NEAMURI dacice

BEBRICII
Populatie de origine tracă. A locuit în Bitinia si în Mysia, într-o regiune de pe tărmul Hellespontului si din preajma cetătii Lampsakos, regiune cunoscută în antichitate sub denumirea de Bebrycia. Era situată în partea de nord-vest a Turcieide astăzi, în zona de coastă. Izvoarele istorice păstrate retin doar faptul că printre divinitătile cărora li se închian această populatie se număra si Priap. O localitate antică, situată pe coastele sud-estice ale Mării de Marmara, înspre strâmtoarea Dardanele, purta chiar numele acestei zeităti. Ea se afla în apropiere de locul unde râul Granicus (azi Cian) se vărsa în Marea de Marmara. În ciocnirile pe care le-au avut cu populatiile învecinate , printre care bitinii si frigii, bebricii au fost înfrânti si li s-a pierdut urma.
AGRIANII
Populatia tracică a agrianilor a locuit în regiunile muntoase ale Bulgariei de astăzi, cuprinse între muntii Rodopi si Fluviul Struma, numit în antichitate Strymon. Acest trib este amintit încă în sec.V î.e.n. de către istoricul grec Tucidide. În secolele următoare, agrianii continuă să fie mentionati de către istoricii antici, ex.: Polybiu, Ptolomeu. Din toate aceste relatări rezultă că agrianii s-au remarcat prin vitejia lor în războaie si că au fost recunoscuti ca buni arcasi.
APSINTHICII
Populatie tracică mentionată în vechime în bazinul inferior al Fluviului Ebru, pe malul lui drept, deci într-o regiune situată în partea de sud sud-est a Bulgariei (mai târziu acest tinut este cunoscut sub numele de Corpilica). Centrul acestei formatiuni tribale a fost localitatea Apsinthis, de la care si-a luat numele populatia din jur. Între izvoarele antice care pomenesc pe aprinthioi e geograful Strabon, dar inele informatii au apărut încă din sec.V î.e.n. la Herodot părintele istoriei. Printre altele, acelasi izvor mentionează faptele că acesti traci aduceau jertfe omenesti zeului lor Pleistoros.
PIARENSII si DIMENSII
Aceste triburi traco-getice, au fost situate de Ptolomeu tot în Europa provincia Moesia Inferioară (N-E Bulgariei). Presupunând că geograful antic ar fi transmis gresit numele piarensilor, învătatii socotesc că denumirea tribului trebuie legate de localitatea Apoiaria (azi Riahov), care ar fi fost capitala sa si care s-a dezvoltat cu deosebire în sec.IV-VI. O ipoteză plauzibilă, tinând seama că acest trib e cunoscut si sub numele de appiarensi. Dimensii se pare că au avut drept centru, localitatea Dimum (azi Belene), de la care li se trage numele.
TAGRII
Populatia antică, pomenită în “Geografia” lui Ptolomeu si localizată de el, “lângă Dacia, între bastarni si tyrageti”. După părerea lui V.Pârvan (Getica) tagrii ar putea fi un trib getic mai mic, care locuia pe cursul mijlociu al Nistrului. Acelasi istoric nu admite legătura făcută de către unii specialisti străini între tagri si o inscriptie mai târziu de pe un vas de aur descoperit în Banat la Sâmnicolaul Mare.
TYRAGETII
Populatie de origine getică, localizată de izvoarele antice pe cursul mijlociu si inferior al Nistrului. În încercarea sa de dispunere geografică a diferitelor neamuri din Dacia, V.Pârvan (Getica ) face precizarea că “pe Tyras (Nistru), în mod special, getii erau numiti -Tyragetai”. Cele mai vechi stiri despre această populatie se păstrează în opera geografică a lui Strabo, din care retinem următoarele:”Locuitorii de pe malurile de dincolo ale Istrului sunt getii, tyragetii si bastarnii; Istrul lasă în stânga toate meleagurile getilor, tinuturile tyragetilor, bastarnilor si sarmantilor, până la Fluviul Tanais (Don); prima parte a întregii regiuni ce se întinde la nord, între Istru si Borysthenes (Nipru) este pustiul (stepa) getilor. Apoi vin tyragetii, iar după ei sarmantii iazygi”. În acelasi sens se pronuntă si Ptolomeu:”mai jos de bastarni, lângă Dacia sunt tagrii si mai jos de ei tyragetii”. La rândul său, Plimin cel Bătrân (23-79 e.n.) ne informează că “ de la Istru înainte se află vestitul Fluviu Tyras si o insulă întinsă locuită de tyrageti”. Tyragetii locuiau, deci, în sec.I î.e.n. - II e.n. pe cursul inferior al Nistrului (Tyras), prezentându-se ca o populatie distinctă si de sarmati si de bastarni. Săpăturile efectuate în părtile de S-E ale Câmpiei Bugeagului, în necropolele tumulare de la Sabat si Katargi, care au scos la iveală ceramică locală carpică, sprijină si ele originea getică a acestei populatii.Bizuindu-se pe descoperirile arheologice dintre Prut si Nistru, ca si pe analiza izvoarelor scrise si pe unele toponime, arheologii sovietici V.P. Petrov si G.B. Federov ajung la concluzia că tyragetii au reprezentat populatia autohtonă din regiunea Nistrului, de la mijlocul mileniului I.î.e.n. si până în primele secole ale e.n.
COTENSII
Trib mentionat de Ptolomeu în rândul principalelor neamuri geto-dacice. Geograful grec îl dispune, ca si pe cel al buridavensilor, la sud de ratacensi, cancoensi si biefi. Dealtfel, V.Pârvan îi si numeste “enigmaticii cotensi” si îi localizează în E Daciei, respectiv în S-Modldovei. Cercetările arheologice din această parte a Daciei pledează pentru includerea cotensilor printre neamurile de origine geto-dacică.
ARTACII
Ramură munteană a moesilor, care locuiau între Traiana si Philippopolis (actualele orase Stara Zagora si, respectiv, Plovdiv). Foarte războini, asa cum relevă istoricul grec Dio Cassius (c.155-c.236 e.n.), artacii s-au ridicat împotriva cuceritorilor romani, dar în anul 28 î.e.n., au fost învinsi de proconsulul Marcus Licinius Crassus. Pe o inscriptie găsită la Plovdiv si semnificativă pentru împământenirea unor zeităti grecesti la mitologia locală, Hera are atributul de artakene, adică “a artacilor”.
CARPODACII
Neam mentionat în lucrarea istoricului grec Zosimos (sec.V e.n.). Istoria nouă, în lucrarea în care ni se relatează că “Teodosiuus a respins pe sciri si pe carpodaci si, învingându-I în luptă, I-a silit să treacă Istrul si să se întoarcă pe meleagurile lor.” Denumirea cde carpodaci, pe care n-o mai întâlnim în celelalte izvoare scrise, a fost interpretată de istorici în mod diferit: carpodacii ar fi ori”daci amestecati cu carpi”, ori “carpi de origine dacică”, ori,”daci în tara carpilor”. Fiecare formulare oferă concluzia că n-ar fi vorba despre o singură populatie, ci despre două neamuri de aceeasi origine (dacă). V.Pârvan a identificat numele carpodacilor cu acela al carpilor, importanta uniune de triburi dace de la este de Carpati. Cercetările si descoperirile arheologice recente au dovedit justetea acestui punct de vedere, demostrând o dată în plus identitatea carpodacilor cu aceea a carpilor. Denumirea de carpodaci folosită de Zosimos se referă la populatia carpică rămasă pe loc, în Dacia, după ce o parte a acestei populatii a fost transferată în Imperiul roman, la sfârsitul sec.III si începutul sec.IV e.n.
DANTHELETII
Herodot îi situează pe dantheleti la izvoarele Strymonului (Struma), dar Strabon îi localizează, împreună cu corallii, si bessii, între Muntii Haemus si Pont. De la istoricul grec Polibiu (203-120 î.e.n) aflăm că regele macedonean Filip V a întreprins, în anul 183 î.e.n., o incursiune prin mijlocul Traciei spre teritoriile odrisilor, bessilor, si ale dantheletilor, jefuindu-le satele si locuintele. Împreună cu dardanii si scordiscii, dantheleti au atacat în anul 85 î.e.n. Macedonia, fiind respinsi de generalul roman Sylla. Mai târziu bastarnii au pustiit tinuturile dantheletilor, condusi pe atunci de un rege orb, Sitas. În sprijinul lor, după cum relatează Dio Casius, a venit în anul 29 î.e.n., Marcus Licinius Crassus, care a urmărit pe bastarni până la gurile Dunării. De la acelasi istoric mai aflăm că bastarnii I-au atacat din nou pe dantheleti, răzbunându-se pentru cele îndurate de pe urma romanilor. Împreună cu scordiscii, dantheletii au întreprins, în anul 16 î.e.n., o campanie de jaf în Macedonia. În epoca Imperiului roman, teritoriul dantheletilor a devenit unul dintre punctele strategice principale ale provinciei Tracia. Numele lor apare si în Tabula Peutingeriană. Ca soldati, dantheletii sunt mentionati în legiunile romane de pe limesul de la Rhin.
DIONII
Unul dintre importantele neamuri din Muntii Rodopi, asezati în număr mare, pe cursul superior al râului Nestos (Mesta), asa cum precizează în sec.V îe.n. Tucidide. Li se mai spunea si machairophorii, adică urtătorii de săbii scurte si încovoiate”. Dioii se numără printre triburile trace care si-au păstrat independenta fată de regatul odrisilor, angajându-se în armata lui Sitalkes. Unii istorici consideră pe dioi o ramură a bessilor, care urmare a denumirii de diobessi folosită de Plinius cel Bătrân, în Istoria naturală,denumire care desemna populatia tracă din preajma izvoarelor si de pe cursul superior al Fluviului Hebrus. După părerea lui V.Pârvan, dioii mentionati de Tucidide ar putea fi identificati cu o populatie dacică. Stăruinta cu care revine totusi în izvoare localizarea dioilor între Srtymon si Hebrus pare să nu lase nici o îndoilaă asupra originii lor sud-tracice.
CAUCOENSII
Autorul antic care a mentionat existenta tribului dacic al caucoensilor a fost geograful grec Ptolemeu. Localizati de Vasile Pârvan în “regiunea de munte din Neamt si Bacău si tinutul spre apus din tara secuilor”, (Getica) caucoensii au fost vecinii de sud ai costobocilor, care au locuit în nordul Moldovei, inclusiv în partea carpatică si dincolo de Siret până la Nistru, ceea ce ne face să adăugăm, în mod logic, la zona locuită de tribul caucoensilor, si în centrul Moldovei. La aceeasi concluzie ne aduce si harta ce însotea textul operei geografice a lui Ptolemeu, pe care alte triburi vecine sunt amplasate în asa fel, încât se poate deduce existenta, în centrul Moldovei, a caucoensilor. O seamă de diferite alte aprecieri referitoare la acest trib sunt greu de acceptat, datorită putinelor informatii de care dispunem.
ANSAMENSII
Trib localizat, după unele inscriptii din vremea stăpânirii romane în Dacia, pe Somes (numit Samus în antichitate), în nord-vestul Transilvaniei. În plină epocă romană, există atestat epigrafic un sat purtând numele acestui trib : vicus Ansamensium.
OBULENSII
Trib traco-getic mentionat de Ptolemeu ca locuind în partea de răsărit a provinciei romane Moesia Inferior, adică în actuala Dobroge. Acelasi geograf antic precizează că tinutul obulensilor se afla la nord de cel al crobizilor. Asadar, dacă informatiile despre localizarea crobizilor parvenite din antichitate, cât si recentele cercetări de toponimie antică sunt corecte, ar fi posibil ca obulensii să fi ocupat partea de est a Dobrogei centrale. Nu avem nici o indicatie privind capitala acestui trib. O ipoteză în acest sens poate fi sugerată de o recentă informatie epigrafică, potrivit căreia în limitele teritoriului histrian din epoca romană a existat localitatea Arcidava, cândva sediul unei importante uniuni getice - poate a obulensilor - cu care grecii de pe litoral au căutat să întretină relatii cât mai prietenesti. Dar si alte centre getice pot fi presupuse că au fost capitala acestui trib.

Pagina:[ 1 ]|[ 2 ]|[ 3 ]|[ 4 ]|[ 5 ]|[ 6 ]|[7]|[ 8 ]|[ 9 ]|[ 10 ]