17 nov. 2003

Buna seara,

> Nu-s prea nicicum...
Doina, eu ma gandesc la tine ca la o cursa de 100 metri garduri la care omul alearga privind inainte. Un scop, o tinta...
Daca te uiti dupa mine in tribune, nu iese nimic nici la tine, si am si eu tristetea ca ai nimerit in gard din cauza mea.
Noutatile mele sunt ca maine incep chimioterapia, lumea deja vede situatia cumva convergenta la un firesc... Nu foloseste nimanui sa te consumi la noutatile mele, mai de graba ma ajuti cu un gand bun decat cu un "vai". Si nu e in specificul tau acest tip de compasiune-depresiva cu "vai".
Cineva imi spunea ca fiecare rau din acesta (viata) reprezinta de fapt doar o "alta cale", nu un dezastru absolut. Pur si simplu o alternativa la viata noastra. Vom merge pe acest drum si vom vedea. In definitiv nici nu am altceva mai bun de facut...

>Dar m-am adunat oarecum...
Scuze pentru furii, a iesit altceva decat am gandit. Intelesesem ca din ultimul meu mail la acea data era ceva la care aveai obiectii.
Ceva foarte punctual, cum se poate deduce si din "Probabil stii si de ce". Cum n-am dedus de ce (nu credeam ca e situatia globala ci ceva ascuns tainic in mail-ul meu), te-am intrebat la ce te referi exact. Motivele mari sunt clare... Credeam ca e ceva mai marunt si nu ma ducea capul ce...

> Da Doamne sa uitam cat mai repede ...
Pai cele de mai sus sunt noutatile mele. A pus cineva astrele pe orbite astfel incat oncologii sa cada la pace. Voi lipsi cam 2-3 zile, o mica internare pentru prima cura (care include supraveghere mai atenta) si revin acasa...
Pana atunci, chiar as vrea sa lasi soarele care iti intra pe geam sa te lumineze si pe tine, si daca tot ai inceput cura asta, sa o duci la capat ca si cum nu te-as fi suparat eu. Si cu bucuria ca ai comis-o.
M-as bucura mult.

Seara buna,
T

Tudor, iti poti imagina ca-mi tremura degetele scriind, dar nu pt. ca as avea ganduri negre, ci de furie pe cei care ti-au putut sugera ca nu te vei vindeca. Din moment ce ti-au prescris terapia, e pt. ca sunt sanse de succes. Cei fara sanse nu mai sunt tratati. Sau poate ti-ai construit singur gandurile negre, ar fi firesc sa ai momente de deznadejde, dar nu te lasa prada lor. Nu e bala-bla ce-ti spun, nu sunt stupiditati de incurajare.
E o terapie dura, dar tu esti tanar si puternic, asta-i marele tau avantaj. Crede in el, Tudor, crede cel putin de mult ca mine! Desi tu ar trebui sa crezi mai mult, lasa-ti liber tot egoismul din tine. Lupta-te, Tudor, te rog, lupta-te!!!! Nu mai fi atat de pesimist, macar de data asta, apeleaza la toate resursele tale, pentru numele lui Dumnezeu...nu mai vad ecranul... trebuie sa inchei.
Te astept peste trei zile, voi fi si eu mai in forma.
Doina




Iar am impresia ca cineva amesteca prin caractere cand timit mail-uri la tine. Aveam impresia ca acum cateva ore cand am scris a plecat catre tine un mail optimist. Pentru ca am intrat pe un tratament, pentru ca s-au mai lamurit supozitiile...

Ma intristeaza foarte tare ca imi citesti scrisorile cumva printr-un filtru care imprima mesajului meu starea ta curenta. Adica daca esti trista, vei percepe trist orice vine de la mine, chiar daca e - hai sa nu zic "vesel" - dar macar neutru.
Nu am ganduri negre. Nu mi-a zis nimeni niciodata pana acum ca nu ma vindec. Nici eu nu cred asta. In general cred greu fara dovezi...
Mi-am recitit mail-ul de vreo 3 ori. Interpretandu-l tot asa cum l-am scris. Nu a mers. L-am recitit pe litere. Singura suspiciune posibla este acea "convergenta catre firesc". Poate asta ti-a imprimat tremurul. Dumnezeule, ce rau imi pare. Remarca era chiar ca au intrat lucrurile cumva in linie si sunt spre bine. Cele 3 puncte erau un suspin reflex, dupa agitatia prin care am trecut. Era o usurare.

Lupt. Si cred ca si tu poti lupta putin cu tine, zilele astea.
Hai, Doina, nu-i motiv de lacrimi, de tremur sau tristete. Tot ceea ce am transmis (am vrut sa transmit) era o stare de "uff". Deci ochii limpezi si in soare, poate mai prinzi o raza. TE ROG!

Vei fi mai in forma fix din clipa asta. Gata...

Noapte calma, mai incolo,
Tudor


24 noiembrie 2003

Salut,

Sunt acasa de 2-3 zile, dar "alive" m-am simtit abia astazi. Otravurile baietilor alora sunt cu adevarat puternice... In fine, sper ca in cateva zile sa revin la un fel de normal.

De la tine - tacere. Sper ca nu suparare. Si sper ca pasa proasta a mai trecut. Zi-mi cum ti-ai revenit din "cura", asa ciuntita din cauza mea cum a fost ea...

Noapte buna,
Tudor