| 12 sep. 03 Salut, Pana la deja obisnuitul raspuns pe puncte (care sper ca nu te streseaza, cum mi-a mai reprosat cineva), news update: luni imi iau frumos valijoara si ma prezint la spital, round #1. Prima operatie, prima tumoare. Apoi pauza intre anestezii si va urma faza #2. Mai e o problema cu un os iritat nu stiu cum, sper sa nu ajung si la faza #3. Deci voi fi deosebit de tacut saptamana viitoare... Doar ca eu am alte pareri despre ce trebuie si ce nu. Daca eu nu calcam pe note, noi n-am fi schimbat nici cinci mesaje... Iata si o evaluare "la rece" a mea: brut luat, "duceam" cam 5 mesaje. Insa eu chiar ma bucur ca ti-ai calcat pe note, daca altfel nu tinea. Dar n-am zis nici macar o data ca n-am dinti - dimportriva, pot taxa cand sunt calcat pe coada, dar nu cred ca sunt ranchiunos... …dar aveam motive solide sa te implic in conversatie pt. ca imi va fi deja destul greu sa le propun un ajutor financiar... Nu, ti se confirma ca faci cum crezi tu. Sincer, nu este cazul de ajutor financiar... Stiu ca in US/Canada o astfel de interventie costa sute de mii de dolari, dar aici suntem in Romania si pentru aceste operatii ne descurcam. Multumesc (multumim) oricum. Pesupuneam ca parintii tai sunt mai tineri :) Sunt chiar curioasa ce au putut afla despre mine de la tine. Au aflat cam de pe unde imi scrii, cam cu ce te ocupi, ce poze faine faci, cum reusesti sa sorbi Terra din priviri si nu foarte multe in afara de asta... ...Deci daca ne copleseste este pt. ca nu ne iubim destul. Ar fi asa simplu sa ne iubim neconditionat, pur si simplu. Din fericire, creierul nostru supradimensionat (probabil dintr-o greseala genetica) poate functiona in paralel Ce nu stiu e cum reusesc unii (tu?) sa imbine stresul, programul zilnic dupa care functioneaza omuletii, creierul care macina... Nu-ti DAI timp, nu-ti dai importanta, nu-ti dai mai nimic… Nu imi MAI dau. Au fost momente in care mi le dadeam, apoi au fost altele mai importante, apoi nu stiu exact cum mi-am raspuns la intrebarea daca merita, daca le merit. Aici e buba – nu te iubesti, deci cum ai putea iubi pe altii? Greu sa comentez eu asta... Poate pentru ca anii aceia te-au invatat mai multe. Pe mine nu stiu cat ma iubesc, probabil nu prea mult. Dar pe altii care conteaza ii pot iubi, contrar parerii tale. Conteaza pt. mine, poate conteaza mai mult decat mine - asta degaja oricum energie. Mi se pare un subiect pe care niciodata nu o sa-l poti "declara" invatat, oricata experienta ai avea in "administrare". Dar cand termini scoala intelegi ca reperele nu exista, insa ai deja un curaj incorporat pt. a putea pluti in suspensie... Am terminat de mult cu scoala... Si mai e ceva: la noi scoala e ceva pe care-l cam duci dupa propriile principii si cum te taie capul, nu se cam inghesuie nimeni sa-ti dea repere, dimportriva. Plutirea aceea poate sa iti placa atata timp cat ai niste constante, niste invarianti precum increderea unor persoane, iubirea altora. Fara astea nu e plutire, e cadere libera. Vrie plata, daca iti zice ceva... Un medic care decalra cancer inainte de faza terminala, se descalifica. Nu a declarat nici un medic nimic, dar nici eu cand am zis "suspiciunea". Problema e ca spre deosebile de 26, la 56 mai poti spune ca ai facut ceva in viata, ca ai lasat ceva [bun] in urma, ca ai avut timpul fizic sa ajuti pe cineva, sa sprijini pe cineva, poate chiar sa iubesti... Care sunt chestiunile fundamentale? Sa nu-mi citezi marii filozofi... Nu o sa-ti citez cu siguranta marii filozofi - pentru ca nu sunt in stare. Nici macar 10 nume de mari filozofi nu stiu. Insa cele fundamentale sunt cele inter-umane si mai putin cele zilnice care toaca mai multi neuroni decat am dori. Nu. Dialogam cand n-avem incotro. Cel putin noi doi. Nimic altceva nu ne-o impune. Un fel de dependentza... Mie mi se parea ca iti scriu cand am ceva nou si mai mult de asta, demn de-ati spune ceva. Cum adica n-ai incotro? Ma indoiesca ca ai vreo "dependenta" fata de mine. Si ma mahneste, fiindca in general cand primesc un mail si nu e spam presupun ca omul de la "From" nu a fost "constrans" sa mi-l trimita... O zi frumoasa, Tudor Sambata 13 septembrie 2003 <Deci voi fi deosebit de tacut saptamana viitoare... Sunt sigura ca ai in jurul tau multa iubire si incurajare si ca asta te ajuta. Sper sa fii la fel de calm si de controlat cum mi-ai parut la telefon – conteaza enorm pt. restabilirea echilibrului dupa operatie. Eu n-am nici un fel de pretentie sa ma informezi cum decurg lucrurile, dar nu pot spune ca nu sunt ingrijorata pt. tine. >Iata si o evaluare "la rece" a mea: brut luat, "duceam" cam 5 mesaje. Da, pt. ca stam pe “registre” atat de greu de acordat. C-o fi prapastia dintre generatii, dintre genuri, dintre mentalitati, habar n-am...dar e una peste care facem amandoi eforturi sa mai tesem cate o punte de liane. Si asta aminteste de un fel de dependenta... >.....- dimportriva, pot taxa cand sunt calcat pe coada, dar nu cred ca sunt ranchiunos... Aceste “taxari” sunt facatore de cioburi... >Au aflat cam de pe unde imi scrii, cam cu ce te ocupi,... Au aflat ca am varsta lor? Cum au reactionat? >Ar fi asa simplu sa ne iubim neconditionat, pur si simplu. Eu ma refeream la iubirea de sine. Dar nici acolo nu exista “pur si simplu”. >Ce nu stiu e cum reusesc unii (tu?) sa imbine stresul, programul.... Ti se pare ca reusesc intr-un fel? >…..apoi nu stiu exact cum sa-mi raspund la intrebarea daca merita, daca le merit. Nu ti-o mai pune. Considera din start ca da, meriti sa te pamparesti. |
 |
|
|
 |
 |