Inapoi
Fluturelui Meu Verde.....
***
Iubito...
lasa-ma sa-ti sarut genunchii
rotunzi si mirosind a mere coapte,
Astfel niciodata nu vei ingenunchea
in fata mea
chiar daca iubirea
iti va sopti ca sunt idolul tau...
Lasa-ma sa-ti sarut mainile
fragede ca niste petale
Astfel
niciodata nu ma vei uita,
vei simti in palme
cioburi din mangaierile sparte...
Lasa-ma sa-ti sarut pleoapele
inrourate de fericire
Astfel
nu vei putea spune "NU"
luminii si vietii
cand vei fi fara mine
Sufletul tau
aripa unui zbor alb
sufletul tau
eu
manunchi de lacrimi strivite
eu
Suspinul soarelui sfasiat
de ghearele serii
Noi... ne cautam ochii
in versul tacerii
Surasul tau
este greu de atata dragoste
greu
Si ma loveste ca lumina
cazuta din curcubeu
Miezul sarutului
desface in noi fiorul iubirii
Departe
e inca noaptea alba a despartirii
Luna
inconjurata de stele pare o petala
cand iti canti melodia
pe vioara trupului meu
Sufletul tau
durere de alb e sufletul tau
Eu
un manunchi de stele strivite
eu...
**
Te citesc numai noaptea iubito...
impreuna cu tine fac un salt arcuit
Arcus mi-este trupul pe-al tau
Descoperim viata
in cantecul ei rasucit
Ma infior albastru
si te descopar in miez de tacere...
Ma racoreste surasul tau,
parul tau
ma despleteste in miere
Iti cant iar si iar trupul - nisipuri miscatoare
Te acopar,
te descopar,
e un joc care doare
Cu sarutul fierbinte te duc in nemurire
da-mi iubito sufletul
sa-l storc de iubire...
Te descifrez numai in noptile negre,
fara de luna,
Cand doar iubirea ne-alearga nebuna,
nebuna, nebuna...
Te citesc numai noaptea... iubito
**
Nebuno...
ne iubim ca doi salbatici
in mijloc de noapte,
Ne strivim in contopirea de clipe,
de trupuri, de soapte...
Ne pierdem.. si uitam
ca dragostea doare
Ne iubim fierbinte
cu o sete ucigatoare
Si ma joc cu plete
negru-luminate
Ochii tai de miere
ma ard cu pacate...
Te sarut nebuno
ca pe un izvor in aroma verii
Si-nfloresc petale mari
de culoarea serii
Nebuno
suntem doi salbatici
care ne iubim
...'buno... suntem doi amanti
care suferim..
***
Ai plecat intre stele iubito, iubito.
Timpul s-a spart intr-o clipa, s-a golit,
Durerea mea in doua lacrimi ranite
Din ochii caprui s-a rostogolit
Acele durerii sapa chipul meu
S-au topit bujorii de pe fata ta
Nu stii - fara tine mi-e atat de greu,
Cine-mi va mai da din inima sa?
Si-a trimis tacerea cocorul de argint
Cuib sa-si faca in frantele tale priviri,
Nu pleca, iubite, mai vreau sa te alint
Dorul sa mi-l canti in tainice soptiri
Dragostea mea dulce unde ti-e surasul?
Sufletu-ti zboara spre singuratati albastre
Cuvinte oarbe spun sa-mi inec plansul,
Picura roua peste imbratisarile noastre
Te duci.. o, nu vreau sa te las prada inserarii
sa nu te mai vad... sa te pierd... iubito... iubito...
Zburati de aici lebede negre ale uitarii
Nu veti cuprinde lacrimile mele ranite!
***
Iubita mea,
iubita,
cu mers de caprioara
Cu plete castanii si zambet de fecioara
Vreau sa te vad...
mi-e dor de tine iara
Parfumul tau il simt
in tot ce ma-nconjoara
Cu fiecare clipa,
cu fiecare seara,
Nelinistea ma roade
suspinul ma doboara
Ma pierd in amintiri
ca fumul de tigara,
Intoarce-te la mine
iubita mea fugara,
Urasc aceasta singuratate-amara
care-mi raneste mintea
si care ma-nfioara
Minunea mea,
minune,
iarba de primavara
Astept... poate vii astazi
Din tara ta "polara".
***
Tu , scumpa de departe si alba si aproape,
Atat de Tu si dulce, incat gandesc
La balsamuri fictive si rare ce tasnesc
Din sipuri de cristale cu-ntunecate ape.
Tu stii ca pentru mine, de ani si ani sub pleoape,
Prin fermecatu-ti zambet, adanc se prelungesc
Si trandafir si vara frumoasa ce plutesc
Intr-un candva, si-un maine in care totu-ncape.
Cand inima-mi incearca sa se auda-n noapte,
Sa-ti afle cel mai gingas cuvant de spus in soapte
La numele de sora, soptit, ea se exalta.
Dar tu, de pret comoara si-atat de mic capsor,
Ma-nveti cu totul alta dulceata, cealalta,
Ce-o spune doar sarutul, in parul tau, usor.
Te-am asteptat un univers si-o seara
Si n-am cazut dreopt prada nimanui.
N-am vrut tribut sa dau nici somnului
Intr-un amarnic menuet de ceara.
Iar ganduri nu mai am, ti le-am dat toate
Si inca gerul are de cuprins
Prin suflet pustiit de zbor invins
O colonie de singuratate.
Ma plec umil sa-mi vad in vis cenusa
De Phoenix renascut si iar sfarsit
Si tot asa, pietrar de infinit
Strang un perpetuum mobile cu usa.
Te-am asteptat un univers si-o seara
Si inca te-as mai astepta un mit
De n-as fi singur ironiei convertit
Sa fiu din anotimpuri pururi vara
****
O, cum sa-mi apar sufletul, ca nu cumva
de-al tau sa se atinga? Cum sa fac
ca de pe tine pe-alte lucruri sa-l stramut?
Ah, bucuros adaposti-l-as undeva
in locu-acela solitar, necunoscut,
ce tace, cand adancul tau da zvon.
Ci toate cate ne ating, pe rand, pe noi,
ca un vrajit arcus ne impreuna,
scotand din doua corzi acelasi ton.
Ce instrument ne-ncearca pe-amandoi?
Si ce violonist ne tine-n mana?
O, dulce cantec!
Din Inima Albastra
Inapoi