| 2 dec 2004 "O zi din viata mea" Or fi multe greseli de dactilo dar le revizuiesc mai incolo:) Seara tare buna, T 9 dec. 04 Silence? Ziua buna, Cam silence in ultimele zile, se pare ca unele medicamente imi dau somnolenta, de la altele ma simt mai lovit in aripa, per global nu sunt prea sprinten, si nici reteaua nu se lasa mai prejos. Sunt restant cel putin cu un "multumesc" vis-a-vis de incitanta si condensata nuvela, si inca o gramada de recunostinta pentru poze si mp3. Sper sa revin curand mai pe larg, sa o iau de unde m-am opintit, si sorry de silence... Chiar e o perioada mai aburita. Take care, Tudor Oh, cat iti multumesc tie si telepatiei (m-am gandit foarte intens la tine in ultimele ore) pt. aceste vorbe, cam intrasem la colt... Doina 10 dec. 04 DD, Iti spuneam ca intrasem la colt de ingrijorare, pe buna dreptate, fiindca tie ti-a fost iar rau. Mi-ai reprosat deja dependenta mea, dupa ce ma laudasem ca eu iubesc detasat. Numai ca nu este vorba de o iubire ordinara, ca atunci cand esti indragostit si posesiv. Eu ma tem pentru viata ta si aici sta ineditul care ma face novice in aceasta experienta. Vorbind cu parintii tai, am aflat despre pericolele de care tu, fireste, nu mi-ai spus. M-am oferit sa intervin mai concret decat am facut-o pana acum. Mi s-a raspuns frumos si clar ca e deja destul atat cat fac. Iar eu stiu ca iubirea mea emailata si ornamentata artistic nu e suficienta, date fiind momentele tale de criza care revin. Cata vreme ele revin, inseamna ca nu facem destul, oricare ar fi limitele care ne scuza. In opinia mea, nu exista limite iar resursele la care se poare umbla sunt infinite. Sigur ca eu nu pot trece peste parerea ta si a lor, asta fiind singura limita la care accept sa ma supun. De aceea nici nu mai telefonez, daca nu pot vorbi cu tine. E indecent sa-ti pun parintii sa-mi povesteasca ce se petrece cu tine, sa-i fac sa retraiasca momente asupa carora eu nu intervin cu tot ce pot. Asa ca n-am decat sa intervin asupra mea si sa-mi tratez dependenta. Nu reusesc sa zic „cum o vrea Dumnezeu”, nu reusesc sa accept ce ti se intampla si presupun ca nu voi reusi niciodata. „Terminalul durerii” exista atata vreme cat exista durerea care-l genereaza. Dar e problema mea si nu am voie sa ma plang de ea. Voi continua sa ma bucur cand voi avea un semn de viata de la tine si sa-l doresc, pur si simplu. T |
 |
 |
 |
|
|
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|