26 iulie 2001


PS: Oi fi eu mai necopt, dar lucrurile fortate nu sunt naturale. Nici  picajele si nici urcusurile ametitoare. La mate se chemau simplu functii nederivabile. In viata se cheama decizii brutale, nu stiu cat de bine cantarite.
Poate dupa ce ne mai clatim mintea putin o sa ma ajuti usor sa pricep ce-a fost acum...

sâmbătă, 28 iulie 2001 05:02
iarta-ma!

Poti sa uiti deocamdata ce ti-am scris ultima data? Iti voi explica cuvant cu cuvant ce-am vrut sa zic, dar nu pot acum, m-a tulburat raspunsul tau – e prima data cand imi scrii asa de serios. Lasa-ma sa ma reculeg. Voi reveni.

Subject: explicatii

Nu Tudor, nu a fost o dorinta mea sa intrerup dialogul cu tine. Am simtit ca mi se impune din afara de catre o mie de factori care ma ingrijoreaza – e ceva periculos, nefiresc, care ma tem ca-mi scapa de sub control. Pentru ca sunt mai « mare » am o responsabilitate pt. amandoi, cred. Mi-e putin frica, intelegi? In general sunt puternica si nu mi-e teama  sa-mi procur bucurii. Acum insa e o situatie prea de exceptie – n-am patit inca sa trezesc asa un interes unui barbat cu atat de mult mai tanar, pt. ca eu te vad acum ca barbat, ne virtual, desi habar n-am ce culoare de ochi ai. Si ma tem ca pt. tine sunt mai intai de toate femeie – se vede  din frazele tale, din tandretea cu care te exprimi, desi foarte decent, ireprosabil, ai fost chiar socat de exprimarea mea « adulta » din teoria nudului. Nu te-ai adresa asa unui barbat. Iar mie imi place, ma atrage si ma debusoleaza. Incep sa vad capcane peste tot, incep sa-ti suspectez frazele, mi se pare ca te joci, ba chiar ca faci bascalie (pt. ca uneori nu esti foarte abil in exprimari).  Am facut un test cu mesajul acela, de aceea pare atat de aiurea – stiam ca risc sa nu-mi mai scrii. Dar iata ca revii cu toata seriozitatea, asa cum nici nu ma asteptam. Iar mie-mi pare bine. 
Ei bine, Tudor, ce Dumnezeu se intampla? Poate tu pricepi ceva.

Of, Doina, se pare ca pe aceasta planeta reusesc sa creez complicatii pe oriunde trec sau respir. Habar n-am de ce, dar am acest "talent" care ma cam ingrijoreaza. N-o spun cu naduf, e doar o constatare, destul de trista pentru mine care am ca deviza in viata dorinta de a NU stresa pe nimeni... Intotdeauna cand imi doresc asta iese exact invers si proportional cu cât de intensa e dorinta mea initiala. Se pare ca asta e una din lectiile mele de viata, si trebuie sa nu ma mai supraestimez ca fiind atat de abil încât sa nu creez valuri.

Sunt putin stresat acum, am senazatia ca trebuie sa-mi controlez la sânge fiecare cuvintel, si iti comunic de la inceput ca nu o sa o fac. Asta deoarece am pretentia ca atunci cand scriu ceva EXACT aia si gandesc. Daca este vorba de ceva mai subtil, nu este in halul ala de subtil incat sa fie invizibil, asa ca NU mai face analize pe frazele mele. Ti-ar fi mult mai simplu ! Pur si simplu citeste-le de la stanga la dreapta si ce se intelege ala si este mesajul. Acum, io' stiu bine ca e greu, dar, te rog, incearca.
Fara sa par brutal, dar cred ca exagerezi. Nu cred ca am cum sa-ti "trezesc interesul", fiindca sunt totusi muuuuult mai necopt ca tine si mai limitat in preocupari. Cat despre tandretea cu care scriu, cam asa scriu eu... Desi cultura mea literara e cvasi-nula, am totusi un minim dar de-a scrie. Adica mai precis de a comunica.
Este mai degraba o usurinta de a scrie, nu atat un "dar". Caci nu poate fi vorba de "talent literar", ca ma apuca râsul doar cand ma gandesc la asta... Cand iti scriu tie iti scriu cu placere si cu ceva care e o împletire între respect si admiratie pentru ceea ce ai reusit în aceasta viata. De fapt pentru ceea ce mi-ai dat mie posibilitatea sa cunosc despre tine. Si îmi face placere pt. ca esti o persoana cu o experianta mai mare de viata si de la care am întotdeauna ceva de învatat. Care vede mai limpede decât mine niste lucruri. Normal ca nu imi pot însusi parerile tale imediat, dar ele sunt stocate undeva si poate candva vor iesi la suprafata...
Nu intentonam sa te tulbur, nici sa creez feeling-uri precum "frica" sau "responsabilitate". Nu ai de ce sa fii suspicioasa relativ la ceva... Cât despre a începe sa ma consideri "barbat", cred ca nu trebuie sa-ncepi sa traiesti într-o lume imaginara...
Culoarea ochilor mei e caprui, dar cred ca la asta si la cateva stari interioare se limitaza cunoasterea ta despre mine. Nu cred ca ai cum sa-ti faci o prea clara imagine ! Serios. Stiu ca pe femei le atrage "misterul", dar nu am nimic misterios în mine în afara faptului ca sunt "tudor...@sunsite" si nu fix in fata ta.
Pot sa-ti dau un link catre o poza, daca vrei, desi urasc sa mi se faca poze si mai ales sa vad cum au iesit...
Nu ma simt pregatit acum pentru o dizeratie, dar oare putem noi dialoga facând fiecare "abstractie" de sexul celuilalt ?!
Poate aceasta scrisorica sa ti se para usor dura, adica anume lucruri ar putea fi interpretate drept dorinta mea de-a "reteza" anumite sentimente în faza incipienta, dar decât sa te vad asa "debusolata" am preferat sa-ti trimit rândurile acestea ceva mai rationale, dar in nici un caz dure/suparate samd. NU vreau sa gasesc în Reply-ul tau referinte la starea mea de adânca suparare, sau "socare" sau mai stiu eu ce. Fac iar un apel la a întelege exact ceea ce scrie, desi stiu ca reflexul tau este de a initia exercitiul intelectual invers.

Incercand sa ma lamuresc si departea de a fi clarificat,
Tudor

Tocmai terminam la o anaglifa pt. Alpinet cand mi-a picat mailul tau. Cred ca altfel n-as mai fi terminat-o...
Mi-am re-recitit ultimul mesaj sa vad cum de m-am putut exprima asa de confuz. Acolo ziceam ca ma tem de tine, nu de mine, si te-oi fi intrigat. Imi pare rau, dar am invatat sa nu las niciodata in aer aceste indoieli pt. ca si unii barbati au gust pt. mistere, imagineaza-ti (nu-mi place sa generalizez). Dar tu n-ai, OK. Nu-mi trimite poza, eu ti-am trimis clipul acela tocmai pt. a nu se crea confuzii. Dar tot am reusit sa creez pana la urma, din prea mult umblat pe note.
Ok, Tudor, respir usor! Nu, in opinia mea nu se poate face abstractie de gen, chiar in conversatii complet asexuate, pt. ca marca sexuala exista mult dincolo de act. Asta vei constata cu timpul. Tu esti un barbat dar asta nu inseamna ca vei crea "complicatii" pe oriunde treci si mai les NU de data asta. Am fost doar prudenta, atat.
Trebuie sa fii foarte frumusel daca esti asa patit:-) Dar eu nu te-am vazut, Tudor, norocul meu!
Oh, nu-mi vine sa cred... cum naiba? Mai cieste-mi odata mesajul acela. In fine, habar n-am ce sa-ti mai spun. Tare trebuie sa-mi porti pica.

E OK, nu s-a intamplat nimic.

D