 |
|
|
29 juil., 01 Tudor, imi pare infinit de rau, nu trebuia sa ajungem aici pt. ca nu suntem niste adolescenti la agatat pe Net. Iti intind o mana pt. reconcilere, care va fi pe baze mai clare si imi asum vinovatia pt. stupida stangacie cu care le-am definit. Eu mi-am facut aseara "terapia" la un dublu de tenis si un show de artificii (impreuna cu vechi tovarasi de drum care nu mi-au reprosat vreodata ceea ce-mi spui tu). Daca te-as fi stiut printre miile acelea de spectatori necunoscuti, acest mail nu-si mai avea sensul. Oricare ti-ar fi decizia, iti doresc numai bine! D Noapte buna, Ok, ma bucur macar ca "respiri usor". Adica spaimele acelea s-au mai diluat... Ce mai pot sa zic ? Acum la miez de noapte nu prea multe, ca ma dor mainile de pleznit tzantzari, dar īn mare ai īnteles cam tot ce era de īnteles - ca de obicei, asta īmi place mie cel mai tare īn dialogul cu tine... O singura corectie: gresita presupunerea sunt "asa patit". Sunt doar "patit o data da' bine". Gresita deci si deductia bazata pe afirmatia asta... Nu-ti port pica deloc, stau doar si ma intreb uneori: daca eu provoc asemenea "furtuni cu descarcari electrice", bietul de mine calm si linistit din fire fiind, si "jucand cu cartile pe fata", oare cāt de complicata o fi viata persoanelor ceva mai dinamice si mai impulsive ?! Si ma minunez asa, la gandu' asta... O zi buna si calma... "anaglifare" placuta ! T PS: Nu sunt genul care agata gagici pe net. In general nu prea sunt genul care agata gagici. Merci oricum pt. clip-ul ala, eu l-am considerat un gest dragut, anyway... DAR oare CHIAR are nevoie o femeie puternica si (cred) echilibrata ca tine de atātea precautii ? Sau prudenta era pt. mine-cel-mic-si-mai-labil ? Tema de cercetare... 30 juil., 01 As fi preferat sa-mi raspunzi cat de tarziu vrei, dar numai si numai cu placere. Daca nu poti nu-i nici un bai, am destula rabdare sa astept dar nu mai am rabdare sa-mi vad ecranul plesnind de ofense (motiv serios). Adica sa fie bleu tot ce vine de la mine, eu sa n-am angoase, cochilii sigilate sau pietricele in pantofi, in schimb tu sa le ai pe toate si ceva pe deasupra. Apoi imi urezi, senin, o zi buna. Ei bine, drag prieten, am si eu nevoie de putin ajutor : vrei sa-mi repari restul zilei de azi pe care mi l-ai intristat? Cum stii tu mai bine, mai frumos, mai asa cum nu mai stii sa fii. :(((( Draga prietena, Situatia de data aceasta este urmatoarea: mi-am recitit ultimul mail de 2 ori si n-am gasit acele "offense" care ar fi sa plezneasca pe ecranul tau. Pe cuvāntul meu. Ele NU au fost niciodata gāndite, dar am zis ca orice text scris e interpretabil, asa ca m-am apucat sa-mi recitesc opera. > Chiar nu-si au sensul cuvinte asa "ofuscate" lānga tine,precum "stupida stangacie" sau cine stie ce asumari de vinovatii nedovedite... Ti-am mai zis ca NU ma pot supara pe tine, nu am motive. Deloc... Aici autorul īti marturisea tristetea cu care a citit frazele acelea in care īti turnai atāta cenusa īn cap. Deoarece el te considera o persoana deosebita, pur si simplu crede ca acele cuvinte "defaimatoare" nu sunt pentru tine. Apoi comunica din nou - pentru a cata oara ? - ca NU e suparat/ofticat, īn nici un caz PE TINE. E posibil sa mai fie suparat pe viata, dar pe tine īn nici un caz... > Marea mea "decizie" e evidenta: as dori sa mai putem si de acum in colo sa schimbam cāte un mail, CAND si DACA asta ne face placere, fara stresuri si grave "responsabilitati" etc... Ok? - Aici autorul īsi afirma īnca o data placerea de-a coresponda cu tine, nefacānd nici o aluzie ca doreste numai partea ta "bleu"si ca nu ai dreptul la stari mai putin bune. DAR daca ai si mai gri, cred ca ar fi bine sa le arati cumva... Totodata se afirma dorinta ca aceasta corespondenta sa NU fie un factor stresant, aceasta fiind pentru mine o conditie existentiala. Mai pe scurt, īmi scrii DACA/CAND simti ca NU te enerveaza sau obliga ceva. Este o formulare mai putin clara, dar ideea e ca īmi doream sa-ti faca placere... > Iti urez o zi buna, si imi pare rau ca am raspuns asa tārziu, dar am stat dimineata acasa sa astept un telefon. Mai nou vad ca se poarta pe la Motorola interviurile "telefonice". >Strange ! Destul de aiurea sa ai discutii tehnice cu unu' de peste mari si tzari. Mdaaa, dupa care am murit de cald. - Aici autorul e dupa o zi stresanta, calda si lipicioasa, din care nu i se trag mari satisfactii. Totusi, cānd a avut cāteva clipe libere in toiul serii si-a miscat fundul la scoala, a dat o bere la portar sa intre, s-a minunat ca a avut noroc si n-a trebuit sa īmparta picioare la cāini, a urcat in caldurica placuta de la etaj 4 si a deschis nerabdator computerul sa vada ce a mai scris Doina... Precum probabil ca ti-am mai spus, eu Internet acasa NU, asa ca atunci cand "vorbim" o fac exclusiv de la scoala. Prin umare sunt zile cand nu pot mentine cursivitatea la nivelul dorit. Oi fi eu mai necopt si deloc subtil, dar nu ma prind unde-s ofuscarile mele. Daca tu le simti, probabil ca sunt acolo. Ceva e destul de "putred" oricum daca orice rand pe care ti-l trimit te loveste. Daca ai cu adevarat nevoie de ceva ajutor, daca ceva te roade cu adevarat, ar fi cazul sa atragi atentia altfel decat reactionand tzāfnos. Daca asta este o descarcare pentru tine, e ok, dar daca totusi doresti sa COMUNICI ceva, e dificil sa o faci doar declarand ca ultimul mail de la mine e o prostie si ca orice incercare de conversatie are ... "aspect dezagreabil". Nu te supara pe mine, dar nu inteleg. Tot ce-i posibil ca nu sunt in stare sa te "simt" cāt ar trebui, dar īti uram sincer o zi buna, asa cum iti urez si acum o seara placuta, dar daca tu ai impresia ca o fac asa de "senin", asta īnseamna ca treaba scārtaie cu adevarat si solutia ta este īntr-adevar cea optima. Mai vorbim dupa concediu, acum īti doresc o vacanta care sa se mai destinda putin... Confuz si deloc senin, Tudor |
 |
|
|
 |
 |
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|