Sunt simplu si sarac,
sunt tot ceea ce am.
Acesta este adevarul meu,
caci fiecare om are dreptul la adevarul sau
si la Dumnezeul care vorbeste prin el.
Nu exista o poveste adevarata,
fiindca Adevarul are multe fatete,
una dintre ele sunt eu,
sunt simplu si sarac,
dar eu sunt tot ceea ce pot avea.
 
Cantecul

Cantecul,
atingand mereu aceleasi nuante,
infiripa corola de ganduri
cu care
am sa asez,
pe ultimul piedestal ,
al ultimului templu,
tacerea-
zborul zbuciumat al clipelor
ce ne-au fost furate.

Iata

Un strop de vin
Ca o alba picatura de viata,
s-a prelins
pe ulucul armei
cu care asi fi vrut
sa-mi sperii trecutul.
Si iata,
am trait din nou durerea
florilor - calcate in picioare
si temelia prezentei,
mereu aceeasi,
dar intotdeauna
dincolo de mine.
As fi lasat doar liniste,
doar liniste
in urma-mi.
Uranus

Lipsit de grija,
mi-am asternut culorile
spalacite,
de pamantul de ieri,
in umbra pamantului de astazi.
Apoi am deschis ochii,
urletul ratiunii, pasul intins al demonilor
si pletele lui carunte
mi-au aratat pe Uranus.
Crispate, mrejele fiintei opuse,
aluneca spre mine
teribil de incet, cu batrinete in priviri.

Si poate

Si poate ca
Sentimentul,
va pierde in fata timpului
tot ceea ce castigase
intr-o singura clipa,
caci
Efemerul,
e mai presus de
mine,
de tine,
de noi toti...
Ramane doar
Amintirea,
si poate
o umbra de regret,
mai tarzie ca
oricand.

Noi doi

Eram doar noi,
doua trupuri,
doua pareri,
o singura iubire.
Si mai erau si tacerile dintre noi,
sparte,
dintotdeauna, de cristalul cald
al fiecarui cuvant de dragoste,
abia soptit.
O singura iubire am fost, nu-i asa?
O singura tacere, un vis cu doua
Trupuri.

Ascuns

Eu simt ca vrei sa-mi spui ceva,
ceva despre tine,
ceva despre mine.
Si mai ai sa-mi spui,
ca totul e minciuna,
o plasmuire,
un ciob de amfora,
si ca sint simplu Eu,
si simpla Tu
ascuns in spatele fiecarei nuante
de absurd.
Si mai ai sa-mi spui
Cine esti Tu,
si cine a asezat
lacrimile tale
dincolo de tacerea ta.

Clepsidra

Clepsidra,
si-a scurs firele de nisip
in cealalta bolta,
iar Eu,
cealalta parte a timpului,
am ramas ca ultima membrana
a Linistii,
ce vibreaza doar
la Auzul
Numelui tau.

Adio

Ti-am ramas dator cu o privire,
sau poate cu un gest marunt,
si cu un zambet, care oricum ti se va parea prea tarziu.
Ti-am ramas dator cu mine,
cu niste ganduri de bun ramas,
cu niste lacrimi pe care le-ai reclamat cu
atata vehementa, reprosindu-mi ca sint un dur!
Mi-ai ramas datoare cu mai mult de atat,
mi-ai ramas datoare cu adevarul clipelor,
furate in numele dragostei,
cu minciuna, cu care ai alergat dupa mine,
ca dupa o umbra,
ofilita,
de atata intelegere.

Fals

Falsul are ceva firesc in el,
ceva ce-i da savoare, tu insa
existi.
Te simt aproape,
dar ma simt departe,
fiindca
percep doza de nefiresc
in tine.
Ne zbatem pentru aparente,
tu stii ca eu ma fac ca inteleg.
Si ne privim falsi astazi,
ca doi straini,
ca ochii care nu s-au vazut nicioadata.

In ochii lor

In ochii firelor de nisip,
am ramas
Trecatorul nehotarat.
Sau poate
pocnetul surd al scoicilor
presarate pe plaja.
In ochii apelor, am ramas
Picatura plapanda a largului lor.
In ochii Soarelui,
lasat sa cada dincolo de Asfintit,
am ramas umbra nelinistita
a spumei de mare,
prelinsa pe fiecare palma de
Liniste,
netulburata decat de
zgomotul valurilor,
izbind in
Mine.

Si daca

Si daca,
nu mai auzi azi
zgomotul
tropotului de ganduri incolacite
in jurul aceluiasi fir de par,
de care atarnam candva
caldura trecutelor iubiri,
inseamna ca nu mai
existi.
Mai lasa-ma sa intru in sufletul tau,
odata, o singura data,
ca intr-o casa curata,
din care sa nu ies decat
cu tine.

Oglinda

Oglinda pe care ai asezat-o
Cu stangacie
Pe masa din camera ta
Nu mai are lumina de odinioara.
Te uiti in ea,
Iar imaginile scorojite te incadreaza
Cu rautate in negrul de altadata.
Ce fusese candva argint.
Apoi am sters praful.
Nu, nu mai era imaginea
Cu care ma obisnuisem,
Mai eram eu linga tine,
in aceleasi contururi
rautacioase,
si ne priveam amandoi
din argint.

Li

De ce pagoda din fata lacului Xing
E atat de trista azi?
Si de ce pestii lacului tau,
se arunca nebuni
in mrejele pescarilor?
De ce se scurg boltele
Din clepsidra timpului trecut,
Si de ce nici o mana nu
Ne mai intoarce,
din nou
spre pagoda?
 

Neincredere

Firavele nuante ale gandurilor,
se impletesc in jurul
aceluiasi pod de palma,
de unde liniile pornesc aiurea spre noi
ursite,
ce ne asteapta smechereste,
aproape ironic.
Si neincrezator,
podul de palma, se strange,
zdrobeste cu tarie cuvintele
ochii tai privesc spre ceva ce va sa vina,
ce nu poate sa se mai ascunda.
Nuantele gandurilor,
pornesc decise spre contururi comune,
si sunt acum numai ale noastre.

Neputinta

Am ramas doar cuvintele,
plutind nesigure,
din gura in gura zburau
pe aripi de unde,
in graunti de nisip.
In lumina nesigura a inceputurilor,
au mai ramas doar amintirile,
si ele stirbite de pata trecutului,
o fila intr-o carte,
careia copertile ii sint azi
prea grele,
cerneala-i se imprastie aiurea,din
nou,
pe intuneric.
Si atunci pleoapele cad,
obosite,
intr-un Tarziu.

Ratacire

Te iubeam ascuns in mine,
silabele erau surde
iar zgomotul pasilor tai
era ca o bolta de liniste
a inocentei.
Iti ascultam ochii, vrajit fiind de cuvinte,
timpul tau ce ma chema
m-il vorbeam mie, singur,
pentru mai credeam inca in
izolare.
Imi frangeam degetele de
Ratacire,
esti straina, habar n-ai
cum te iubeam,
cum ma uram,
crezand
ca asteptarea
e mama sarutului.

Destainuiri

Imi spui ca mai crezi in dragoste.
Te ascult pur si simplu,
nu ma mir, caut sa te inteleg,
cumva.
Trebuie sa existe o cale de mijloc,
pentru a aduna gandurile mele
si trairile tale,
gandurile tale si
trairile mele,
poate ca mi-e frica de mine,
si de tacerea ta.
De vina e doar surasul plin de mister,
al ignorantei noastre,
stupida,
tanara si rece ca o bucata de gheata,
izbita cu furie de
asfaltul drumurilor noastre.

Egoism

Te-ai oprit insetat de glorie
La izvorul fiintei tale,
ti-ai vazut chipul aspru
in sfarsit limpede.
Ti-a fost sete de tine?
De melancolia si bucuria,
copilariei tale? De surasul precaut
al adolescentei tale,
Ti-ai uitat aripile fragile in hangare darapanate,
distruse de urletul ratiunii,
impinse spre absurdul nefiintei altora,
numai de tine.

Ratacit

Din cand in cand,
mai privim pornirile sublimului ratacit.
Sta ascuns in jos, asa
Ca si cum nici nu ar fi.
Prea uriti pentru oglinda din fata noastra,
mari egoisti, lipsiti de amintiri.
Suflete de mina a doua.
Cintareti fara strune
cu frica in glas.

Nu rani

Nu rani pe nimenea,
nu-i spune ca ochiul tau e mai presus
decat ochiul sau.
Spune-i cum privesti,
cum ochiul tau priveste in
Inima sa,
si sufletul tau in sufletul sau.
Si sa mai bati la usa,
casa e curata.

Sacrificiu

Posibilele reintoarceri,
atarna greu, de indicatoarele drumurilor,
asfaltul incins al constiintei noastre,
cade tarziu in amurguri salbatic de rosii.
Peste noi se asterne tacerea,
singuratatea noastra.
Posibilele reintoarceri,
sperie,
de departarea care ne desparte,
de frica care ne desparte,
de rusinea care ne desparte.
Aprindem cu maini nesigure,
candela nefiintei noastre,
ne intindem alaturi unii de altii
si asteptam.
Posibilele reintoarceri,
ne aduna din fresce, din mozaicuri
din tapiterii de suflet.
Cu ziduri in alb,
ne strambam de atata gand.

Piedere

Spune-mi,
in ce balanta de suflet sa-mi cantaresc fericirea?
Piedusem niste sperante, si
Nu ma consolam si nu ma consilia nimeni.
Pierdusem ceva din mine,
pierdusem si putinul ce-l mai aveam,
arvuna.
Si luntrasul ranjea cu un ochi de infern.

Si daca pleci

O, ma rog la Dumnezei
Sa te dea trupului tau,
asa cum esti Tu.
Si daca pleci,
ramai intotdeauna ca o bucata de carne
cu sufletul de export.
Preafericitul importator de suflete,
se crede posesor de iubire.
Tac si rad. Si plang
Cu deznadejdea invingatorului,
ce stie ca n-a
castigat nimic.
Sa te impusc cu teava spre mine?

N-am stare

Nu am stare de poezie azi.
Sufletul meu e salbatic si cinic.
Am sa-mi adun gandurile,
si am sa ma uit la copacul ce nu vrea
sa ma mai tina.
N-am stare,
ma framant singuratic
ca o frunza batuta cu biciul
vantului de toamna.
Azi sunt o luminare in vant.
Ma spal de suflet cu emotie,
cioplind in inima mea chipul
tau.

Anii

Am adunat anii
In buchete incaruntite,
mi-am rupt mainile
spre despartire.
Mi-am spus ca am ramas
La marginea drumului,
spunindu-mi sa nu uitam de
jocul pribegiei noastre.
Mai sint azi indicator,
de ratacire,
pentru toti ce adora
sa se piarda.
Ma opresc si vreau sa uit
Ca am plecat.
Si totusi,
plec...

Mai apoi

Mai apoi,
ai sa-mi strangi mana,
si vei fugi departe de mine,
cu palma mea
in mainile tale.
Ca si cum ai vrea sa ma pastrezi,
sa iubesti ceva drag
pe care l-ai lovit
tocmai fiindca iti era drag.
Si sa stii ca orice gara e
Prea mica
Pentru cuvintele mele,
te ajung oriunde
oricand.

Si azi

Copil fiind, mi-am cautat
Cu palmele mici si fragile,
trairile ce urmau sa vina,
si copil fiind, mi-am spus,
cu gandul meu curat,
sau poate cu ignoranta si inocenta privirilor mele,
lasata sa cada pe cine stie ce oglinda,
ce mic, ce mic sunt!
Si azi,
mi-am cautat cu palme de barbat,
trairile de alta data,
si barbat fiind,
mi-am spus cu gandul meu de acum,
si cu uimirea si nerabdarea privirilor mele,
lasate sa cada pe cine stie ce cioburi de oglinda,
ce mic, ce mic sunt!

Pe ea

Uitasem numele Ei.
Ma uitam doar in ochii ei negri, ce ma chemasera
Candva. Dar azi, nelinistit,
creierul meu isi cauta informatia
ca pe un bun, ce mi s-ar cuveni
si mi s-ar asterne pe buze,
Eu il lasam sa se odihneasca,
si atunci mi s-au deschis cuvintele sufletului,
chemand-o.

Drumuri

Ratacire de drumuri,
aiurea sub pavajele reci,
pavaje de piatra si ploaie
marunta
spre veci.
Pulsand primitiv,
Celule de frig ne ingheata perpetuu
pavajele reci si marunte.
Si astept pasii mei solitari.
Un iar- nu exista ,
e ratacire de drumuri,
pavaje de ploaie si piatra marunta,
cu capetii reci.
dar inima asteapta zadarnic un -
Iar.

Dorinte

Ma mira dorinta de viata
Si fuga de frig.
De abia atunci am constientizat mana ei rece,
stand ca un copil temator
in palma mea.
Si nici nu stiu cand i-am simtit mana calda,
ca aerul din tarile acelea
unde pasari zoboara
spre viata.

Miez

Acea muzica a linistii ce ma dorea,
acel miez al fiintei sale
ma captiva,
ma strangea ca sub o aripa de pasare de prada,
iubitoare doar de proprii ei copii.

Sprijin

Ma sprijin pe ganduri fugare,
de ce nu-mi vii,
sarac in cuvinte, imi caut o plasa
de suflet in care s-arunc
imaginea celor ce nu vor sa iasa,
din ape, din mil si din smarc.
Sarac in traire imi caut o plasa,
de inimi, in care s-arunc
imaginea celei pe care-am lasat-o acasa,
plecand pentru o viata de smarc.

Uitarea

Uitarea-i adanca, ca o lama de fier
Astazi mai suntem inca adevarati,
mi-e nu stiu cum sa te satur, dar azi
e ziua cand pleci.
Azi mai suntem inca adevarati,
mi-e nu stiu cum sa te satur de nostalgie si
suflet,
azi e prea mult prea tarziu pentru mine,
fiindca azi e ziua cand pleci.
Ma satur de mine ca de-o uitare,
ma satur de tot ce-am visat.
Intreaba-ma ce-i astazi prezentul
Si eu iti voi raspunde
Timid.

Plecand

Plecam.
Pasii mei lasau in urma orasul
Ce-mi intiparise in suflet,
nostalgia devenirii.
Plecand,
imi imaginam trecutul ca un imens gol
care ratacea pe undeva spre nesfarsit.
Si ma cuprindeam
stiind ce-mi lipseste.

Spiritul

In maruntaiele Spiritului,
e tarziu sa ne mai spunem pe nume.
Intunericul e singurul nostru nascut.
Noi suntem ca portile. Nu deschidem nici drum de lemn
Si nici nu inecam pe nimeni in verdele de odinioara.
Suntem inchisi, ne simtim patrunsi de umezeala
Si e pacat de suflet, de zimbet,
de vederea de dinainte.
Lumini nedantesti, trup absorbit, drumul spre Spirit.
Ma mistuie drumul.

Adio

Sa ne privim. Sa ne iertam reciproc.
ce candva mi-ai fost,
iti las si vorbe de imprumut.
Sa uitam tot, ca si cum nu ar fi fost,
Nimic.
Sa gandim doar,
putinul de suflet, ce ne mai leaga.
Sa-l gandim si sa-l spargem,
sa-l gandim, ca sa-l putem uita.
Mi-e frica de zambet.