DOAR SUFLET

La mal de ape prea curand obosite
De luminile unei veri
De toride suflari
Te opresti cu tacere de pasi.

Ai strans prea multa caldura
Pentru o toamna de doua persoane
Prea multe dorinte
Unui singur vamuitor de suflete.

Ai vrea, poate, sa intelegi
Dincolo de sensurile fiintei
Ce se ascunde.

Dar eu iti voi raspunde:
La un mal de ape cuprinse de toamna,
N-ai loc de vietuire in ratiuni,
Nimic
Doar suflet curat.

SINCER

Sint atat de sincer
Incat pot vietui in minciuna ta
Ma pot ruga alaturi de tine
Pot spera pentru tine.

Pot fi in orice clipa
Umbra gandului tau
Doar sa-mi spui
O vorba
Un cuvant
Si transform viata mea
In avalansa dorintelor tale.

Dar nu imi cere
Sa trec noaptea, tarziu,
Prin cosmarul singuratatilor tale.

LUCRURI

Rememorez lucruri pe care le iubeam
Cu tine scaldata in ceata nepriceperii
De-a te apropia de ele.

Nu voi regreta nici cerul si nici stelele pustii
Si nici maculatura viselor
Nimic din nefiinta nu voi smulge.

Nu voi cere nimic inapoi
Nici clipa, nici iarba calcata
De pasii tai nestiuti.

Te voi privi din umbra ideii de durere
Din umbra ta trecatoare
Visand sfarsitul.

LAC

Lacul avea in el dorinta;
Langa ea, privirea otravita de ramuri
Sinucigasa privirea
Cand ridica ochii spre cer:
Sa se reverse in stele
Cu tot cu pesti.

… Numai umbra lacului, ce eram,
Pe inserat
Ma agatam disperat de munte
De inca un munte disperat
Cu umbre furisate in suflet
Cu suflet umbrit de dor
Si dor de lac sinucigas
Spre Calea Laptelui revarsandu-se
Cascada de stele
Si pesti muti si mirati:
De unde atatia frati intru stele?
Si oceanele se sinucid noaptea?

VISE

Am doua vise - am multe vise
Cate unul pe fiece tampla -
cite unul pentru fiecare vis de al tau
Iar in spatele lor pandeste -
iar in spatele lor sta neclintita
Minunea de-a fi visat-
visarea inca nevisata
Alunecarea - mingierea
Pe doua tample - timplelor
Pe doi obraji - obrajilor
Spre buze. - spre suflet

SARUT

Saruta-ma
Saruta-ma iubito,
Cu buzele de piatra
Pana la sange
Si mai departe
Si mai adanc
Pana dincolo de lacrima
Spre mijlocul sufletului
Acolo unde-mi nasc sentimentele
Cu durere si furie. …
Mangaie-ma si apoi uita-ma
Pe malul pietrificat de dulcea tacere
Unde-am patruns prin inima ta
Cu tine surazand vre-unui astru ratacit
Cu mine amagit de o idee
Ce se facea mereu pronumele tau personal
Tu, tu… …
Hai, urmareste-ma pe hartie
Cu degete de piatra sfasiindu-ma
In silabele iubirii
Pana la ultimele litere
Cu suflare, rasuflare
Pana la abecedarul inceputului nostru.

COPIL

Imi cad frunzele una cate una
Sfrijindu-ma
Despielitandu-ma.
Nu peste mult timp voi ramane golit
Ca un prunc in fata mirarii
Compus doar din semne de intrebare.

Imi adie vantul umbrele
Una cate una,
Copile.

ZBOR

Deschizi geamul
Ca si cum ai deschide prima oara ochii
Spre durerea luminii in zori.
Deasupra autostrazii inca stralucesc
Bolnave de un vis, lumini si neoane,
Tocuri asfintite mai au ecoul impregnat
In unda umeda a noptii.

Respiri
Franturi de ganduri
Cu jumatate de fiinta in afara timpului
Cu alta scaldata inca-n vis
Si-ti spui:
Oamenii inca pot zbura.

DIALOG

Hai sa purtam un dialog -
Eu deschid primul cuvant,
Disectie silabica,
Il storc pe toate partile
Iar pe la colturi adun sensurile
Ucigandu-l.

Tu, mai inteligenta, mereu,
Iti vei alege din vorba tacerea
Doar rotujind-o usor pe forma buzelor
Intr-un suras
Ce-mi va spune ca te numesti mister.

Clipa asternuta peste clipa
Ma voi intreba zadarnic
Voi scotoci-n dictionare definitii,
Academii si universitati rascolite
Nu-mi vor putea aduce
Din platitudinea cuvantului
Tacerea ta
Lumina uimindu-se de viata
Prin ochii tai.

TOAMNA

Toamna, impanzindu-mi memoria cu panze de paianjen
Nu-mi mai esti nimic in suflet
Nici sora, nici dusman,
Nici credincioasa cale.
Ploaia ma intinde pe trotuar
Dar nu cu pasul tau imbratisat
Ma sting,
Nu.

DA-MI VOIE

Da-mi voie la sfarsitul noptii
Sa ma retrag
Sa-mi consider jocul incheiat
Sa-mi scurg sentimentele in canal
Si temperatura ta s-o arunc
In falcile nepasatoare ale trecerii timpului.

Da-mi voie
Pe faleza coastele valurilor
Sa mi le numar
Sa cred ca sint infinite
In drumul lor cu iz de departare de fiinta.

Da-mi voie
Cerului sa-i mangai pleoapa
Acolo unde marea ma ispiteste
Inspre apus de dor.

Lasa-ma sa plec
In sunetul pianului plangand “Fur Elise”.

Da-mi voie
Sa-mi doresc drumul
Asa cum prin noapte, fugar,
Te-am iubit.

CLIPE

Unele clipe
Incep din ape limpezi
Tasnind parca din pietre spalate
Cum rasare lumina din solzi de peste.

Unele clipe
Adorm printre pahare
Labartate in versuri lascive
Si sunete monotone.

Unele clipe
Razbat dincolo de granita timpului.

TEATRU

Joc teatru
Intr-un oras pustiit de vise
Prin birouri
Pe strazi plictisite
In cateva case parasite.
Am reusit sa smulg aplauze
Din centrul bolnav al orasului
Si cateva surasuri
Unor gropi uitate.

Sa nu crezi ca ma poti schimba
Sint un artist
Imi joc viata intr-un mod serios.

TOAMNA

Pasarile si-au scuturat azi
Ganduri de toamna
Peste ganduri pustiite de arsita.
Din cer, aruncat aiurea,
Ma cern linistit
Printre picaturi.
Cu un gest iertat
Pamantul ma inconjoara
In visele plantelor muribunde.
Adorm In bratele altui anotimp.

CREATIE

Ondulat
Ca timpul in joaca sarpelui
Imi pierd ultimul val
Ultimul pas
In cautarea mea
Nimic.

“Iubito, valul acesta ne-a purtat
Spre ultimele suspine ale cerului”
Spun.

Fugitiv
Privesc in ochii plictisiti ai orei
In care dimineata ne chema
Spre un taram pustiu.

O planeta
In jurul singuratatii
Orbind spre o dezolare universala.

Acesta-mi sint
Rege al visurilor,
Creatie.

CAFENEA

Intre noi doi,
Asezati la o masa in cafenea
Am reusit sa strangem
Un manunchi de vorbe si sentimente.
Tu poti lua totul pe cont propriu
Cu fiecare bataie a inimii
Si eu amestec anost in cafea.
Simt in fiecare sunet o frantura
Din versurile fintei tale.
Tacerea pe care mi-o intinzi cu o tigara
Are nuante de blues uitat.

Ma scald pentru o clipa in ochii tai
Racoarea toamnei strangand-o la piept.

Astern pe un servetel trei cuvinte
Inchipuindu-mi-l pe-al patrulea
Intr-un careu de asi,
Dar e timpul sa platesc
Pentru toate vietile consumate
Pentru toate gesturile pierdute.
Platesc si plec.
In spatele meu
O pereche comanda cu glas increzator:
“Doua cafele, va rugam.”

MARINA

Alerg.
Cineva m-a strigat zadarnic
Cat timp eram plecat
Capitan pe corabia zadarniciei.

Cu panzele zdrentuite
Cautam voltele prin labirintul timpului
Si-i ziceam vantului: frate.

Din timona incropisem rapid
O ruleta ruseasca
Si-o jucam in cart
Din plictiseala.

Secundul batea tactul la secunda
Si lustruia sextantul
Castigat la piramida.

Prea tarziu, prin negura crestelor
Am visat naufragiul;
Marea se involbura deja
La chemarea ta.

CEAS PIERDUT

Din nou acelasi ceas trece
Pe langa umbra ta
Vrei sa-l culegi
Sa-ti decorezi trofeul visului tau
Cu unda lui sclipitoare.

Inca nu stii
Prin timp sa innoti
Cu aripile visarilor izvorate din calcaie.

Te-ai rasucit prin tine insati
Ca un sarpe
Cautandu-ti pasii trecuti in amintire.

Inca nu ma cunosti
Degeaba incerci numele sa mi-l rostesti
Inca-s tacere.

ULIMA STATIE

Urmatoarea statie
Dincolo de unda frageda a realului
Dincolo de finalul partiturii.
Ma ridic obosit din clipa cea limpede
Ca dintr-un scaun electric
Cu firele atarnandu-mi din buzunarele vietii.

Ce caut eu aici?
Pierd vegetativ notiuni si abstractii
Muticolor infratite.

Cine sint?
La impletitura timpului am pierdut urma
Ce venea din spate sa fiu
Si-am ramas neterminat.

Imi aprind o tigara si incep sa rad
Tu ma certi din priviri, te incrunti,
Si nu vrei sa intelegi:
Nu bagajele le-am uitat, nu,
O mana de sentimente
Le-am ratacit printre noi
Absurd.

*

Poem intrerupt
De bataia inimii pentru tine
Cand undeva-ul tau
E prea departe
Vazului meu
Auzului meu
Degetului meu.

Poem intrerupt
De un timp nemilos
Ce ne joaca existentele
Intr-o ruleta ruseasca
Azi esti
Maine nu esti
Poimane nu esti
Apoi mereu nu mai esti
Pana cand incep si eu nefiinta din mine.

Pana cand vom re-deveni.

DE CE OARE

De ce oare
Atunci cand clipa tremura
Intre liniste si neliniste
Stau si o privesc
Parca pentru ultima oara?

Spune-mi tu, fuior de vant,
Sau voi, petale ruginite.

Imi intorc privirea din ea
Spre cer
Afundandu-ma adanc in mine
Ispitindu-ma.

Soarele rasare ca o intrebare
Eternul fara raspuns.

Spune-mi tu, picatura sarata,
Ce mangai nisipurile tarmului
De ce oare
Atunci cand timpul
isi scutura frunze ingalbenite
Imi pare ca sint iar
Ca prima oara
Pribeag printre misterele ei?

ACUM

Acum
Sint rod parguit
Reda-ma deci
Pamantului.

Acum
In amurg
Clipele nasc vise.

MAI E LOC

Ce e mirarea?
Prima privire aruncata lumii?

Si icoana aceasta?
Magdalena zilelor noastre?

Priveste semnul acela.
E doar un om
Care si-a pierdut sensul?

Petalele ofilite?
Clipe si vorbe ratacite?

Si noi doi?
Mai e vreun loc
In trenul acesta apocaliptic?

PAS

La inceput
Am fost dorinta unui pas.

Apoi
Am incercat experienta pasirii.

In final?
Urma unui pas
Peste care valurile
Astern uitarea.

INGER SOPTIT

In seara asta am intors spatele luminilor.

Las orasul la picioarele mele
Ma spal de mazga viermilor
Si scuip in hardaul clocotitor.

Sus, in fata mea, e muntele
Iar apoi marea.

Imi smulg masca din carne
Si-o arunc peste umar in spate
Celor insetati de sangele meu.

In fata e doar stanca si linistea
Iar apoi valul.

Imi uit rasul si hainele
Ura o daruiesc lor
Celor ce rasar noaptea in lumina strazii.

Sus, in fata mea,
E doar pasul care va veni
Si apoi strada.

Stiu ca ma privesti
Mereu focuri ti se-aprind in ochi.

Daca esti in spatele meu
Nu-mi cere sa intorc privirea
Atunci cand doar moartea ma urmeaza.

Daca esti in fata mea
Iarta si asteapta.

Apoi,
Un inger va sopti:
“In noaptea asta vom trece portile”


 
AVEM NEVOIE DE CLIPA

Avem nevoie de o clipa
In care totul devine tacere
Si piatra.

Atunci cind focurile se sting
Si armele mor
O noapte straina coboara in noi.

Atunci cand totul miroase a moarte
Soldatul e inocentul
Ezitand intre ras si plans
Sa existe
Sau sa renunte.

Exista un moment al suferintei
Exista un moment al fericirii
Dar atunci cand cerul e tacere in van
Sintem noi, inocentii,
Cei care alegem?

CARARI

Cararile inimii le-am ratacit
In ultimul timp
Si muzica rasuna goala;
Ce-ar mai putea ea aduce
Golurilor mele parasite?

Pustiit ma simt, Doamne,
Acum cand vantul si ploaia ma sageata
Acum cand lumina se stinge
Sorbindu-mi puterea.

As vrea sa fug de locul acesta
In uitare sa ma cufund
Marea sa ma piarda
In adancurile ei.

As vrea sa fug de locul acesta
In tara unde nimeni nu cere speranta
Si nimeni nu asteapta
Darurile mele.

Tacerea stancii daruind eternitate

As vrea sa fug
Dar omul-vierme
Loc in trupul meu si-a facut
Si-atunci cand privirea o intorc
Urma pasilor mei
Mazga si durere este.

CAUTARE

Ai cautat vreodata sa te pierzi
In tine insuti
Precum pribeagul
In nisipurile desertului?
Daca n-ai incercat niciodata
Calea-i deschisa
Ne asteapta.
Nu te incrunta atunci cand pasarile
Zboara mai sus decat tine.
Nici eu, nici tu
Sufletul lor nu-l ravnim.
Atunci cand intinzi mana catre cer
Lasa-ti mania de-o parte
Si afla-ti linistea
Scurgandu-se prin degete.
Atunci poate pentru o clipa
In labirintul tau te vei pierde.
Acolo, sufletu-i o pasare maiastra
Icarul nenascut
Lasa-l sa zboare
Chiar daca se va ridica mereu
Mai sus decat tine

SIMTI VALUL

Simti valul purtandu-te?
Cauta sa-ti amintesti
Ultimul tarm
Si pelerinii

Chipuri roase de nisip si soare
Asteptand mirarea
Intalnirea
Si pelerinii

Dat tu ai fugit odata cu marea
Luand cu tine
Speranta
Si pelerinii

Aripi largi ne-au crescut intre timp,
Dar cine mai stie sa zboare
Cand noaptea coboara
Si frigul ne musca?

Chemarea urla pustiitoare in noi
Cele dintai chipuri sterse
Zadarnicia
Celor inlantuiti

Simti marea iubindu-te?
Si pelerinii

IN SPATELE TACERILOR

Despartindu-ma
E ca si cum as fi aruncat
Cuvinte prada tacerii

Doua dungi metalice si reci
Unindu-se in infinitatile noptilor
Pasul vesnicei fugi
Eu si un tren:
Un intreg caleidoscop mental
Un intreg prada dezintegrarii

Departele ma cheama cu glasuri nocturne
Spre frigul din oasele muntilor
Spre dureri si pierderi
Spre insurectii polare

Undeva exista inca un cuvant:
“intretinesimine”
Din ce in ce mai sters
De aburii muntilor mustind
Intunecare si noapte
Albastru greu de duhuri salbatice
Aruncate libertatii dorului
De-a privi iar inainte
Drept in ochii incertitudinii fiintei

Inainte de a fi departe de tine
Privesc si nu intreb:
Misterul e glasul ochilor tai.

LUMINA SI CULOARE

Lumina ochilor tai s-a scurs sangerie
Si pietrele dospesc la picioarele noastre

Noi sintem cautatorii de culori
In nuanta muribunda a asfintiturilor

Nu, iubito, nu-ncerca sa ne blestemi
Si nici macar sa ne purifici

Aveti legi, reguli, norme si gratii
Dar fetito, acestea nu-s pentru noi

Lasa-ne ratacitori
Chiar daca lacrimile ne sint urme
Si pasi
Culoare
Si spatiu.

UNEORI

Uneori
Tacerea se asterne peste noi
Ca o negare
A ceea ce vrem sa parem.

Uneori
Ne dizolvam in existenta
Cautand
Sustragerea in noi.

Uneori
Ucidem arta din noi
Savurand
Reintegrarea realitatii.

Dar rareori
Intelegem libertatea dar uiti
Renasterea
Din iminenta mortii.

FUGA

Fuga
Si rana pamantului
Deschisa larg
Catre cer.

Strigatul mut al neputintei
Durerea ruperii
Si idoli
Impietriti.

Rataciti
In numele spaimei
Cautand refugiu.

Ucigasii
Isi poarta bolile cu ei
Iar viermii
Mazga.

Marea
Doar ea mai asteapta
Rana sa vindece
Sarutul.

UNDE ESTI

Cultivam forme decupate
Le dorim inflorind
Dar ne mintim asteptand?

Usile sufletului ferecate
Cand soapta se stinge
Unde ne sint ferestrele?

Langa mare, pozand,
Trupuri din metal ondulat
Dorinta arde sau ingheata?
Unde esti?

NISIP

Nisipul s-a uscat in urma valului
Si nici tu, lacrima clipei,
Sange nu mai ai.

Stancile tacerii ingradesc cerul
Si nici tu, pasare maiastra,
Aripi sa strabati nu mai ai.

Seceta imperiului ne-a istovit
Oasele ne scartaie sinistru
Si nici tu, vis desarte,
Prin noi nu mai patrunzi.

Vanturi aspre, saline,
Ridica cenusa spre inalt.

Rapeste-ne vantule
Spre niciunde e tinta
Nicaieri dorinta.

AUTODEVORARE

Sclipesti in lumina sangerie
Ai vrea sa minti
Dar taisul arde mult prea tare.

Demonii infloresc doar cand inchizi ochii
Si doar tu ii simti muscand
Doar carnea ta freamata.

Cand razi dintii sageata
Si acum e timpul sa fugi
Masti anoste iti vreau moartea.

Cand privesti ruguri se aprind
Dar acum e timpul pripeag prin tine
Drumuri inchise te-nconjoara.

Sclipesti in propriu-ti sange
Ce daca nimini nu simte nimic?
Spargi totul
Autodevorandu-te.

*

Deschide-ti sufletul
Reda-ma vietii.

Atat
Doar un punct
Cat o existenta
Si nimic mai mult.

REGRES

Imi pare rau atunci cind plec
Poate ca tu ma privesti
Dar eu nu.

Luminile-au rasarit din amurg
Poate ca tu ma cauti
Si eu nu.

Ochiul acesta urias ma hipnotizeaza
Un intreg univers cautand.

Caut o scuza si-o gasesc
Atunci cind vreau sa fiu las
Dar tu nu.

Imi pare rau atunci cind plec
Poate ca tu ma doresti
Dar eu nu?

FIINTA DULCE

Fiinta dulce deschide-ti aripile
Avanta-te spre cer,
Caderea-i doar un joc
Durerea doar o floare.

Uita-ti numele in noaptea asta
Viseaza flacara
Rupe-ti vesmintele.

Nimic nu-ti va putea rezista
Nici vartejul ce te amageste
E doar caderea
Iar ea nu mai conteaza.

Jos, in intuneric,
Tipatul e fiorul mortii
Tacerea - chinul vietii.

PENTRU CA SINTEM

Eu tac si tu razi
Poate sintem doua intamplari
Sau nici macar atat.

Tu crezi intr-un unic drum:
Cel drept.

Eu ma incrunt si apoi rad
Dar ma rostogolesc spre punctul x
Al spiralei din mine.

Tu te inalti
Eu ma scufund.

Dar eu cred totusi
Ca sub armurile indiferentei unei lumi
Fiinta nu e nimic
In afara propriei intamplari
Si e minunat
Pentru ca sintem.

SIMT

Uneori nu mai cred nici in gratii
Chiar daca mi-au crescut prin tot corpul.

Simt cum imi cresc aripile
Si-mi zic ca-i destul sa falfai usor
Si sa ma cufund in vartej
Sa gust culorile, soarele roz
Iarba verde si albastra
Sa-mi scutur trupul ca un animal
Invaluindu-ma in curcubeul picaturilor de ploaie.
Simt cum ma strang in mine
Ca un ghem
Si pornesc, ratacitor prin culori,
Cu fata mata, lipsita de organe
Cu simturi noi rasarind
Prin fibrele noilor muschi infloriti.

Simt lumina
Simt intunericul
Simt timpul fluturandu-mi pletele electrice
Simt aripile vajaind undeva in urma mea.

Simt.

Uneori simt ceea ce nu voi fi niciodata
Si incerc sa ma ridic printre lacrimi
Dar gratiile imi strapung fiecare celula
Caci fiecare celula e gratie.

Uneori simt.

SURIS

As fi fost in alta parte
Daca nu chiar aici
Dar din mine se rup bucati
Inspre altundeva
Unde ochii ei au devenit roz
Unde copacii sint albastri.

Si ce mult as fi vrut sa fie aici
Dar sint bucati,
Doar carne risipita in nisip
Ficare cautandu-si propria chemare.

Si nici o clipa n-am crezut
Ca ochii ei au putut sa fie
Ca nisipul, copacii au putut sa existe.

Doar cu un suras ma mai tin
Aninat
De ultima mea viata roz.

LINIE

Daca as trage o linie in urma mea
Nu stiu cat
Si nu stiu cum
As mai intelege
Ghemul de vise din fata ei.

Daca as trage o linie in fata mea
Treptat, umbra s-ar cobora pe ea
Iar eu m-as trezi inhibat
Fara curaj s-o pasesc.

CERC

Ochii tai ca doua lumi
Ca doua uriase planete
Rotindu-se in ele insele
Ca doua tunele
Incolacindu-se intr-un singur fuior
De lumina si intuneric
Contopindu-se intr-un fir
Izbucnind in petale rosii
Prefacute-n scrum si cenusa
Imateriala si impersonala
Dar ravasita de adierea primaverii
In fine turbioane de caldura si sclipire
Ca niste serpi innebuniti
Incolaciti si rascoliti
Si toti ca o impletitura aburind
Fiecare nod - lumina
Fiecare nod - intuneric
Asemeni unui univers pierdut
Neobisnuit, nemaivazut
In care
Sclipesc ochii tai.

ADINC

Adanc
In adancul inimii mele
Urma peste urma
Talpa peste talpa
Praf peste nisip
Durere peste durere
Piatra peste piatra
M-am strans
Si m-am nascut
Cu un adanc
Si mai adanc
Departe de inima mea.

UNUL DIN NOI

Presimt ca unul din noi doi
Se va sparge ca o oglinda rasturnata
Pentru a nu se mai regasi
In multimea de ‘tu si eu’
Risipita prin cioburi.

SPUNE-MI

Spune-mi, dar, ingere cazut pe pamant
Spune-mi!
- Spun omule
Spun: lumina durere sa-ti fie.

CINTEC

Tu-mi stii cantecul
Mai bine ca mine
Ma stii
Cum niciodata nu ma voi vedea
Asa cum umbrele valurilor
Mangaie nevazutele picioare ale podului.

Dar tu-mi stii si tacerea
Si pleci mereu cu ea
Spre tara necuprinsului meu
Unde nici cand priviri nu voi avea.

Deschide-mi-te
Din cantecul ce-l cant.

VIS

Deasupra visului
Cand te-am strigat
Mi-ai raspuns ca marea fluturand pletele
Ca subteranul cer
Inflorit in arsita trandafirilor.

Nu-mi vreau nici inima nici gandul inapoi
Doar caldura ta s-o respir toata
Si nici trupul nu mi-l mai vrea
Doar umbra ta sa-mi stinga
Arsita-nlacrimata.

Nu stiu de ce
Cand ma strang langa tine
Ochii tai lumini indecent oferite
Sufera a sfant
A viata si moarte impreunate.

Simt cum lumea se sparge in mine
Sagetand cu cioburi tot mai reci
Cum neantul misuna indraznet
Prin fotografia noastra-n amurg
Dar nu reusesc sa inteleg
Semnele rasarind din privirea ta.

INGERII AU PLINS

Ingerii au plans in ultimul timp
Si lacrimile lor
E bruma ce se asterne
Pe sufletele noastre.

Dar, prietene,
Cenusa scutur-o de pe chip,
Acolo, sus,
Unde stele rasar in noapte
E cineva care te primeste.

Inchide ochii o clipa
Si incearca sa-ti simti
Gradinile sufletului inflorind.

Ingerii au plans in ultimul timp
Si lacrimile lor
Sint mugurii diminetilor noastre.

*

In ultimul timp, acolo sus,
cineva primeste fotografii
pentru albumul durerii.

Inchide ochii doar o clipa.
Auzi cum suspina bruma
pe obrajii stelelor?

Apleaca ochii inca o clipa.
Vezi cum infloresc
livezile sufletului
din cenusa intunericului?

Ingerii plang toata noaptea
dar lacrimile lor
sunt muguri de roua


SINT PREA JOS

Sus
Pe creasta îndoielnica a ceasului
Îmi atârna eternitatile
Între ora doisprezece si ora unu.

As vrea sa le culeg
Una câte una
Sa le bag în sân si sa le strâng la piept
Duios.

Unde te-am pierdut
Vrere a mâinilor nestapânita
Vrere a vietii descatusate?

Sunt prea jos
Culegator al cenusii sfârsiturilor
Prea beat de niciodata
Prea obosit
Ma clatin
Tic, tac,
Tangajul josniciei îl joc
Îl iau în serios
Asta sunt eu:
Pentru cine sa mai jinduiesc în sus?

LOC DE DOR

Ochii mei mustind a dor
Catre relieful sterp al hârtiei
Nasc doua lumi
Doua jeturi vitale de alte locuri
Prea des paralele în cautari.

Doua lumi populate cu semne de întrebare
Devorând semne de întrebare
Visându-le rasturnate în paturi fierbinti.

Mereu îmi sânt dorintele
Locuri în care nu pot vietui
Decât luându-mi la nesfârsit adio.

SENZATIE

Ma zbat cu viata si moartea
Între patru pereti
Cu mine însumi fabricat din carton.

Nu vad
Fereastra ca un fluviu
Din care o lume tâsneste catre mine.br>
INCHIDE OCHII

Inchide ochii pentru noi
Inger pierdut
Pentru noi cei risipiti
In cenusa si moarte.

Inalta-ti mainile spre cer
Inger tacut
Pentru petalele noastre insangerate.

Sezonul mortii s-a deschis
Pamantu-i doar corabie
In mijloc de vanturi nebune.

Tacerea plange
Cu masti si paiete stinghere
Voaluri palide se astern
Peste carnavalul acesta muribund.

Nu pleca dintre noi acum
Inger parasit de toti
Mai lasa-ne inca o clipa
La tarmul sperantei sa visam.

SALT

Salt prin ceata amintirilor
Ma intorc spre linisti
Cu ochii spre ochi regasindu-ma
In spatele iluzoriului
Labirint grotesc de oglinzi sparte.

Chemarea si zborul m-au vizitat
Cladind castele si mirarile diminetilor
Priviri de copil inocent
Surazand spaimelor noptii.

Dar tacerea persistenta
Nastere ireversibila din ciobul fiintei
Mi-a aratat in spatele cuvintelor
Tortele invinsilor mistuindu-si singuratatile

FARA DEZVALUIRI

De ce
Spre soare misterul il ridici
Nu stii ca vapaia lui
Necunoscutele cai le va topi ?

Coboara-ti privirile spre pamant
In adancuri viata-i taina nespusa
Invaluita de ochii tacerii
Eterna cununie
Bucurie de rod nenascut
Cladindu-si inocente intransul.

De ce
Te intorci mereu spre mine ?
Cauti sens al realului
Atingeri de fiinta-mi josnica
In aripi de zbor sa le transformi ?

Dezvaluirea impudica a zilei
N-ar releva decat o seama de cuvinte
Risipite de timpuri anoste
Si eu
Doar un semn
Dezintegrandu-ma in surasuri schizofrenice.

Coboara-ti privirile spre pamant
Misterul ce vrei sa-l desfaci
Esti doar tu
Fiinta ce coboara treapta cu treapta
Spre alb nenascand.
….
Poate asa vei intrezari:
Eu sant doar o scara
Colectionar de urme
Din cand in cand
Ascultand nemiloasele treceri.

IN JOS

In jos
Domolind albia raului
N-am intalnit nici umbra mea
Nici umbra ta
Sa-ti smulg tacerile eternitatii
Si clipa mi-ar fi inghetat in maini.

In jos
Doar visele copacilor mustesc
Inserare chemand
Pentru noi cei rastigniti
Printre semafoarele dorintelor.

Nu simti
Cum turnul acesta metalic
Freamata a lumina cruda ?

Tu insa taci.

In jos
Sorbind vraja pamantului
Amurgul se ingemaneaza cu umbra
Metalul devine doar o apa vie
Tacerea-i muzica.

Acolo, printre copaci,
Santem iar oameni
Umbrele chipurilor noastre,
Intocmai frunzelor sfarsesc
Plutind prin ape trecatoare
In jos, pe rau.

PARERE

Numai parere
Ca o trasatura de penel
Lunecand pe oglinda
Cand aparand
Cand disparand
Printre chipuri disparate
Ganduri fugare haituindu-se
Drumul.

Cerc deschis
Spulberand spirale-ntunecate
Printre umbrele trecutului
Spre negura nedescoperitului
Ti-e drumul.

Ca o parere-ti tremura glasul
Caci drumul, nu-i asa ?
Se strabate in tacere.

SINCER?

Sincer
Doar cerul m-a acoperit
Cind valuri si tristeti
Calatorie prin mine au fost….
Uneori
Ochii nasc stele
Iar peronul pierdut prin noapte
Cheama zadarnic un ultim tren.
… Dar acum
Flacarile strigatului au apus
Ma intorc spre pasul meu interior.
… Ce-as mai putea culege din mine
Invesmantat in iernile zadarniciei ? …
Ploile-si cern tacerile pustiitoare
Poate-un pamant incrancenat
Peste mine
Vise si stele risipite.

TACERE

Tacerea florilor
E ca un joc imbobocit pe negandite
Din gesturile sufletelor

Soapta lor
E jocul alungat pe carari inspinate
Vested ca un rai al nimanui.

Strigatul lor
E poarta nefiintei ce se inchide spre sfarsit
Cenusssa a ninsorilor in pragul trecerii.

Sint calator pe aleea petalelor risipite
Care-i azi pretul nefericirii
De-a nu te naste floare ?

TRISTETE

Tristele chipuri ale sufletului
Mi s-au risipit prin gari pustii
In cautarea formelor
Si in rascolirea necunoscutului.

Dar sinele si-au uitat chemarea
Goana in paralelismul necuprinsului
Muguri de lemn si muguri de fier
Le este dezgustul taciturn.

Ma pierd intre lumi
Ca un strain
Ratacind intr-un labirint al usilor
Mereu inchise inaintea cuvintelor.

Mii si mii de usi
Purtand emblema chipulilor voastre
Reflectand nepasarea
Tristelor oglinzi ale sufletului meu.

DESCHIS OCHII

Cind am deschis ochii
Nascandu-ma dureros spre tine
Puteai sa dai starii acesteia un singur nume
Un singur nume pamantului si cerului
Apei si vantului.

Dar tu ai vrut sa ma incerci
Numind totul iubire
Iar acum racoresc campiile
Usuc marile
Si topesc zapezile muntilor
Cautandu-te.

Nu esti tu roua
Desi-ti simt gustul sarutand-o
Nu esti tu iarba
Desi-ti simt trupul mangaind-o
Nu esti tu pacea
Desi te simt cufundandu-ma în ea
Incercand sa uit.

Cuvintele vietuiesc langa mine
Numindu-te mereu altfel
Si tu esti undeva în spatele lor
Rasturnand tainica clepsidra
A intalnirilor noastre
Ratate.

CHIP

Mii de chipuri straine
Ma privesc
Din oglinda sfaramata
În caderea turnului Babel.

Cine sint eu
De unul singur ratacind
În spatele a mii de oglinzi

USOR

Ce usor ai putea
Sa fi stea în cerurile mele
Sa-mi aduci susurul luminii
În scaldatoarea zorilor
Intre clipa ce-a fost noapte
Si privirea mirata a diminetii.

Ce usor te-as gasi
Daca-i fi stea prin negurile mele
Printre nisipurile astrilor morti
Ti-as urma caldura zambetului
Ti-as saruta lumina ochilor.

Ce usor s-ar preface
Toata durerea luminii din mine
În bucuria dorintei de tine
Daca timpul mi-ar ierta macar o data
Orbirea trecuta în fata stelelor.

DUPA AMIAZA

Dupa-amiaza soptita
Printre genele tacute ale timpului
Cu arbori stingheri
Printre nori cobarati pe pamant
Cu suflete ratacite
Pe strazile pustiitelor chemari.

Lumina metalica
De amurg uitat printre nopti
Mainile ochilor
Pipaind locul din care-ai plecat
Mangaind intunericul pasilor tai
Impreunandu-se pentru ruga de seara.

Mainile ochilor
Lacrimi ce cauta iertarea
În fata unui zid tacut
Umbra icoanei ce-ai fost.

*

As fi putut sta de-o parte
Dar intotdeauna am avut sete de miscare
Spre nebanuit.
….
Simteam ca era bine sa ma opresc
Dar nu-mi stapaneam trupul
Acest strain ce vietuieste
Alaturi de mine.

Am intins mainile inainte ca un orb
Si am intalnit zidul.
….
As fi putut sta cuminte,
Dar intotdeauna am vrut sa-mi cunosc
Limita.

***

de real te impiedici
ca de o piatra brusc aparuta
in necuprinderea monotona a desertuluiv ...
si atunci faci un mic calcul:
lucru langa lucru
langa piatra
langa munte
langa vis si real
te poticnesti aritmetic printre paralele
...
nu te uita spre mine
cautand punctul de sprijin
eu pot sa fiu
sau nu
...
depinde doar de calculul tau
...

TU

Tu
fiinta
in care ma nasc zilnic
unde incep sa privesc mirarea
ma asez la masa si gust
buzele tale mereu prea dulci
ma cufund in fereastra ochilor tai
si radem impreuna uimiti
de-atata fericire a vazului
apoi ascultam inserarea
grabindu-ne inimile spre iubire
grabindu-ne
...
Tu
fiinta
in care mor in fiece noapte
urmarit de privirea ei rece
si alerg spre nasterea din zori
si alerg cu disperarea gandului
ca port in mine clipa
sfarsitului tau
inainte de-a ma naste pentru tine.
umbre
Umbrele timpului
m-au atins usor si pe mine
intunecandu-mi orizontul
amintindu-mi timide nasterea
pasul si campul nemarginit
din ochii copilului
...
Ceata fiorului
mi-a scuturat clipele stranse in pumni
risipitele veacuri scurse prin mine
tresar muribund pe pamantul flamand
...
Iti mai stiu doar visul din ochi
sarutul adanc ingropat
spre ultima mea inima
ce-am rascumparat-o
din nelinistea trecerii tale
...
Toate cerurile se inchid
la fel ca in prima zi
spre limita fiintei in mers spre altceva
toate visele curg in aceeasi directie
din trecut nazuind viitorul
dar eu
ce pacat
m-am reintors in fiinta natala
intre peretii durerii
invins de-atata viata in goana.

MICA SIRENA

E prea devreme sa exist.
Carnea mea de ametist
nu stie sa leviteze înca,
cutite lungi de valuri
o ciopârtesc si-o arunca
sub putrede maluri.

Era prea banal sa risti.
Melci mincinosi si tristi
miscati de-o rutina postuma
nu vor putea sa-mi explice
de ce au rontait jumatate din Luna
si-au fost cruzimii tale complice.

Nu pot supravietui mirarilor
rastalmacite în oceanul
clipelor vulgarizate ieri
când bratele tale
se pregateau a fi valuri.

UMBRE

Umbre pereche peste apa din rigole
învie dorinta îmbratisarii ce-a pompat
izvoare prin arterele reci ale muntelui
si-au reanimat pulsul Lunii neasteptat
de trecerile noastre prin venele orasului
eliberat de angoasele iubirii, nesperat.

 

VIS

ascult timpul cum trece
si-mi aleg cuvinte frumoase,
pe care le aliniez in calea destinului.
privesc pe fereastra unui zambet amar.
turme de vorbe asteapta,
sa se sacrifice pe altarul sangeriu
al unei iubiri ce poate fi.
imi indes metafore in buzunare
si zambesc pustiu la cutia pandorei
indragostit de trecutul meu.
o sfidez.
adun lumina in podul palmei
si-i ordon dumnezeesc sa ma cuprinda.
secunda mea de suprematie
se sparge in mii de silabe.
silabele-mi aluneca pe obraz precum lacrimi.
si primavara ma face sa visez frumos.
si las povestea neterminata...
pentru ca... tu ai venit.

TREC

Trec la o noua însingurare a ochilor
de trupul mistificat al privirii;
decantata în diafane tânguiri de culoare
lumina ramâne captiva în miezul durerii
fara nici o cale de întoarcere
la utopica imagine a iubirii.

Prezentul devine orbul celebru
de alte distinse bastoane aplaudat
jucându-si rolul pasager dar integru;
aceeasi drama sinistru de veche
a mesagerului privirii sanctificat
în sarcofagul gol al ochilor pereche.



 
ZILE

Am vazut zile negre
Contopindu-se una în alta
Incercand sa para mai luminoase.

Zile negre…
Multimi de cuvinte rapite si inchise
În turnul de fildes al uitarii,
Multimi de simtaminte strunite
În juguri.

Zile negre…
Murdarii, cenusa, pumni,
Teroare si groaza.
Zile de groaza
Zile de neuitat.
….
Am trait zile negre
Si pielea mi-e neagra
De cenusa amara a minciunilor
Ce ne invaluie la nesfarsit.

Am vazut zile negre
Contopindu-se una cu alta
La nesfarsit.

TACERILE GINDULUI

In tacerile gandului cind ma cufund
Presimt durerea ce ma cauta
Si fug
Cat mai departe
De umbra inselatoare a amintirilor.

Uneori as vrea sa-mi amintesc
Doar treptele viitorului
Urcand spre propia-mi trecere.

Poarta se inchide mereu
Mult prea repede
Sau prea tarziu
Si zaruri disperate aleg obsesiv
Acelasi numar necastigator.

Astfel stau singur la masa
Si-mi joc incostient amintirile
Construiesc repetat trecutele realitati
Aleator imaginar
Torent recreator de sine.

Durerea ma cauta
In tot ceea ce-am fost prin vise alternative
Si-n tot ceea ce sint:
Biletul necastigator.

CINEVA

Cineva
Se intampla sa fie
Mereu printre noi
Printre parelnicul bine
Si realul rau. …
Cineva in forma de aripi
Cu nume de inger nevinovat
M-a rugat odihna sa-i dau
Pe fruntea mea. …
Cineva
Se intampla sa poarte
Nume de speranta.

CULORI

Culori asterne-ti usor
Pe panza infiorata a sufletului
Culori pentru fiecare sentiment
Curcubeul inimii dezleaga-l
Pentru marele vis
Ce infloreste pentru tine

In marginea noptii ochii sa-i scalzi
Pe buze rubinul racoros culege-l
Fuior intunecat padurii cere-i

Mie lasa-mi doar albul
Tacerea incuband speranta
Penelul zimbetului tau atunci cind esti
Muzeul chipului tau atunci cind pleci.

FARA CULOARE

Azi ma trezesc alb
Ne-am decolorat cu totii intentiile
Si totul pare neprevazut
Chiar si propriile dorinte.

As vrea sa-mi beau cafeaua
Dar pasii ma poarta pe strazi
Din ce in ce mai albe
Si mai pustii.

As vrea sa te gasesc undeva
In procesiunea aceasta trista
Dar nu mai are nici culoare dorinta mea
Si nici pe tine nu te-as mai recunoaste
Anosta si alba.

Tarziu, in final de zi neutra
Ma asez langa peneluri si plang
Printre tablouri si muzee decolorate
Doar lacrimile par sa supravietuiasca.

Pentru o clipa cineva s-a oprit
Dar nu mai stiu interpretare privirii sa-i dau
Poate sint eu
Poate esti tu
Sau poate doar moartea deghizata.

STRIGAT

As vrea sa ma simt strigat
Pe adevaratul meu nume de om
Sa ma rasucesc
Sa ma zbat dezechilibrat
In unda proaspata a chemarii

dar numai tu-mi sti numele
mormintul clipei mele de iubire

te-as cauta risipind apa vie tuturor
dementa strazii linistind-o
te-as mangaia cu degetele ude
inflorind trandafiri prin iernile cautarilor

dar poate nici tu nu mai esti
nume de om
acum
cind pasii tai duc spre alte lumi
unde usi vesnic ferecate
isi dorm existentele neintelese

poate nici eu nu mai sint
omul care-a plecat de la poalele orasului
cind iluzia parea chemare.

CUVINTE

Ma intorc asupra cuvintelor
Incercandu-le invers un sens
In drumul meu esuat
Spre tine.

Ma intorc asupra cuvintelor
Si simt timpul pulsand nebuneste
Printre pagini intoarse pe dos
Mustind intelesuri oculte.

Dar spatiul se ingusteaza mereu
Incurcandu-mi gandurile intre tample
Si clipa in care-ti zaresc faptura
E doar un punct sagetat
De lumina si durere.

Ma intorc asupra cuvantului ultim
Ce-l voi fi rostit inaintea mortii
Si ma vad descompus
In fiecare celula a ta
Mort
Cum am fost cindva
In fata cuvintelor tale arzande.

Intre a fost si va fi
Ezit
Ca intre o moarte petrecuta langa tine
Si alta, viitoare,
Printre cuvintele mele rasturnate.

NIMIC DE SPUS

Nu mai avem nimic de spus
Ne ingropam in deseuri de cuvinte
Printre litere moarte
De-atatea spuneri desarte

Nu mai avem nici un gest
Fara trup am ramas
Cind rezerva de maini si surasuri
Amanet le-am lasat

Ne mai avem doar ochii tacuti
Timpul absurd sa-l privim
Cum sapa adanc prin dureri
Moarte prin noi risipind

Ne mai avem doar ochii tacuti
Mainile-s rastignite pe cruci de piatra
Degeaba mai plang gandurile acum
Cind visele mute nu mai privesc catre cer

NEMESIS

Doua maini incrucisate
Strangandu-se reciproc
In forma de cruce
Doua priviri
Una cautand in jos
Alta ceva mai departe
In forma de cruce
Doua guri ranjind
Una catre gandurile celeilalte
In forma de cruce
Sub trei cruci nascande inca
Treizeci de arginti
Risipiti pe un covor de trandafiri …
Penelul n-are drept de odihna
Aceleasi culori sangerande
Acelasi tablou
Repetand la nesfarsit
Realitatea.

CONTABILULUI

Trece-mi in cont o iubire
Undeva catre vara trecuta
Si inca ceva pe debit
Cam de cateva clipe fericite

Apoi poti sa pleci linistit
Balanta se-autoregleaza
Si-acasa te-asteapta arzand
Ziarul ultimelor scandaluri

Spre noapte vei adormi usor
O alta zi vei intimpina senin
Hartii cu cifre
Sint hrana degetelor tale

Dar nu pe mine sa ma-ntrebi la sfarsit
Despre eroarea absurdului bilant
Ci cauta-ti visele ascunse
Undeva in cufarul uitarii.

REGELE VISULUI

Crestomatie de realitati
Intr-un manunchi de universuri
Palide culori
Sensuri dublate de contrasensuri
Sint

Eu sint regele viselor
Si nu incercati sa ma treziti
Pentru parada zimbetelor voastre hidoase

Daca vreti
Ciocaniti usor in pupile
Si va voi deschide portile
Catre soarele ascuns
In umbra norilor vostri Catre valul inlantuit
Intre fiarele rationalitatii voastre

Daca vreti
Uitati-va numele, varsta si adresa
Logica incaltarilor uzand asfaltul
Si cautati-ma in afara cetatii

Intuiti-mi urma
Creati-mi chipul
Si nu ezitati
Furnicaturile sublimului
Sint doar un pas
Si drumul e nesfarsit

Daca vreti
Bilet pentru clipa eternitatii
Scuturati-va ireversibile cenusi
Ale atator ratari
Si cautati-va copilaria
Risipita in prea multe birocratii

Celor ce nu inteleg:
Va rog, lasati-ma sa dorm
Doar azi sint regele viselor

UN FEL DE A FI

Felul meu in care te iubesc
Ii spune
Felului tau in care-mi zambesti:
Esti frumoasa,
Dar tacerea coloanei ce vei fi
Atunci cind drumurile noastre
Isi vor cauta zarile
Nu va mai raspunde
Felului meu in care te chem.

Cand deschid ochii
Te zaresc imbracata in alb
Tu te privesti in oglinda
Si esti doar un doliu
Asteptand tacerea sa te-nvaluie
Iar eu trebuie sa ma intorc
In felul meu absurd de a fi
Spre mormant.

PRIVIRILE MELE

Privirile mele
Aspre de curgerea vremii
Cauta infrigurate
Spre spatiul inchis
Care esti. …
Bat cu toata fiinta mea
Astept un raspuns
Un minut, Un veac ? …
Doar ecoul surade cu mii de chipuri
Printre oglinzi risipite de timp
Si nimeni si nimic nu tulbura
Spatiul inchis ce esti. …
Poate e neputinta mea
Poate e golul din tine
Dar eu sint nemarginirea
Ce tanjeste vesnic un punct
Pentru ca cercul sa fie inchis.
… Bat si ascult
Infinit ?

AICI

Aici,
Nimic nu mai este
Dupa chipul si asemanarea ta
Aici
Intre peretii mei
Sint doar eu
Si o plantatie de umbre
Care-mi cer mereu ajutorul
Iar eu alerg in intampinarea lor

Dune de nisip au crescut pe strazile orasului
Iar eu as vrea sa-l rastorn
Cu capul in jos zilnic
Nisipul scurgandu-se
mi-ar vorbi despre zambetul tau

Te rog
Nu te intoarce din drum
Cantecul noptii mele cheama spre moarte
Cheama spre umbra
Cantecul meu e si al nisipului
Al copacilor pietrificati de uimire

Aici
Vietuiesc cu gandul la viata
Plang cu gandul la vis
Ascult un difuzor stors de muziciv Aici
Printre umbre si absente
Semnandu-ma
Iadul meu prin lipsa ta
Si azi
Si mereu.

ACEASTA

Aceasta imi e ploaia
Ce bate incet pe chipuri negre
Aceasta imi e clipa
Ce strapunge timid ceata
Aceasta imi esti tu
Cea care te joci prin curcubeele inimii

Acesta imi sint eu
Tacut privindu-te spre lumina diminetii.

tentacule izvorate din simturi
odihnesc pe o plaja amara
cind vine valul tresar incordat
cind pleaca-l petrece nisipul din mine
...
mi-s pline de sange gandurile
ca ficele amurgului scaldate in mare
...
pentru o clipa as vrea sa am maini
sa trag de soare in jos
sa-l scufund violent in noapte
sa-l las pentru un timp fara suflare
...
dar viata-i prea stearsa din mine
si numai umbra nelinistii
asteapta;
dupa amurg
infloresc tentacule in noapte


NEINTELES

Uneori lucruri de neinteles
ma napadesc
siroindu-mi gandurile zdrentuite
si lipsit de forma
sublimez spre alte intelegeri.
...
Uneori cuvinte de neinteles
se astern monoton intre coperti
lasandu-ma sa alerg disperat
prin labirintul unei limbi pierdute.
...
Spre tine pasii nu-i mai gasesc
intr-un vartej de fapte efemere
ratacesc
moartea-mi calca pe urme
grabita de nefiintele din noi.
...
Umbre indiferente
incep sa-ti rasara in priviri
iar eu culeg intrebari fara raspuns;
mai avem un inteles al nostru
mana in mana
printre cararile toamnei?

INTRE TIMP

Intre timp
s-au scurs o groaza de eternitati
printre ele alergand
am fost nemuritorul asteptarii tale.
...
Dar speranta m-a redus treptat
la o mana de oase nervoasa
din ce in ce mai alba.
....
De aceea ma intorc spre sarut
acest imens magnet de oameni
in care toti santem murmure iritate
pentru ziua de maine ce nu mai vine
pentru asteptarile neterminate
....
Pentru tine
am stat aici la rascruce
tocmindu-ma inutil cu noaptea.

URMA

Fara nici un punct
de sprijin
las lucrurile sa cada..
Si pe mine,
in aceeasi masura,
supradimensionata.
Si aceasta cadere
e singura mea
aripa..


MULT MAI BINE

E mult mai bine sa ai frunze mult mai bine
sa ramâi undeva plin de frunze
undeva în conturul tau de racoare

Sigur nu mai poti sa citesti carti portocalii
nici sa te asezi picior peste picior pe-o banca
nici sa-ti pui palaria alaturi si nici
sa desenezi cu creta pe asfalt

Dar când ploile te îngreuneaza prea tare
poti sa te scuturi încet si sa pornesti pe straziv si în urma ta ramâne o pata imensa
rotunda în centrul careia
poti sa-ti lasi palaria ca pe un fruct ud

FLORI DE GHATA

e greu sa fiu doar Eu.
sa uit ca cei din jurul meu
ma vor idilizat.
Ca vor un personaj fara rabat.
Mi-e greu sa ma ascund de mine,
refugiat in bine,
sa dorm pe lauri falsi
involuand in rau.

Caci daca uit frumosul devin,
fara premize,
un ucigas de vise.

E viata mea un rol.
Iar eu un menestrel cu suflet gol.
Cu public exigent,
laconic si atent.
Si ranile ma dor,
Caci scena mea e-aparentelor.

Am flori in gand, am flori in viata.
Am flori de gheata.