Acest obicei tine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou.

Măstile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau turcă în Moldova si Ardeal, borită (de la bour) în Transilvania de sud etc. 

În Muntenia si Oltenia, capra e denumită brezaia (din cauza înfătisării pestrite a măstii) si obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Masca este însotită de o ceată zgomotoasă de copii, cu nelipsitii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă si se smuceste, se roteste si se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. La oras, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului si a coregrafiei.