Ce-am facut? Ne-a fost recomandata o doamna oncoloaga la Paris, ca fiind the God in probleme de-astea. Doamna fiind romanca. Si apropos de potriviri prea ciudata, doamna a venit 4 zile in tara. Prin mari agitatii ne-a vazut Duminica si ne-a spus: "oi fi eu mare oncoloaga, da' stiu 2 colegi care sunt mai ceva ca mine, de 20 de ani fac doar sarcoame". Ne-a pasat catre acel coleg. De atunci pana marti (azi) a fost o goana nebuna ca sa adunam toate problele si sa i le dam doamnei sa le predea acolo. Blocuri de parafina, imagistica scanata, etc. Intre timp ma stradui sa i le dau omului, pe mail sau prin download, si compun reverentioase scrisori kilometrice cu termeni medicali in limbi straine... O placere. In fine, in zilele astea nici macar n-am fost acasa tot timpul, am mai stat si pe la tatal meu pentru a limita pe cat posibil mersul inutil intre spitale.
Ai mei au batut zeci de km pe jos pe culoarele spitalelor, ce sa-ti mai spun, a fost si inca este ca la balamuc. Nu stim daca omul asta ne cheama acolo, rezervarea la avion e pana joi, nu stiu daca a reusit sa vada imaginile, e un contratimp in care necunoscutele sunt mult mai multe decat ecuatiile... Dar se pare ca nenea asta e foarte dibaci si a tratat o gramada de oameni de ceva asemanator mie.
Asa ca la asta sap de zor.

Update completed,
Tudor

12 nov. 2003

1001 de nopti

Of, Tudor, n-am cui sa ma plang, despre tine, decat tie. Probabil stii si de ce.  Ma doare si fac eforturi sa ma fortific. Primul gest, dupa ce ti-am citi mesajele aseara, a fost deschiderea frigiderului si ruptura postului. Dupa o noapte foita, m-am dus la tenis la prima ora. Sper ca nu te simti vinovat. Acum sunt ok si promit sa nu-mi mai pierd cumpatul. Asa-s eu, promit inainte de a ma imbarca in ceva. Nu intotdeauna imi pot tine promisiunea, dupa cum stii.
Nu-ti scriu pt. a-ti impune raspunsuri, nu te mai gandi  cum ma gandesc  ce mai faci, decat daca-ti face bine. Ieri a fost un moment de salbiciune pe care, iata, l-am depasit. .
Povestile mele sunt ca cele din 1001 de nopti, pt. a proteja viata (mutatis mutandis). Nu stiu sa fac altceva, desi ti-am propus, iar daca tu-mi gasesti alta intrebuintare, spune-mi-o. Ti-am mai zis ca vreau sa te ajut, dar nu stiu cum. Nu-mi mai zice „cum vrei tu”.

Doina

Salut,

Tot haituit, tot tarziu raspund...
Multa lume se plange despre mine, dar acum, punctual, nu stiu exact de ce. Imi pare rau ca ti-am stricat mirajul eclipsei cu o noapte foita. Tocmai cand decisesesi ca esti mai linistita. Sper sa nu iti prefac in cioburi cura de dezintoxicare. Ceea ce faci, dincolo de exercitiul de vointa, ar trebui sa combine regimul cu calmul...

Evident ca ma simt vinovat. Pe de-o parte. Si usurat ca pana la urma a triumfat ratiunea. Sau vointa, sau gandul ca daca nu-l inchizi la loc (pe domnul frigider) o sa ma simt eu vinovat...
Eu stiu ca mai nimeni nu-si poate tine promisiunile 100%. Nu e o filozofie politicoasa si scuzanta, e o obsevatie.

Ma gandesc. Pe de o parte imi face bine. Pe de o parte, nu sunt obisnuit sa se gandeasca lumea la mine. Nici cu ai mei parinti nu m-am obisnuit in totalitate. Ma simt putin ciudat, dar asta pentru ca ma stresez repede de felul meu: nu ma simt ca merit sa fiu invaluit de atata atentie, ma simt cumva stanjenit - desi totodata inseamna mult chestia asta pentru mune. Dar "e de la mine" cum se zice. Iti multumesc ca-ti colind gandurile, si nu stiu exact ce-am facut pentru asta..

Nu stiu exact care era miza in "1001 nopti". Ce urat suna "imi gasesti alta intrebuintare"! Doina, circul prin mintea ta, te pun la scris povestiri, asta inseamna "cum vrei tu", si asta e exact ce vreau. Nu am nici o telecomanda in mana pe care sa scrie Doina, si nici nu-mi doresc. Ajuti prin faptul ca existi si zburd prin gandurile tale. Ce alta "intrebuintare" (brrr, cum suna!) ai dori sa ai?!

Nu stiu cat de slabita esti, mai ales dupa partida de tenis in post, asa ca dupa-amiaza placuta si
O seara calma,
T

16 noiembrie 2003

Salut,

S-a dus si saptamana asta... Cumva, acum la final nu stiu cum sa mi te imaginez. Slabita, obosita, reluand alimentatia cu inghitituri mici... Bine dispusa ca ai traversat cu bine, sau mai putin vesela daca ai bagat frigiderul in seama mai tare decat era cazul.
Asa ca duminica aceasta, ca prag pentru tine, imi creeaza o oarecare stare de incordare, nu stiu cum esti...

Cum esti?
T

17 noiembrie 2003

Buna,
Nu-s prea nicicum. Sunt pe la mijlocul curei si nu e prea vesel. Adica cred ca a trecut faza foarte grea, dar mai ramane... N-am reluat-o imediat fiindca nu aveam starea... m-au dezolat rau noutatile tale. Dar m-am adunat oarecum. Problema nu sunt eu si ma cam infurie ca- mi joci comedii:"Multa lume se plange despre mine, dar acum, punctual, nu stiu exact de ce". Punctual nu stii de ce. Da Doamne sa uitam cat mai repede si sa nu mai avem motive serioase de suparare.
Dar pana atunci, ce te pot intreba, decat tu cum esti?

Doina