TRACII IN BAZINUL CARPATIC
În articolul Tracii în bazinul carpatic publicat în
revista Slovenska Archeologia (1974) - pe care îl
prezentăm cititorilor într-o formă prescurtată -
arheologul ceh Mikulas Duek, cercetător stiintific la
Institul de arheologie din orasul Nitra, bun
cunoscător al preisotriei regiunii
carpato-danubioano-pontice, subliniază rolul activ al
tracilor în zona Carpatilor, în primele secole ale
celei de-a doua jumătăti a mileniului I î.e.n.. Între
altele, autorul emite părerea că agatârsii au
apartinut neamurilor tracice, opiniile sale în această
directie fiind convergente cu ale multor cercetători
români si străini. Cât priveste pe sciti, care au fost
un neam iranian si au locuit în stepele nord-pontice,
acestia nu au putut constitui- după opinia lui Mikulas
Duek - o pătură dominantă în zona carpatică si în
tinuturile danubiano-balcanice, părere împărtăsită, de
asemenea, si de alti cercetători.
În ceea ce mă priveste, rămân si astăzi la teoria mea
mai veche, potrivit căreia în bazinul carpatic si în
regiunea precarpatică nu poate fi dovedită o ocupatie
scitică si, în consecintă nu au avut loc nici
expeditii militare scitice în acest spatiu. Existenta
unui număr restrâns de morminte cu antichităti
scitice, începând din răsărit, din regiunea Ilbiei,
trecând peste Moldova si, mai departe, spre
Transilvania si Câmpia Maghiară, este mai degrabă
dovada unor relatii comeciale, negustorii respectivi
fiind însotiti după obieceiul vremii, de escorte
militare.
În acelasi timp, numărul mic al antichitătilor cu
adevărat scitice (pumnale-akinakes, plăci de bronz de
la tolba de săgeti, oglinzi, topoare etc.) si
cantitatea mare de imitatii a adevăratelor obiecte
scitice, dovedesc relatii de scurtă durată între
bazinul carpatic si regiunea Olbiei, eventual chiar
Olbia. În ceea ce priveste vârfurile de săgeti cu trei
muchii, acestea au o răspândire atât de vastă în
Europa încât nu există temeiuri să fie atribuite peste
tot si cu orice preti scitilor. Împreună cu zăbalele
de tip Vekerzug, ele sunt o dovadă în plus a folosirii
lor de către populatia autohtonă din bazinul carpatic.
Demonstratia noastră se sprijină pe realitatea că
zăbalele de tip Vekerzug sunt o creatie a unor mesteri
locali din bazinul caraptic. Celor care sustin
originea lor caucaziană le lipsescargumente
convingătoare. Descoperirile de la Ferigele, Tigveni
(România),Brezje Magdalenska Gora, Vace, Zarorje,
Donja Dolina (Iugoslavia), Schandorf, Oberpullendorf
(Austria) si Wymysowo (Polonia), atestă că ele sunt o
consecintă a schimburilor comerciale si nu a unor
expeditii militare.
Obiectele de aur în formă de cerb de la
Zöldhalompuszta si Tápiószentmárton (ambele localităti
în Ungaria) nu exprimăm după părerea mea, asa numitul
stil animalier scitic în forma lor clasică; totodată,
mărimea lor nu corespunde adevăratelor podoabe scitice
de acest gen. Asa-numitele elemente de factură scitică
au ajund, după convingerea mea, în bazinul carpatic
prin Moldova si valea Muresului, deci într-o regiune
locuită de agatârsi si într-o perioadă de timp foarte
scurtă. O întrerupere a acestor contacte o dovedeste
ridicarea cetătilor din Moldova din sec.VI-IV î.e.n.
(după unii cercetători datatte mai precis între
550-470 î.e.n.), datorită pericolului scitic.
Din cele expuse mai sus rezultă deci că nu putem
vorbi despre expeditii războinice scitice în bazinul
carpatic. Se pot prsupune numai contacte comerciale
care veneau de la Olbia si în cadrul cărora au fost
răspândite si antichităti scitice, după care s-au
făcut apoi imitatii de către localnici.
Prezenta tracilor si a culturii lor la nord de
Dunăre este documentată - încontinuare - si în a doua
jumătate a sec.VII î.e.n.; în regiunea pontică - în
sec.VII-Vi î.e.n., în regiunea transilvăneană, în
Câmpia Maghiară si în nordul Tisei- în a doua
jumătate a sec.VI, iar în Slovacia de sud, sud-est
si sud-vest - la sfârsitul sec.VI, dar mai ales în
sec.V-IV î.e.n..
Organizarea socială a tracilor în Peninsula Balcanică
a fost de tipul societătii împărtită în clase.
Aparitia coloniilor grecesti nu numai că acceleresa
decăderea societătii gentilice, dar reprezentase, încă
din sec.VII î.e.n., una din cele mai importante
premise pentru aparitia acestui tip de societate.
Din izvoarele scrise si arheologice reiese că în
sec.VI-V î.e.n., orasele grecesti de pe litoralul
Mării Negre au devenit factori de seamă în istoria
tracilor si scitilor. Unele localităti întemeiate pe
coasta de apus a Mării Negre, Histria, la sfârsitul
sec.VII î.e.n., Tomis (Constanta), Callatis
(Mangalia), la începutul sec.VI î.e.n., Dionysopolis
((Balčik) Odessos (Varna), Messembria (Nessebăr), la
sfârsitul sec.VI, Apolonia (Sozopol), la sfârsitul
sec.VII, TOdessos (Varna), Messembria (Nessebăr), la
sfârsitul sec.VI, Apolonia (Sozopol), la sfârsitul
sec.VII, Tyras, la gura Nistrului, la sec.VI î.e.n.,
au devenit centre culturale si comerciale deosebite de
importante, strâns legate de lumea tracică. La nord de
Tyras a fost întemeiat, în prima jumătate a sec.VI,
orasul Olbia, care a evoluat într-un oras-stat si care
a făcut comert cu regiunea Bugului si a Nistrului;
judecând după unele descoperiri arheologice, Olbia a
întretinut relatii comercialesi cu populatia tracică
din Mildova actuală, din Transilvania si din Câmpia
Maghiară.
Contactul tracilor cu orasele grecesti se reflectă
clar în descoperirile arheologice din regiunea locuită
de traci, respectiv de traco-geti. Ele dovedesc că în
aceste orase au venit, din Grecia sau din Asia Mică,
negustori sau mesteri care au întemeiat ateliere sau
magazii de mărfuri. Produsele de provenientă ateniană
sunt un indiciu că si atelierele din Atena sec.V au
participat la coertul cu tracii. Scenele reprezentate
pe produsele de ceramică greacă au fost împrumutate de
multe ori din mitologia tracă. Pe de altă parte,
tezaurele de aur, argint sau bronz, ca si alte
monumente trace, poartă la rândul lor, urme ale
influentei culturale grecesti sau din Asia Mică, pe
ângă forma proprie tracă de exprimare artistică.
Descoperirile arheologice dezvăluie, de asemenea, că
relatiile comerciale ale oraselor grecesti cu
teitoriul tracic s-au intensificat în a doua jumătate
a sec.VI, pentru a cunoaste apogeul în sec.V-IV
î.e.n..
La începutul sec.V, la traci a apărut prima
formatiune statală mai mare si anume regatul odrizilor
de sub conducerea lui Teres (a domnit pe la 527-435
î.e.n).
Triburile tracilor de nord sunt atestate mereu si
arheologic în regiunea carpato-dunăreană si în
sec.VII-VI î.e.n.. După expeditia lui Darius din anul
513-512 împotriva scitilor, de-a lungul coastei de
apus a Mării Negre, este exclus orice contact al
scitilor - si cu atât mai mult unuil militar - cu
bazinul carpatic. În această epocă, deci la sfârsitul
sec.VI î.e.n.. tracii s-ar fi deplasat în mare număr
spre vest de-a lungul văii Muresului, a Dunării si
Tisei .Miscarea lor poate fi legată si de grupu
cultural Kustanovice si ea trebuie plasată încă la
sfârsitul triburilor nord-tracice în bazinul carpatic
a fost, desigur, cauzată de motive economice de
dorinta căpeteniilor trace de a cuceri noi teritoriisi
a ajunge la noi surse de bogătii.
Pătrunderea tracilor în bazinul carpatic a accelerat,
din toate punctele de vedere, dezvoltarea
social-economică a populatiei autohtone, tracii
acestei epoci venind cu o cultură mai înaltă si cu o
structură socială mai avansată. În Slavacia de
su-vest, de sud si de răsărit, aparitia tracilor în
sec. V î.e.n., a impulsionat trecerea la faza
democratiei militare în toată această regiune, ca, de
altfel, si în Câmpia Maghiară si în zona Tisei.
Prezenta tracilor a determinat nu numai schimbări
sociale sau o mai bună organizare militară, dar a
favorizat si dezvoltarea fortelor de productie.
Astfel, ei au adus un nou mijloc de productie, roata
olarului, care a stimulat dezvoltarea economică.
Productia specializată de ceramică, ca si a unor
obiecte de fier sau bronz (zăbale, vârfuri de săgeti,
topoare) a contribuit desigur, la crearea unui
plusprodus. Aceasta se vede si din faptul că din
comertul cu regiuni îndapărtate au apărut unele
obiecte de lux: chihlimbar de pe coasta Mării Baltice,
sticlă probabil din sud, din regiunile ilirice. S-a
dezvoltat probabil si productia agricolă în urma
introducerii unei tehnici mai avansate. Urmarea logică
a acestui proces a fost o cresterea productiei într-o
serie de ramuri economice, care a dus, în cele din
urmă, la o diferentiere socială a populatiei din
bazinul carpatic si deci si din Slovacia.
Populatia tracică a convietuit în mod pasnic cu
populatia băstinasă, cum o dovedesc, poate cel mai
bine, cimitirele birituale, care dezvăluie continuarea
vechii baza culturale. Necropolele descoperite oferă
un material documentar satisfăcător cu privire la
relatiile social-economice preconizate. În Slovacia,
unul din exemplele cele mai ilustrative îl constituie
necropola de la Chotin, regiunea Komárno. Mormintele
cu inel de lut, răspândite izolat pe cuprinsul
necropolei, arată pozitia socială deosebită a celui
înmormântat. Mormintele de cai sau cele umane cu cai
pot si ele constitui indicii referitoare la bogătia
unei anumite pături a acestei populatii, deoarece
calul reprezintă o valoare (care putea fi însă
exprimată si în alte produse).Perlele de chihlimbar si
de sticlă sau inelele de tâmplă argintate, sunt,
deasemenea, dovezi că unii membrii ai acestei
societăti s-au îmbogătit treptat. Mormintele duble sau
triple (Bărbat-femeie, bărbat-femeie-copil) din acest
cimitir confirmă nu numai descrierea lui Herodot
referitoare la ritul de înmormântare trac, dar si
pozitia de conducători pe care au avut-o cei
înmormântati. În ceea ce priveste mormintele cu săgeti
în trei muchii, ele pot fi socotite ca apartinând
membrilor cetelor militare. Căci triburile trace ale
acelei epoci au adus în bazinul carpatic, în afară de
organizarea lor tribală, pe care o aveau si în Tracia
sau la nord de Dunăre si organizarea bazată pe cete
militare.
Din privirea de ansamblu asupra materialului
arheologic si din valorificarea lui - sau din
revalorificarea unor descoperiri mai vechi- ca si din
confruntarea cu sursele istorice scrise am încercat
să dezvoltăm o nouă imagine asupra evolutiei spatiului
carpatic si precarpatic. Din acest punct de vedere am
fost înclinati să ajungem la un nou fel de a privi
rolul, până acum necorespunzător reliefat, al tracilor
si al culturii lor, dezvoltarea social-economică a
Europei de sud-est si a bazinului carpatic în
Hallstattul târziu, în conexiune si cu rezolvarea
problemei scitilor în această regiune.
|
