Undercover
(fragment)
Din acest numar apare o noua rubrica ce este sortita criticii. Insa spre deosebire de "Chat'n'gossip" ea critica albumele si melodiile din gama Roxette, desi n-as baga mana in foc, deoarece initiatorul ei mi-a descris rubrica in felul urmator: "rubrica in care sa ne batem joc. De cine? Pai, de Marie, de Per, de Raul, de toti…"
(nota: Raul era la acea data presedintele fan Clubului)
"Parerea fanilor despre albumul lui Per
Cum curiozitatea mea era zgandarita de ceva timp si eram nedumerit cum o vedea Per lumea, iata ca a venit ziua in care am pus mana pe album, l-am ascultat, mi-am facut o parere si am trimis o depesa fe-fe urgenta (dar anonima) lui Ionut, rugandu-l ca daca are ceva loc in revista sa introbage si aceste cateva randuri cu tenta personala.
Dar sa trecem la album. Per spunea ca acesta este rezultatul colectiei sale de discuri si am constatat ca are dreptate; albumul este unul foarte eclectic semanand cu un bal mascat: unele piese par furate de la altii si modificate in pripa ca sa nu se cunoasca. Un aspect enervant al albumului sunt schimbarile de ritm. Per a invatat smecheria in 1994, "Crash!Boom!Bang!" avand numeroase piese cu schimbari de ritm, nu toate laudabile, cum ar fi "Do You Wanna Go The Whole Way?". Cum Ionut se declara un adept al statisticilor, am alcatuit si eu una: din cele 13 piese ale albumului, 9 au schimbari de ritm, iar dupa umila-mi parere dintre acestea in cazul a 5 piese schimbarea de ritm variaza intre ridicol si plictisitor, la trei piese smecheria este acceptabila, iar numai in cazul uneia singure (B-Any-1-U-Wanna-B) scimbarea de ritm imbogateste linia melodica.
Ca orice recenzie ce se respecta si a mea va comenta fiecare piesa in parte. Strangeti deci din dinti, caci voi fi nemilos!
"Stupid" este una dintre putinele piese originale de pe album. Ritm excelent, excelenta aparitie a celor de la Brainpool. Ii acord 10 puncte.
"Do You Wanna Be My Baby?"este o alta piesa de 10 puncte. Per a aglomerat piesele de calibru la inceputul albumului pentru a contrabalansa ceea ce urmeaza mai tarziu. Stie el ce stie: cand cumperi un album nou asculti in graba primele piese iar nu ultimele.
"Saturday". Deja de aici sunt semne ca este ceva putred in Danemarca: refrenul devine plictisitor in ultimul minut al piesei. 8 puncte.
"Kix" insa este de ajuns sa-ti taie rasuflarea. Avem de-a face cu o piesa geniala, probabil cea mai buna scrisa de Per vreodata. Ea singura face toti banii si rascumpara rateurile date de Per la blues-urile de pe album. Pe o scara de la 0 la 10 ii acord 11 puncte.
"I Want You To Know" este o balada dulceaga pana la zaharisire ce seamana cu piesele sforaitoare a celor de la Boyzone. Judecati si singuri: "Eversince I saw you entering my world life has really changed to diamond and pearls"… Pentru numele lui Dumnezeu, parca este genericul unui film sudamerican pentru pensionare supraponderale. Mult prea dulceaga pentru a fi luata in serios. 0,5 puncte.
"Reporter": versuri excelente, ritm bunicel dar refren neinspirat. 5 puncte adica mediocru.
"B-Any-1-U-Wanna-B": 10 puncte. Este una din putinele piese care salveaza dezastrul creat de bluesuri si face parte dintre acelea cu care Per se poate mandri fara teama. Odata ascultata, nu-ti mai iese din cap.
"Wish You The Best" este un blues ratat in intregime. Probabil ca piesa s-a vrut un hit nostalgic; in loc de asta suntem plictisiti aproape 5 minute cu niste ameteli care nu se mai termina. 1 punct, nu mai mult.
"Elvis In Germany" nu straluceste prin nimic daca nu prin mediocritatea sa. Ii acord 2 puncte.
"T-T-T-Take It!" este ceva mai reusita. Piesa nu se potriveste pe albumul solo, ar fi stat mult mai bine pe unul Roxette pentru care de altfel a si fost scrisa. Ii acord 9 puncte din toata inima.
In "I'll Be Alright" se poate simti un strigat de disperare dupa vocea Mariei. Ca intregul album, acest blues ar fi fost reusit daca ar fi fost interpretat de Roxette si nu numai de Per. Fiind unul din blues-urile reusite (ce naiba zic, fiind SINGURUL blues reusit) ii acord 9 puncte dar numai fiindca imi aduce aminte de Joyride.
"There Is My Baby" se prezinta ca o ameteala fara noima. Piesa imi aminteste de cele ale lui Bon Jovi care seamana intre ele ca doua picaturi de apa si gem din lipsa de personalitate. 1 punct.
"Lay Down Your Arms" parca ar fi un imn de slava mormon. Piesa este potrivita pentru un album de colinde de Craciun si nicidecum pentru un album serios. 1 punct si pentru ea.
Iar daca credeati ca mai rau de atat nu se poate, v-ati inselat. Dupa aproape un minut de la terminarea colindului ne este dat sa o auzim si pe aceasta: "Kix-cha-cha". Trebuie sa spulber mitul (cineva tot trebuia sa o faca) si sa spun cu dezamagire ca vocea lui Per nu seamana nici pe departe cu cea a lui Elvis. Intregul "ghost track" face de altfel impresia unei umbrelute potrivite pentru o bautura tropicala, dar adaugate "din greseala" la o salata de rosii. 0 puncte.
Aceasta este viziunea mea asupra albumului care se presupune ca va trebui sa ne tina de urat pana cand Roxette termina de facut si de crescut plozi si se hotarasc in sfarsit sa intre in studioul de inregistrari.
Subliniez ca cele de mai sus sunt numai parerile mele pentru care de altfel nici nu-mi asum raspunderea.
Un fan indignat pe nume BILLY"