Inapoi
Albastru
Au fost odata... o departare, un cer si o mare. Nimic nu parea sa tulbure cele trei coordonate care delimitau eternitatea.
Era nevoie de un fond comun care sa asocieze acelui spatiu sentimentul infinitului. Din imensitate s-a nascut permanenta si din paleta de culori existente si imaginate, doar una - reala si accesibila - putea coplesi, in cel mai profund sens, existenta.
La randul meu, coplesit de sentimente, dintre care, cel mai adesea, speranta domina inexistentul colt umbros al constiintei, cautam sa-mi cufund gandurile acolo unde doar romanticii isi pot scalda spiritul. Era nevoie de un simbol cromatic pentru ca visele sa capete putere si sa depaseasca stadiul fantasmelor.
Din acea clipa non-realitatea mi-a devenit accesibila. “Lumea visata” era pentru mine o alternativa cu care ma identificam nu doar in momentele de ratacire, ci de cate ori aveam nevoie de limpezime. Si visele mele erau de o anumita nuanta, aceeasi in care pana si timpul se transpunea ca pentru oprirea ceasornicului, ...
Pe atunci credeam in iubire... Poate de aceea culoarea care avea sa devina pentru mine cea mai albastra obsesie mi-a aparut ca o tentatie. M-a ispitit si mi-a invaluit sentimentele, jucandu-se cu fiecare senzatie, transformand-o in pasiune, si apoi, in necesitate.
Ce ciudat mi se parea atunci, ca o culoare sa indeplineasca acelasi rol ca functiile vitale, ori pe alocuri, chiar mai mult... Asa am inceput sa iubesc ochii si sa inteleg sufletul si sa depasesc, oarecum, obstacolele din calea relationarii cu ceilalti.
“Mitul albastru” a devenit micul meu univers. Oriunde as fi intors privirea ochilor mei caprui, vedeam aceeasi culoare, aceeasi odihna si energie, aceeasi sete de viata emanata de picaturile de albastru din jur. Focare de optimism cresteau in sinea mea, caci oriunde mi-as fi indreptat privirea, regaseam ceva din mine insami.
... Unii iubesc rosul - trairea la maximum, altii albul - credinta in idealuri -, pentru unii echilibrul verdelui inseamna putere, iar altii n-ar renunta pentru nimic la efectul calmant al galbenului. Eu am ales albastrul, nu pentru ca nu voi sti niciodata cum e sa ai ochi albastri, ci pentru ca realitate si ideal, echilibru si putere inseamna combinatia perfecta de lumini si umbre - contrast propice pentru traire in adevaratul sens al actului existential.
Intr-o zi am constatat ca “iubirea” mea era fragmentata si ca nu puteam crede constant in aceasta traire. M-a durut neputinta si mi-a framantat interiorul, care, treptat, a devenit coplesit de regrete. Refugiul meu in culoarea regretului m-a durut, caci nu imi statea in fire sa am resentimente.
Apoi am inceput o rugaciune, crezand cu tarie in peticul meu de cer senin si invocand divinitatea de nici o nuanta. Ca semn al ripostei, furia dezlantuita a cuprins si cer si mare si suflete si pentru o clipa am vazut albastrul prabusindu-se. S-a lasat ca o cortina atunci cand reprezentatia ia sfarsit si am ramas eu - spectator ratacit - sa inteleg un artist ce si-a uitat rolul.
... S-a apropiat de mine si intreaga ei fiinta emana aceeasi nuanta in care eu imi regasisem paradisul. Pentru o clipa de gratie doar, caci nu eram nici creat pentru a trai acolo, nici inzestrat cu suficienta intelegere. Mitul a cazut pentru a doua oara.
Din vina mea? Din vina actorului ratacit care (s) - a jucat (cu) acea reprezentatie pe scena sufletului meu, uitand apoi sa lase ca semn al trecerii un banal autograf? Nu stiu. Stiu doar ca oricate motive as avea sa urasc albastrul, n-as putea niciodata. Insa departe de a mai fi un mit, el a devenit, acum, o liniste...
...dragostea este legea vietii...a iubi inseamna a implini legea vietii si a implini legea vietii inseamna impacare si fericire continua... aceasta lume a izvorit din dragoste, exista in dragoste si in cele din urma este absorbita in dragoste. ...dragostea este puterea care misca acest univers" (ELIADE ). ...