| 1 nov. 2003 Am rabdare cu povestirile, de pe orice continent ar fi... Cat despre tineretea mea, mai am 5 ani si fac dublul varstei cand faceam zebre virtuale pe ecran. Este ca sunt batran?! > Trandafirul bleu il inlocuieste pe cel roz de ieri, ... Dupa cum scria si in antetul mesajului, raspundeam pe mare fuga. Asta nu inseamna ca trandafirul tau a fost ignorat. A fost admirat, s-a apreciat pozitiv focusul pe acele petale rasucite, apoi cu cinste fu pus in directorul Doina (ai ajuns director...) Cel albastru aminteste de slabiciunile tale pentru Appleti cu ape cristaline, chiar daca nu-ti apartine... > Cam asta-i zebra pe care am obtinut-o eu.... Acum am si eu o intrebare: animatia cum o pui in felicitari? Faci un fel de caiet gros cu 60 de pagini pe care pui frame-urile si recomanzi privitorului rasfoirea cu 24.5 frames per sec, sau pui o singura foaie, alba, pe care dai link-ul catre pagina ta...? Buna dimineata! T Bun sfarsit de dupa amiaza, Cel putin esti bun cumparator, daca ai trecut cu vederea forma aia (sigur ca bajbai cu varianta de proba). L-am vandut mai bine decat visam: pe o formula ecolo de zebra. Ce-i drept, nu stiu sa citesc semnele alea cabalistice, nici n-am idee cum se insereaza in “adancurile celui de-al doilea fractal”, daca nu-ti vei face si pomana sa-mi povestesti bob cu bob. Pare sa fie o atmosfera suspecta pe acolo, dupa tendinta acoladelor din coada sa-si ia talpasita... ceva poachers printre randuri? Merci si acum si dupa. Cat despre batranete, da. Cand aveam eu 15 ani si ma initiam in studiul nudului, cu carbune/creion pe hartie (!), era unu’ Da Vinci, care-mi ciripea cu si mai multa condescententa, ca el facuse asta cu patru secole in urma. Asa am descoperit, pe langa pasiunea pt. nuduri, ca domnii au niste complexe de superioritate transmisibile sexual, adica genetic. Ei stiu mai bine, mai mult, mai demult, chiar decat ei insisi. Dar raman adorabili si asta-i pierde. A propos, cand aveai tu 11 anisori batuti pe muchie, eu filmam/pozam mostenitorii ex-zebrei mele si cumparam ramasita unchiului (matusii) lor, scoasa clandestin din Tanzania, intr-un fund dublu de cufar. 13 ani dupa (cifra cu noroc la mine), publicam pe net o poza din aventura aia si ma lasam agatata de unul din foto-critici. 12 ani dupa, inca ne mai scriam zilnic. Este ca suntem batrani?! N-am inteles daca ma intrebi cum fac animatia sau cum fac felicitarile (pe care nu le animez). Astept precizari, in timp ce voi disparea in natura ruginie a gradinii mele, care-si asteapta ultimele pregatiri de iarna. Seara buna! Chestia cu adancurile este cam asa: daca iei un fractal si tot faci zoom in el, vei obtine la infinit imagini asemanatoare (cu aceleasi proprietati specifice). Asta e proprietatea lu' fractalul: ca se contine pe el insusi la infinit... Suna frumos, interesant pentru noi, probabil plictisitor pentru el, daca se regaseste oriunde se uita. Am atasat cateva variante de tinerete, diverse zebre dar si un kitch colorat... Ar trebui sa mearga pe orice fel de Windows; ele de obicei se termina, dar daca te plictisesti pe parcurs, cred ca poti iesi cu ESC. Acoladele alea sunt intr-adevar suspecte, mai ales ca sunt atat de frumos imperecheate, doua cate doua... O societate perfecta! Recunosc ca ai pe pereti nu doar dungi de zebra dar si ceva amintiri aventuroase, parca si simt noaptea aceea plina de fosnete de traficanti de piei de zebra, aplecati prin stuf, la limita legii (deci poti sa cauti un "crack" pentru acel program demo, fara remuscari). Ma cam pierde aritmetica ta... Daca la "13 ani dupa" te agatam, cum se face ca la "12 ani dupa" nu mai scriam. Te pomenesti ca timpul a inceput pe nebanuite sa curga in directia pe care mi-o doresc, si eu inca n-am aflat... O mica greseala de tastare, si ce sperante mi-a putut da! Evident, te intrebam cum transpui animatia pe felicitari :-) Erau si 2 propuneri de porceduri tehnice... Noapte buna, Tudor 3 noiembrie 2003 Ei, nu e cel mai rau lucru pe care l-am vazut, exceptand pagina HTML ca atare :-) GIF-ul poate fi simpatic, pana te ia vertijul... O zi faina, T Asa-i, tu intotdeauna ai avut o vorba de incurajare sau un mod shugubatz de a-mi spune ce nu-ti place la mine. Numai ca nu stiai ca toate astea se calcau pe un fond muuult mai tulbure, pictat de mine pt. mine. Tot ce ti-am trimis pana acum e un arsenal de kitschuri, unul mai voinic decat altul. E insa si o filozofie care atarna de ele : Kitschul este parte din existenta, uneori chiar placuta, relaxanta, prin firescul lui, lipsa lui de pretentii si de inhibitii. Prin scoala imi era si mie frica de el, dar am terminat cu fricile. Asta nu inseamna eliberare, ci mai repede delasare, dar asa-i pe lume. Nu-s vesela azi, se vede. Tocmai mi-a plecat echipa de spalat geamuri – iti spuneam ca sunt in pline preagatiri de iarna – iar eu am si o filozofie legata de asemenea activitati. N-am cunoscut treburi mai spalatoare de creier decat cele domestice (nu intamplator sunt puse mai mult in carca femeilor). Chiar cand ti le fac altii, iti induc un fel de constientizare acuta a zadarniciei. Noroc ca am optat pt. o echipa de studenti care si-a adus cu sine inteligenta si tineretea, cu trucuri smechere de incarcat nota de plata, cu optiuni politice deschis separatiste si cu ambitia de a ghici, dupa nume, de ce origine sunt. Si au ghicit. Iar pt. a incheia cu si mai mult umor (n-am neuroni de scris mai inteligent azi), iata si teoria acumularii perpetue a murdariei: cand cureti ceva, intotdeauna murdaresti altceva, dar nu neaparat si invers. Seara buna! |
 |
 |
 |
|
|
|