R.Tagore...
Sunt dornic sa īti spun cuvintele
cele mai adānci pe care doresc sa ti le spun.
Nu īndraznesc - mi-e teama de rāsul tau.
Iata de ce-mi rād de mine
si fac sa izbucneasca taina mea īn mii de glume.
Nesocotesc chinul meu de teama de a nu mi-l nesocoti tu.
Sunt dornic sa īti spun
cuvintele cele mai simtite - pe care doresc sa ti le spun
Nu īndraznesc - mi-e teama ca nu le vei crede.
Iata de ce le prefac īn minciuni
si-ti spun prin ele ceea ce nu gāndesc.
Las sa apara durerea mea ca ceva nechibzuit
ca nu cumva s-o iei tu, drept nechibzuinta.
Sunt dornic sa-ti aleg cuvintele
cele mai pretioase - pe care doresc sa ti le spun.
Nu īndraznesc - mi-e teama ca nu la fel īmi vei raspunde.
Iata de ce sunt plin de māndrie de asta putere a mea.
Te chinui de teama ca nu vei cunoaste niciodata chinul.
Sunt dornic sa ma asez - plin de tacere - lānga tine.
Nu īndraznesc - de teama ca buzele īmi vor trada inima.
Iata de ce vorbesc mult si fara de sir
ascunzānd taina inimii mele īn asta vorbarie.
Chinui suferinta mea - ca nu cumva sa mi-o chinui tu.
Sunt dornic sa ma departez de tine.
Nu īndraznesc - mi-e teama ca vei īntrezari lipsa-mi de curaj.
Si iata de ce vin spre tine cu fruntea sus si cu un aer nepasator
Privirea chinuitoare a ochilor tai īmi atāta durerea īn fiecare clipa.
"Crede īn iubire, chiar daca este un izvor de suferinta.
Sa nu-ti īnchizi inima!"
"Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedeslusite, nu le pot īntelege."
"Inima este facuta numai pentru a se darui
cu o lacrima sau un cāntec, iubita mea."
"Nu, dragul meu, nu pot īntelege, vorbele tale
sunt nedeslusite."
"Bucuria este fragila ca o picatura de roua.
Ea moare surāzānd.
Dar māhnirea este puternica si dureaza.
īngaduie ca o dragoste dureroasa sa se trezeasca īn ochii tai."
"Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedeslusite si nu le pot pricepe."
"Lotusul vrea mai curānd sa se desfaca īn soare si sa moara,
decāt sa traiasca sub chip de mugure o vesnica iarna."
"Nu, dragul meu, cuvintele tale sunt nedeslusite si nu le pot pricepe."
Inima mea, pasare a desertului,
si-a aflat cerul īn ochii tai.
Ei sunt leaganul diminetii,
ei sunt īmparatia stelelor.
Abisul lor īmi soarbe cāntarile.
Lasa-ma sa lunec īn cerul acesta imens si singuratic.
Lasa-ma sa-i despic nourii
si sa-mi desfac liber aripile īn nemarginirea sa īnsorita!
De teama sa nu īnvat a te cunoaste cu prea multa
usurinta, tu te joci cu mine.
Tu ma uimesti cu hohotele tale de rās
pentru a-ti ascunde lacrimile.
īti cunosc prefacatoriile.
Niciodata nu rostesti cuvāntul pe care voiai sa īl spui.
De teama ca n-am sa te pretuiesc, tu īmi scapi īn mii de feluri.
De teama sa nu te confund cu multimea,
tu stai deoparte, singuratica.
īti cunosc prefacatoriile.
Tu-mi ceri mai mult decāt altele, de aceea esti tacuta.
Cu o nebunatica nepasare
te faci ca nu primesti darurile.
Iti cunosc prefacatoriile.
Niciodata nu iei ceea ce ai voi sa primesti.
El murmura: "iubirea mea, ridica-ti ochii!"
L-am certat si i-am spus: "Pleaca!" Dar nu s-a clintit.
A ramas īn fata mea si-mi tinea māinile īn ale sale.
I-am spus:
"Lasa-ma." Dar el nu a plecat.
Si-a apropiat fata de a mea
L-am privit si i-am spus: "Ce rusine!"
Dar el a ramas neclintit.
Buzele sale mi-au atins usor obrazul.
Am tremurat toata si i-am zis: "Tu īndraznesti prea mult."
Dar nu i-a fost rusine.
Mi-a pus o floare īn par.
I-am spus: "E de prisos."
Dar el nu s-a tulburat.
Mi-a luat ghirlanda de la gāt si a plecat.
Dar acum plāng si-mi īntreb neīncetat inima:
"De ce nu se mai īntoarce?"
īntr-o gradina veni īn dimineata unei zile
o copila oarba si-mi oferi o coroana de flori,
pusa pe o frunza de lotus.
īncercuit-am cu ea gātul meu - si lacrimi pornit-au
din ochii-mi sa pice.
La piept am strāns copila - si i-am spus:
"Tu esti o floare si florile sunt oarbe.
Tu nu poti cunoaste frumusetea darului tau".
"Nu pastra pentru tine singura
taina inimi tale, prietena mea!
Spunemi-o mie,
numai mie, in taina.
Tu, care surazi asa de dulce,
sopteste-mi-o;
Sufletul meu o va auzi,
nu urechile!"
"Se iveste din inima mea si
dantuie chipul dragostei mele,
Vedenia sclipitoare piere.
Incerc staruitor s-o cuprind,
dar ea se fereste de mine
si ma abate din drum.
Ceea ce caut nu gasesc
si gasesc ceea ce nu caut."
R. Tagore
Inapoi