3 saptamani de vis! Asta a insemnat pentru mine "DUBLIN-ul". Mi-as putea incadra aceasta excursie a "taramului verde" in cele mai reusite vacante pe care le-am trait vreodata. Bine-nteles ca dupa tot ce am vazut, am zis ca ar fi cazul sa fac si eu ceva pentru tara mea!
Dublinul este strabatut de raul "Liffey" si datorita lui este impartit in partea de Nord si cea de Sud (mai "fitoasa" si mai scumpa).
Prima mea iesire in centrul orasului a fost in partea de Sud pe straduta "Henry Street". Plimbandu-ma pe aici, trecand pe langa statuia lui James Joice , am observat ca desi tot ce gaseai erau aproape numai magazine, stilul arhitectural vechi se pastrase. Ma simteam cumva pe "Lipscanul" meu, de acasa, dar al celorlalte vremuri… un fel de proiectie prezent-trecut. Am vazut si "The Spire", un monument gen "Coloana Infinitului" de la noi, construita in 2003…din pacate nu am inteles rostul amplasarii ei in acel loc si asa am mers mai departe. Primul meu pranz Irish impreuna cu Iulia (verisoara mea) a fost un "Chicken Panini" servit pe Henry Street.
Indreptandu-ne spre Liffey, mai intai ne-am oprit la "The Custom House" si pentru cateva clipe ne-am oprit sa facem poze si sa privim feribotul cu turisti care tocmai traversa cursul raului.
Traversand podul si ajungand pe celalalt mal al raului ne-am indreptat spre "Grafton Street", o strada istorica importanta.
Am vizitat mai intai "Trinity College", cel mai faimos si cel mai vechi colegiu din Irlanda. Un campus imens cu camine studentesti, biblioteca, terenuri de sport, cantina, biserica, turn cu clopot s.a. Mai intai ne-am luat un ghid, adica un student care invata acolo si-si luase un job de vara si-si promova colegiul si nu era singurul (ma intreb oare cum si-ar prezenta un student de-al nostru universitea?!). Un colegiu de traditie de aprox. 500 de ani (1592); are o legenda care spune ca daca esti student la Trinity si treci prin turnuletul cu clopot, numit "Campanile", exact in momentul in care bate clopotul nu o sa mai promovezi. Biblioteca de acolo contine cel mai frumos manuscris irlandez "the Book of Kells"; sa nu mai povestesc de amabilitatea studentilor si a secretarelor pe care am simtit-o acolo insa as avea de povestit o multime de lucruri pe care le-am trait acolo si nu as vrea sa vorbesc numai despre asta :).
De exemplu, pe "Grafton Street" se tineau diferite activitati: dansuri si muzica traditionala irlandeza, oameni care cantau la harpa, leprichani, oameni imbracati in haine traditionale care te lasau sa incerci sa canti la o "toba de mana" (hand-held drum)… era o adevarata placere sa te plimbi, sa-ti rezolvi problemele si sa-ti faci cumparaturile! Din nou stilul vechi era prezent si aici.
In "St. Stephen's Green Park" oamenii citeau, mancau pe iarba iar altii mai vioi faceau jogging.
Mi-a placut foarte mult si castelul "Dublinia" care ilustra viata din perioada medievala (1170-1540) a vikingilor. Langa acest castel am intrat si intr-o catedrala anglicana "Christ Church Catheral".
In alte zile am vizitat, din nou in premiera pentru mine, o fabrica de bere "Guinness Storehouse", o cladire imensa (cu sase etaje), extrem de curata care atragea curiozitatea turistilor zilnic.
Portul "Howth" te ispitea cu mirosul de peste proaspat pescuit din Atlantic pe care il puteai cumpara din niste pescarii micute cu camera video, sistem de alarma si pescari cu uniforma, veseli si manusi in mana.
Cel mai mare parc din Dublin este "Phoenix Park" care are si o gradina zoologica superba.
In afara Dublinului, cu unchii si verisoara mea, am fost intr-o statiune "Bray"; tot aici ne-am oprit la "Porter House" - un fel de terasa, mai speciala, unde puteai sa bei bere proaspata si pe langa meniu ti se oferea o carticica destul de groasa numai pentru studiul berii :).
In continuare ne-am oprit in alt loc divin cu gradini splendide "Powerscourt". Intr-o alta zi unchiul ne-a dus inr-o excursie la "Clonmacnoise" - un orasel pe raul Shannon care are si o manastire din 545 care poarta numele localitatii. La sfarsitul acestei calatorii ne-am oprit intr-un restaurant "The Old Fort", construit prin 1810 si care a fost un "zid" de aparare impotriva lui Napoleon.
Sa nu uit de autostrazile si de drumurile perfecte care erau acolo si care m-au uimit; spre deosebire de Bucuresti, cartierele din Dublin nu erau lipite unele de altele, erau izolate si nu puteai sa ajungi dintr-un loc in altul decat cu masina sau in cel mai rau caz cu autobuzul sau cu bicicleta (pentru ca strazile aveau zona marcata special pentru biciclete).
Cartierele perfect "ordonate" aveau casute aproape identice, fara garduri si din nou multa verdeata peste tot. Parcarile subterane si aeriene oferea un alt spirit orasului; nu vedeai masini parcate pe 2 locuri de parcare sau masini care sa circule pe prima banda (dedicate numai autobuzelor); fara claxoane, depasiri de masina (sau daca erau, te trezeai cu amenda frumos in casuta postala).
Vanzatorii de la buticuri aveau o faţă parca mai senina; stiau sa spuna "buna ziua", "multumesc", "va mai asteptam", "scuzati-ma" (nu vorbesc aici de magazine mari, ci pur si simplu de niste magazinase ale unor oameni care isi creau singuri propria politica, posibil si temelia celor 7 ani de acasa ).
O multime de diferente pe care le-am simtit pe pielea mea. Faptul ca am fost intr-un loc superb alaturi de unchii si verisoara mea (care a fost un ghid pe cinste : ), unde mi s-a oferit o vacanta de neuitat, a facut ca vara 2005 sa fie una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am avut pana acum si sa-mi aduc aminte ca exista o multime de lucruri frumoase pe lumea asta si inca neexploatate!
Sa va las acum sa incercati sa patrundeti un pic intr-o atmosfera "irisheasca" si poate, cine stie, care o fi urmatoarea voastra calatorie! :)
|