azi tinerii isi traiesc o parte din viata pe net si nici nu realizeaza ca sunt in virtual. Virtual salutar fara de care o parte din gandirea lui Tudor ar fi ramas ascunsa prin «cotloanele » lui... 4 martie 2006 Noi Multumesc Doina pentru fotografii. Eu le gasesc foarte frumoase si nu stiu ce te nemultumeste la ele. Cred ca daca ar putea scrie Tudor ti-ar alunga indoielile. Cat despre intentia de a-l comemora pe Tudor in Alpinet mi se pare demna de tine dar nu si de sufletelele tinerilor de acum si de acolo. Traiesc groaznic de epicurian si tot ceea ce poate fi utilizat sau palpat exista, restul n-a existat. Este teribilul proces de dezradacinare care bantuie societatea noastra. Nu stiu cum este pe la tine dar radacinile smulse cu ura in cca. 50 de ani dau roade acum. Adica nici macar nu reprezinta istorie. Pur si simplu nu au fost. Sigur ca nici eu nu am resentimente fata de refuzul acelor tineri (Catalin chiar parea apropiat de Tudor) dar cu sufletul de acum ii copatimesc. Nu mai stiu cum eram la 29 de ani. Dar oricum viata imi scosese doua "morti" in cale si nici nu ma interesa vreun rating al produselor mintii mele (ca si acum de altfel). Din pacate Tatiana nu va putea un timp sa-ti raspunda. Cred ca s-a intamplat ceva mai serios cu calculatorul lui Tudor. La pornire chiar dupa instalarea bios-ului ii apare un mesaj cam rau "disk boot failure" si nu mai cotinua. Din pacate oricat de tare simt uneori sprijinul baiatului meu de data asta el ar fi sa fie si cu mintea si cu mana. Incercam sa gasim un profesionist si de hard si de soft care sa nu strice mai rau. Dar acum inteleg de ce Tudor isi lua calculatorul in spinare si "se uita" cu orele prin diferite case chiar de automatisti. Sunt tare rari Tudorii fie doar si pentru depanat calculatoare. Sigur ca daca va voii sa scrie ceva voi face eu serviciul de a redacta mesajul. Tu poti sa scri pe ambele adrese pentru ca ii transmit prin telefon si ii raman in inbox. Cu drag, Dan 7 martie 2006 uitare Draga Doina,am si eu reactia ta, atunci cand observ ca viata trece ca un rostogol mai departe si nu o pot opri macar pret de o clipa, pentru reamintirea lui Tudor ,in gandurile celor care l-au cunoscut Ma gandeam la ce mi-ai scris despre cei de la Alpinet. Fiind in general tineri,"plecarea" unora dintre cunoscuti li se pare un lucru care se poate intampla numai altora, nu lor si celor foarte apropiati lor. Si cred ca mai este ceva, in multe ocazii Tudor si-a reprimat dorinta de a merge la munte, ca sa se perfectioneze profesional.Cred ca acest lucru l-a facut sa iubeasca si mai tare muntele, vezi placerea cu care lipea panoramele, din poze facute de altii. Ori Catalin nu si-a refuzat niciodata mersul pe munte, este un om care stie sa prinda ocaziile in viata, dar cu talent , asa-mi spunea Tudor. Poate au considerat ca Tudor nu a indeplinit toate conditiile de "om de munte", care cred ca in acceptiunea lor inseamna performantza,trasee," talpa pe muchie de stanca" ca sa zic asa si mai putin "inima iubitoare". Poate le cerem prea mult acestor tineri, cand ni i-am dori mai subtili, mai sensibili. Si pe mine ma ranesc un picutz, genul acesta de reactii. A fost pe la mine o colega de servici de-a lui Tudor. S-a uitat la fotografiile lui, risipite prin casa si n-a avut nici o reactie. Eu n-am adus vorba despre el, (am aceasta teama de a nu plictisi oamenii cu durerile mele) si am discutat despre orice altceva. Pot sa spun ca este o persoana chiar foarte saritoare, sufletista si totusi...un pic m-a durut. Poate ca mi-e teama ca lumea sa nu-l dea uitarii atat de repede. Despre perceptia ta in legatura cu ultimele tale fotografii, ce sa spun, tu trebuie sa iti simti mai bine pulsul si sa-ti cunosti alternativele. Pentru un amator ca mine , pozele sunt foarte reusite, chiar iti multumesc. Poate ca nici natura nu a vrut sa se dea in spectacol pentru tine, in momentul acela , totul este liniste si calm. Cand imi scrii despre framantarile tale artistice, ma bucur pentru tine, este mare lucru sa le ai si sa te testezi permanent. Te imbratisez , Tatiana |
 |
 |