| poate ti l-am mai trimis... sper ca nu. mie imi place foarte mult piesa asta... somn usor... Seara buna, > [On Fri, 30 Jul 2004, Doina Anghel wrote:] > Iti raspund, Tudor, asa cum pot. Eu n-am experienta nefericirilor, ... Doina, nu-ti doresc nici o astfel de experienta. Mai mult, de ce crezi tu ca ti-ar trebui un astfel de "knowledgeBase" ca sa "stii" cum sa reactionezi... Tristetea ta sincera m-a miscat profund, si am deslusit intr-insa acel "imi pasa" pentru care iti sunt atat de recunoscator... Ceea ce nu doream sa dezvolti era disperarea noastra. In rest, ai fost - fara sa ai "antrenamentul" nefericirilor - ca de obicei, la inaltime... Nu, nu asa am inteles ofertele tale, tocmai – incercam sa explic ca prin aceste "retrageri" strategice s-ar putea crede ca tu nu-ti permiti sa joci decat ca o cutie de bomboane rare... Ceea ce nu-i asa - motiv pentru care dezaprobam retragerile... > Acum inteleg refuzurile, refractaritatea si desele tale ironii.... Daca acum intelegi ironiile mele si refrataritatea (?), atunci zugraveste-mi-le si mie, ca eu n-am prins ideea. Adica de unde ti le-ai limpezit... Doina, daca echilibru meu este unul "stabil" (ca la fizica), atunci va suporta revoltele tale importriva zeilor... Daca e unul instabil si incomplet, atunci mai devreme sau mai tarziu tot se va surpa. So, lasa-ma pe mine sa ma tulbur sau nu. > Tudor, tu ai un jalon in credinta ta, eu am trecut astfel de jaloane .... Cred ca dorinta mea de ani de zile e sa nu joci nimic, ci sa fii ca atare. Nu cred ca sunt asa "fragil" cum ma suspectezi in momentul asta... Dap, sunt bolnav, si oricine vede asta, dar fragilitatea fizica e altceva... Chiar trebuie in orice moment sa existe un motiv de calcat pe note. Ok, multumesc, pe mine vrei sa ma protejezi, dar poate eu nu vreau sa fii doar o prelucrare a ta care sa nu ma tulbure... Btw. sa inteleg ca eu joc comedii? Sau cum? > Nu stiu daca te-am lamurit, nu te resping, te protejez de mine. ... Nu sunt de rea credinta, dar ma supara sa te tot retragi cand "simti" tu ca nu mai esti "benefica"... Doresc sa fi pur si simplu cum esti, cu ideile, crezurile si imperfectiunile tale. Nu stiu de ce iti par a avea nevoie sa fiu pus sub un clopot de sticla, de parca ieri m-am nascut si orice adiere ma rastoarna, si orice idee imi arunca in aer tot sistemul meu fundamental... > Acum imi dai motive de indoiala, imi dai apa la moara... Gresit. Nu am fost educat religios in familie, de copil. Ai mei au ajuns tarziu (dupa 90) prin biserici, si cand au incercat sa puna niste icoane la mine in camera, prima reactie a fost sa le dau urgent jos de pe perete... Si am ramas destula vreme in stadiul asta. Pana cand mi s-a parut mie ca niste chestii imi scapa. Apoi am intalnit si niste oameni extraordinari, care nu m-au fortat cu nimic, dar mi-au vorbit (aici iti si zaresc zambetul pe fata, cu inevitabila concluzie: "te-au dus cu vorba unde au dorit ei, dar nu te-ai prins..."). Ceea ce ma deranjeaza putin la fragmentul de mai sus sunt 2 idei destul de evidente: (1) Aprioric credinta mea este o eroare, iar tu deti adevarul acela absolut (2) Sunt incapabil sa gandesc ceva de unul singur, si eu nu sunt decat un tub catodic pe care se proiecteaza ceea ce mi se inoculeaza Comentarii: (1) Eu nu am pretentia absolutului, si nici nu pretind ca pot convinge pe cineva: 4 ani de zile am fost coleg de banca cu un ateu convins - si tot pe pozitiile alea suntem si azi (2) Funny e ca ai mei parinti spun ca eu default neg tot ceea ce vine de la ei - si in mare cam asta e reactia mea de fire extrem-independenta. Spune-mi si mie de la cine dara am imprumutat variile idei... Afirmatia "cum e firesc sa fie orice idee de-a ta" ma pune dintr-o data pe cricuri. Adica superioritatea ta e atat de evidenta incat nu prea inteleg ce gandesti tu cand discuti cu mine, ce mai sunt eu in dialogul asta. Pe de alta parte, cei 27 de ani ai mei se risipesc in fum si abur, fiindca n-au sedimentat nimic, se vede treaba. Ceea ce ma deranjeaza este acest "firesc". Firesc pentru cine!? Chiar poti defini firescul? Daca tie ti se pare firesc, mie nu. Iar cu "orice idee" m-ai anulat de tot. Chiar asa rau arat, ca o colectie de informatii induse, fara nici un liant logic si nici un suport intre ele. Nu pot zice ca remarca ta ma striveste, cat ma intristeaza profund - pentru ca desi nu ma consider buricul lumii, am pretentia ca orice imi trece prin creier are o motivatie care imi apartine, si ca am un filtru destul de acut-critic si selectiv. Sunt foarte des acuzat ca la orice eu zic "pai de ce?", si ca resping orice numai de dragul de a o face. Apoi vii tu si imi spui ca sunt ca unul din aceia ale caror opinii se formeaza in fata televizorului, de-a gata... Nu, n-ai vorbit deloc mult, dar dureros pentru mine, poate ma lamuresti. Adica te rog sa dezvolti, poate ai dreptate si nu imi dau seama, si atunci m-ai ajuta sa cad putin pe ganduri... Dar daca te referi la credinta mea, nu, ea nu e de imprumut, si sunt departe de copilul care inghite pe nemestecate, "firesc"... Asa ca protejeaza-ma mai putin si manifesta-te cu toate indoielile tale. Accept. Incearca sa iei ca atare tot ceea ce am scris mai sus, si sa nu te superi ca-ti cer putine lamuriri, pentru ca n-am prea inteles pe ce iti bazezi toate ideile... > Daca ma vrei prin jur, iata-ma, dar iti iei riscul... Ok, imi asum "riscul" de a fi prin preajma. Of course, daca subscrie si dorinta ta personala la asta... |
 |
|
|
|
 |
|
|
|
 |
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
 |
 |