Director: Florian Copcea

Ziarul judetului Mehedinti

În exclusivitate de la RIA-NOVOSTI

SUA:  O OPERAŢIE  DE  RĂZBUNARE,  DAR NU NUMAI ...

Dr.şt.ist. gen.-lt. Nikolai LEONOV,
fost adj. al şefului Direcţiei nr.1 a KGB al URSS (Informaţii Externe)

 Pentru serviciile americane, care s-au dovedit incapabile să-şi ferească ţara de monstruoasele acte teroriste, ziua de 11 septembrie va rămâne pentru totdeauna ,,marţea neagră’’, dar nu numai pentru ele, ci şi pentru toată comunitatea domeniului informaţiilor şi contrainformaţiilor. Nu au putut sesiza pericolul nici puternicele servicii speciale engleze şi ale altor ţări din NATO, nici serviciile speciale israeliene şi ruseşti, nici Interpolul. Toate s-au dovedit a fi, vai, neputincioase pentru a preîntâmpina atacul comis de terorismul internaţional.

Lumea internaţională este încremenită de groază, căci aşa ceva se poate întâmpla în orice ţară. Guvernele, experţii independenţi şi cetăţenii de rând încearcă să găsească răspunsuri la întrebările: Cine a făcut asta? Cum a fost posibil aşa ceva în SUA, ale cărei servicii speciale sunt cele mai puternice, fiind cele mai numeroase şi mai bine dotate decât toate cu tehnică de vârf şi dispunând de resurse financiare nelimitate?

Cred că acest lucru s-a petrecut din trei motive. În primul rând, din cauza unei greşeli strategice în stabilirea scopurilor activităţii serviciilor speciale americane. SUA, care în anii ,,războiului rece’’ au cheltuit 80% din bugetul serviciilor speciale pentru spionajul împotriva URSS şi aliaţilor ei, au rămas prizonierele vechilor stereotipuri. În faţa lor s-au deschis posibilităţi înainte nemaiîntâlnite pentru culegerea de valoroase informaţii din Rusia încât, literalmente, s-au ghiftuit. O bună parte din mijloacele şi capacitatea serviciilor speciale au fost orientate şi spre activitatea împotriva Chinei, în care SUA au început să vadă principalul lor adversar în secolul al XXI-lea. Au căutat cu obstinaţie duşmani şi printre ,,statele-paria’’, fapt ce s-a dovedit, de asemenea, o greşeală în stabilirea scopurilor. Totodată, serviciile speciale din SUA au subapreciat şi au ignorat organizaţiile teroriste transnaţionale de tipul ,,Brigăzilor roşii’’ şi al ,,Aoum Senrike’’, deşi se depistase urma lor sângeroasă.

În al doilea rând, destrămarea URSS şi a blocului sovietic le-a creat serviciilor speciale americane o stare de euforie şi autoliniştire. Ba chiar au început să-şi atribuie ,,principalul merit’’ pentru lichidarea celui mai periculos adversar al SUA, încetând să-i mai ia în serios pe toţi ceilalţi adversari. Majoritatea cunoscutelor organizaţii extremiste arabe au fost înţesate de agentura israeliană şi cea americană, aşa că nu se aşteptau la un pericol din partea lor.

În al treilea rând, decretând că acum SUA nu au adversari politici pe măsură, Casa Albă a mutat accentele în activitatea serviciilor speciale. A fost intensificat spionajul în domeniul economic şi al ştiinţei şi tehnicii, pentru a crea producătorilor americani condiţii optime în lupta concurenţială. Şi acest aspect a ,,luat’ o parte din resursele serviciilor speciale. Acum SUA sunt gata să-şi verse justificata dar oarba furie asupra unui presupus vinovat de actele teroriste. Dar adevăratul vinovat încă mai trebuie căutat.

În Marea Arabiei şi în Golful Persic, SUA au concentrat uriaşe forţe militare aeriene şi maritime, evident de prisos numai pentru rezolvarea ,,problemei afgane’’. Cred că acest lucru nu este întâmplător. Bunul-simţ îmi sugerează că toată această forţă se concentrează pentru rezolvarea unei sarcini de proporţii mult mai mari, în Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu. Ben Laden şi talibanii constituie primul şi, probabil, nu cel mai important ţel al acestei grupări de forţe militare americane.

SUA solicită cu insistenţă tuturor ţărilor să ia parte la preparativele războiului – ,,Cine  nu e cu noi, e cu teroriştii!’’ –, dar nu-şi dau în vileag nici planurile, nici scopurile finale. După afirmaţiile unor reprezentanţi oficiali americani, nu va exista o zi a victoriei, nici termen de încheiere a operaţiei. Unii vorbesc chiar de o ,,cruciadă’’ antiteroristă de 10 ani. De la comunitatea internaţională în ansamblul ei şi de la fiecare ţară în parte, SUA solicită un fel de ,,carte blanche’’ pentru efectuarea oricăror tipuri de operaţii americane, în orice zonă a globului pământesc. Această politică incumbă un mare pericol atât pentru ţările eventualului teatru de acţiuni militare, cât şi pentru întreaga lume.

Vine să întărească aceste temeri şi faptul că pentru rezolvarea problemei folosirii forţei armate SUA ignoră demonstrativ ONU. Ele sunt de mult alergice la această organizaţie, care, cu toate neajunsurile ei, rămâne o frână serioasă în calea arbitrarului oricărei puteri sau al oricărui grup de state. În Consiliul de Securitate al ONU se menţine dreptul de veto al celor cinci state-membre permanente, printre care Rusia şi China.

Nu ar fi prima oară când SUA acţionează ocolind ONU. Când au dezlănţuit bombardamentul asupra Iugoslaviei, comunitatea mondială nu s-a ridicat în apărarea dreptăţii ci a tăcut pasiv, ceea ce le-a dat temei să nu-i dea socoteală nici ulterior. Erodarea – iniţiată făţiş de către Statele Unite – a  întregului sistem de relaţii internaţionale creat după cel de-al Doilea Război Mondial face ca normele Dreptului internaţional şi garanţiile de pace şi securitate să devină tot mai mult o ficţiune.

Toate acestea la un loc te duc cu gândul la faptul că operaţia de răzbunare pentru actele teroriste de la 11 septembrie urmăreşte nişte scopuri de proporţii mult mai mari, cu caracter strategic, decât lovirea punctuală a taberelor de terorişti din Afganistan. Folosindu-se de atmosfera moral-psihologică existentă acum în lume, favorabilă lor, SUA intenţionează să ocupe dintr-o zvâcnire,  cât mai repede, poziţii militar-strategice şi politice dominante în principalele zone bogate în petrol şi gaze ale lumii – Golful Persic, depresiunea Mării Caspice, Asia Centrală. Tot ceea ce nu au reuşit să obţină în conflictul de ani de zile cu Iranul şi Irakul, SUA scontează să obţină acum sub pretextul luptei cu terorismul internaţional. Nu acesta să fie oare motivul pentru care SUA are o atitudine mai mult decât rece faţă de propunerea de a se crea Centrul Internaţional pentru lupta cu terorismul şi de a atrage în rezolvarea acestei probleme a tuturor ţărilor lumii? Apariţia bazelor militare americane şi a centrelor de informaţii în ţările Asiei Centrale şi chiar în Afganistan, unde puterea va fi dată indiscutabil unor forţe loiale SUA, va modifica radical repartizarea strategică a forţelor şi va crea un evident pericol la adresa intereselor Rusiei, Chinei şi Indiei. NATO va înainta până la graniţele cu Rusia nu numai dinspre vest, ci şi dinspre sud. Nu mai lipseşte decât să aşteptăm declararea acestei zone ca fiind ,,de importanţă vitală pentru SUA’’, cu toate consecinţele ce decurg de aici. Practica demonstrează că oriunde ar poposi, militarii americani rămân acolo pentru multă vreme. Fără a fi necesar, ei continuă să rămână în Insulele Japoniei, în Panama, în Groenlanda şi în cele aproape 2000 de baze militare dispersate în toată lumea.

Este de presupus ca după ce efectul şocului provocat de actele teroriste se vor fi diminuat, dar mai ales după ce operaţia de răzbunare va fi avut loc, toate ţările să tindă tot mai mult să-şi definească mai lucid poziţia în sistemul de coordonate politice şi militar-strategice în schimbare.

RIA-NOVOSTI

Concurs cu premii
"ELECTRONICA TELEACTIVITIES"

Joburi prin email

Ghidul telelucratorului

Drobeta Turnu Severin
CD ALBUM

Electronic components for sale

Terapie online: Confesiuni si consiliere

Proiectul ANTICORUPTIA

E-book: Retele, protocoale si servicii asigurate prin retelele de calculatoare