Acest obicei tine,
de regulă, de la Crăciun până la Anul
Nou.
Măstile care evocă la Vicleim
personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui
nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau turcă
în Moldova si Ardeal, borită (de la bour) în Transilvania de sud etc.
În Muntenia si Oltenia, capra
e denumită brezaia (din cauza înfătisării pestrite a măstii) si obiceiul
se practică mai ales de Anul Nou. Masca este însotită de o ceată zgomotoasă
de copii, cu nelipsitii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă
si se smuceste, se roteste si se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile
de lemn. La oras, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului
si a coregrafiei.