"Forta lui Paulo Coelho, se afla fara indoiala in
limbajul sau simplu, clar si pur.
Nu intelegeti gresit : nu exista nimic mai greu de facut
decat simplul, mai greu decat simplul, purul."
Marine Faure, Le Nouvel Observateur, Franta, Mai 1998
PAULO COELHO
(24 AUGUST 1947 RIO DE JANEIRO)
ALCHIMISTUL (1988) e-book
LA RAUL PIEDRA AM SEZUT SI-AM PLANS (1994) e-book
MANUALUL RAZBOINICULUI LUMINII (1997)
VERONIKA SE HOTARASTE SA MOARA (1998) e-book
DIAVOLUL SI DOMNISOARA
PRYM (2000)
UNSPREZECE MINUTE (2003)
(O ALQUIMISTA , 1988)
- Alchimia se adreseaza inimii, nu ratiunii.
- Nu acceptam un adevar decat dupa ce mai intai l-am
negat din strafundurile sufletului.
- Nu trebuie sa ne eschivam de la destinul nostru
propriu.
- Mana lui Dumnezeu este nesfarsit de generoasa in pofida
rigorii Sale.
- Tocmai posibilitatea sa-ti indeplinesti un vis face ca
viata sa fie interesanta.
- Nu renunta niciodata la visurile talee.
- Legenda Personala e ceea ce ai vrut sa faci
dintotdeauna.
- Orice ai fi sau orice ai face, cand vrei ceva cu
adevarat, vrei pentru ca dorinta aceasta s-a nascut in sufletul Universului.
E misiunea ta pe Pamant.
- Implinirea Legendei Personale e singura indatorire a
oamenilor.
Iar cand vrei ceva, tot Universul conspira la realizarea
dorintei tale.
- Dumnezeu a scris in lume drumul pe care sa-l urmeze
fiecare. Trebuie doar sa citesti ce a scris pentru tine (semnele).
- Taina Fericirii sta in a privi toate minunatiile lumii
si a nu uita niciodata de lucrurile care ti s-au dat in grija.
- Nimeni nu trebuie sa se teama de necunoscut, fiindca
oricine e in stare sa dobandeasca tot ce vrea si ce-i face trebuinta.
- Sufletul Lumii e intotdeauna o forta pozitiva. Cand
doresti ceva din toata inima esti mai aproape de Sufletul Lumii.
- Toate lucrurile de pe Pamant au suflet, fie ca sunt
minerale, vegetale, animale sau simple ganduri.
- Pamantul e viu si are suflet, iar noi facem parte din
acest suflet si rar ne dam seama ca el lucreaza totdeauna spre binele nostru.
- Daca vei putea sa te mentii mereu in prezent, vei fi un
om fericit.
- Viata e vesnic numai momentul pe caree-l traim.
- A ajunge la Marea Opera nu e misiunea catorva alesi, ci
a tuturor fiintelor umane de pe Pamant.
- Viitorul ii apartine lui Dumnezeu si numai El il
dezvaluie in imprejurari deosebite.
- In prezent sta tot secretul, daca vei da atentie
prezentului vei putea sa ti-l imbunatatesti. Iar daca iti vei imbunatatii
prezentul, tot ce se va intampla ulterior va fi de asemenea mai bine. Uita
viitorul si traieste-ti fiecare zi din viata conform invataturilor Legii si cu
credinta ca Dumnezeu are grija de copii sai. Fiecare zi poarta in sine
Vesnicia.
- Inima ta se afla acolo unde se afla si comoara ta.
- Trebuie sa ne ascultam inima pentru ca n-o sa reusim
niciodata s-o facem sa taca. Daca iti cunosti bine inima, ea nu te poate trada.
Nimeni nu poate fugi de inima sa. De aceea e mai bine sa asculti ce-ti spune.
Pentru ca niciodata sa nu vina vreo lovitura la care nu
te astepti.
- Iubirea nu impiedica niciodata pe cineva sa-si urmeze
Legenda Personala.
Cand se intampla asa, se intampla pentru ca nu era
Iubirea Adevarata, cea care vorbeste Limbajul Lumii.
- Omul iubeste pentru ca iubeste. Nu exista un motiv
pentru care sa iubesti.
- Orice om fericit e un om care-l poarta pe Dumnezeu in
sine.
- Frica de a suferi e mai rea decat suferinta insasi.
Nici o inima n-a suferit cand a plecat in cautarea visurilor sale, fiindca
orice clipa de cautare e o clipa de intalnire cu Dumnezeu si cu Vesnicia.
- Pe fiecare om de pe fata pamantului il asteapta o
comoara undeva. Noi, inimile, nu prea vorbim despre aceste comori, fiindca
oamenii nu mai vor sa le gaseasca. Nu le vorbim despre ele decat copiilor. Pe
urma lasam viata sa-l indrepte pe fiecare spre destinul sau. Din pacate insa,
putini urmeaza drumul care le este trasat, adica drumui Legendei Personale si
al fericirii. Ei cred ca lumea este ceva amenintator - si din cauza asta lumea
chiar devine amenintatoare.
Atunci noi, inimile, vorbim tot mai incet, dar nu tacem
niciodata.
Si evitam ca spusele sa fie auzite : ca oamenii sa nu
sufere fiindca nu si-au urmat inimile.
- O cautare incepe intotdeauna cu Norocul Incepatorului
si se incheie intotdeauna cu Proba Cuceritorului. Intotdeauna inainte de
implinirea unui vis, Sufletul Lumii hotaraste sa puna la incercare tot ce
visatorul a fost invatat pe drum.
- Ora cea mai intunecoasa e cea dinaintea rasaritului de
soare.
- Cand avem in fata ochilor mari comori, nu ne dam seama
niciodata, fiindca oamenii nu cred in comori.
- Nimeni nu este scutit de a suferi consecintele oricarui
lucru ce se pretrece sub soare.
- Ochii dezvaluie forta sufletului.
- Disperarea te impiedica sa stai de vorba cu inima ta.
- Doar un lucru face visul imposibil : frica de a da
gres.
- Lumea este doar partea vizibila a lui Dumnezeu.
Alchimia inseamna a transpune in plan material desavarsirea spirituala.
- Iubirea este alchimie, ea face ca plumbul sa se
preschimbe in aur.
- Cand iubim inseamna ca reusim sa fim o parte din
Creatiune.
Cand iubim nu avem nevoie sa intelegem ce se petrece,
fiindca totul ajunge sa se petreaca in noi.
- Atunci cand cautam sa fim mai buni decat suntem, totul
in jurul nostru devine mai bun.
- Iubirea e forta care transforma si imbunatateste
Sufletul Lumii. Noi suntem cei care hranim Sufletul Lumii, iar pamantul pe care
traim va fi mai bun ori mai rau daca noi vom fi mai buni ori mai rai.
Aici intra in joc forta Iubirii, fiindca atunci cand
iubim, dorim intotdeauna sa fim mai buni decat suntem.
- Indiferent ce face, fiecare om de pe pamant joaca
intotdeauna rolul principal in Istoria lumii, si fireste ca n-o stie.
-
Viata este generoasa cu
cel ce-si traieste Legenda Personala
"Maktub" înseamna "Asa a fost scris."
Arabii cred ca "asa a fost
scris" nu ar fi o traducere prea buna, pentru ca, desi totul deja a fost
scris, Dumnezeu are compasiune si a scris totul doar pentru a ne ajuta.
Discipolul se
apropie de maestrul sau: "De ani de zile sunt în cautarea
iluminarii", spuse. "Simt ca sunt aproape sa o ating. Am nevoie sa
stiu care e pasul urmator". "Cum te întretii ?" întreba maestrul
. "Nu am învatat inca sa fiu autonom ; ma ajuta parintii. Dar asta e doar
un detaliu." "Pasul urmator pe care trebuie sa-l faci e sa te
uiti direct la soare timp de jumatate de minut" , spuse maestrul.
Discipolul ii urma sfatul, ascultator. Dupa ce trecura treizeci de secunde
maestrul ii ceru sa-i descrie ce avea împrejur. "Nu reusesc sa vad.
Soarele m-a orbit," spuse discipolul .
"Un om care cauta doar lumina, evitand propriile
responsabilitati, nu va gasi niciodata iluminarea. Si unul care se uita fix
doar la soare va orbi," fu comentariul maestrului.
. . . . . . .
Discipolul spuse maestrului sau: "Am petrecut mare
parte a zilei gandind ce nu ar fi trebuit sa gandesc, dorindu-mi ce nu ar fi
trebuit sa-mi doresc si facand planuri ce nu ar fi trebuit facute." Maestrul îl invita pe discipol sa faca o
plimbare in padurea din spatele casei.
De-a lungul drumului ii arata o planta si ceru
discipolului sa-i spuna daca ii stie numele.
"Belladonna" (femeie frumoasa), spuse
discipolul. "Poate ucide pe oricine îi mananca frunzele." "Dar
nu poate ucide pe nimeni care doar o admira", spuse maestrul.
"La fel, dorintele negative nu pot face rau atata
timp cat nu te lasi sedus."
. . . . . . .
Un pustnic batran
fu invitat la curtea celui mai puternic rege al acelor vremuri.
"Invidiez un om sfant care se poate multumi cu atat
de putin," spuse regele. "Eu invidiez pe Maiestatea Voastra, care se
poate multumi chiar si cu mult mai putin decat am eu," raspunse pustnicul.
"Ce vrei sa spui? Intreaga tara aceasta imi
apartine," spuse regele jignit. "Exact,"spuse calugarul.
"Eu am muzica sferelor celeste, am raurile si muntii din toata lumea. Am
luna si soarele, pentru ca eu il am pe Dumnezeu in inima mea. Maiestatea
Voastra, insa, nu aveti decat regatul".
. . . . . . .
Spune maestrul : "Dragul meu, trebuie sa iti spun
ceva ce poate nu stii. Ma gandeam cum sa fac vestea asta mai usor de primit -
cum sa o pictez in culori mai vivace, sa adaug la acestea promisiunea
Paradisului, viziuni ale Absolutului, sa-ti dau explicatii ezoterice - dar nu
merge. Respira adanc si pregateste-te. Trebuie sa fii tare si te asigur ca sunt
absolut sigur de ce iti spun acum. Este o predictie infailibila, fara nici o
indoiala. Este urmatoarea ‚tu vei muri.' S-ar putea sa fie maine sau peste
cincisprezece ani, dar - mai devreme sau mai tarziu - vei muri. Chiar daca nu
ai vrea. Chiar daca ai alte planuri. Gandeste cu grija ce vei face azi. Si
maine. Si pentru tot restul vietii tale."
. . . . . . .
Nu incerca intotdeauna sa fii coerent. La urma urmei
Sfantul Pavel a spus "Intelepciunea lumii e nebunie în ochii lui
Dumnezeu". Sa fii coerent e ca si cum ti-ai pune o cravata care se
asorteaza cu ciorapii. Inseamna sa ai maine
aceleasi opinii pe care cineva le are astazi. Si miscarea planetelor ? Unde e ?
Asa cum nu faci rau altora, schimba-ti parerea din cand in cand. Ai curajul sa
te contrazici pe tine insuti fara sa te simti stanjenit. Este un drept al tau.
Nu conteaza ce cred altii - pentru ca asa vad ei lucrurile, in orice caz. Asa
ca fii calm. Lasa universul sa mearga inainte. Descopera bucuria de a te
surprinde pe tine însuti. "Dumnezeu alege lucrurile nebune de pe pamant
pentru a-i stanjeni pe intelepti" spunea Sf. Pavel.
. . . . . . .
Eva se plimba prin gradina Edenului, cand se apropie
sarpele. "Mananca marul acesta," spuse. Eva, bine instruita de
Dumnezeu, refuza. "Mananca marul acesta," insista. "Pentru ca
trebuie sa devii mai frumoasa decat sotul tau." "Nu am nevoie,"
raspunse Eva. "Nu are pe altcineva in afara de mine." Sarpele rase:
"Cu siguranta ca are. "Pentru ca Eva nu il credea, o duse în varful unui deal unde era o fantana. "E
acolo jos. Acolo o tine ascunsa Adam." Eva se uita si vazu o femeie
frumoasa reflectata in apa. Si atunci
musca marul pe care i-l oferise sarpele.
. . . . . . .
Un om rau, la moarte intalneste un inger la poarta
Infernului. Ingerul spune: "E de ajuns daca ai facut un singur lucru bun
in viata si asta te va ajuta." "Gîndeste-te bine," spuse
ingerul. Omul isi aminteste ca o data, in timp ce mergea prin padure, a vazut
un paianjen si l-a ocolit ca sa nu-l striveasca. Ingerul zambeste si o panza de
paianjen se coboara din cer pentru a-i permite omului sa urce in Paradis. Alti
condamnati profita si incep sa se catere. Dar omul ii ataca si ii impinge in
jos, temandu-se ca panza de paianjen s-ar putea rupe. Chiar in acel moment se
rupe si omul este, inca o data, aruncat in infern.
"Ce pacat," aude omul pe inger.
"Preocuparea pentru tine insuti a schimbat intr-o rautate singurul lucru
bun pe care l-ai facut."
. . . . . . .
Omenirea a comis unele din cele mai grave crime in numele
adevarului. Barbati si femei au fost arsi pe rug. Intregi culturi ale unor
civilizatii au fost distruse. Cei care au pacatuit mancand carne au fost
alungati. Cei care cautau cai diferite au fost exclusi. O persoana, in numele
adevarului, a fost crucificata. Dar inainte ca El sa moara - ne-a lasat o
extraordinara definitie a Adevarului. Nu e ceea ce ne aduce certitudini. Nu e
ceea ce ne tine in inchisoarea ideilor
noastre preconcepute. Adevarul e ceea ce ne face liberi.
"Cunoasteti Adevarul si Adevarul va va face
liberi", a spus El.
. . . . . . .
In unele traditii ezoterice, discipolii dedica o zi pe an
- sau un week-end, daca e nevoie - pentttru a intra in contact cu obiectele din
casa lor. Ating fiecare obiect si intreaba cu voce tare : "Imi trebuie cu
adevarat ?" Iau cartile din rafturi : "O voi mai reciti vreodata
?" Examineaza fiecare souvenir pe care-l au : "Consider inca
important momentul de care imi aminteste ?"
Deschid dulapurile : "De cata vreme nu am mai
imbracat-o ? Chiar imi mai trebuie ?"
Spune maestrul : "Obiectele au o energie proprie.
Cand nu sunt folosite, se transforma in ape statatoare in casa - un loc numai
bun pentru insecte si tantari. Trebuie sa fii atent si sa permiti ca energia sa
curga liber. Daca tii lucruri vechi, noutatile nu au spatiu pentru a se
manifesta."
. . . . . . .
Un misionar spaniol vizita o insula cand intalni trei
oameni sfinti azteci. "Cum va rugati ?" intreba parintele. "Avem
o singura rugaciune. ‚Dumnezeule, tu
esti treime, noi suntem trei. Fie-Ti mila de noi.'
"Va voi invata o rugaciune pe care Dumnezeu o va
asculta," spuse misionarul. Ii invata o rugaciune catolica si isi vazu de
drum. Inainte de a se intoarce in Spania se mai opri putin pe aceeasi insula.
Cand acosta, vazu pe cei trei oameni mergand pe apa inspre el. "Parinte,
parinte," spuse unul dintre ei. "Te rugam invata-ne din nou acea
rugaciune pe care Dumnezeu o asculta. Am uitat-o."
"Nu e importanta," raspunse parintele, care era
martorul unei minuni. Si ceru iertare lui Dumnezeu ca nu intelesese ca El
vorbeste toate limbile.
. . . . . . .
Spune maestrul : "Iertarea este o strada cu dublu
sens. De fiecare data cand iertam pe cineva, ne iertam pe noi insine. Daca
suntem toleranti cu ceilalti, e mai usor sa acceptam propriile noastre greseli.
In acest fel, fara vina sau amaraciune, suntem in stare sa imbunatatim relatia
noastra cu viata.
Daca, fara slabiciuni, permitem urei, invidiei sau
intolerantei sa vibreze in jurul nostru, sfarsim prin a fi consumati de acele
vibratii. Petru il intreba pe Hristos : "Invatatorule, trebuie sa ii iert
pe ceilalti de sapte ori ?" Iar Hristos raspunse : "Nu doar de sapte,
ci de saptezeci de ori cate sapte."
Actul iertarii curata planurile astrale si ne arata
adevarata lumina a Divinitatii."
. . . . . . .
Un om pios se trezi intr-o zi pe neasteptate deposedat de
toate bunurile sale. Stiind ca Dumnezeu l-ar fi ajutat intr-un fel, incepu sa
se roage : "Doamne, ajuta-ma sa castig la loterie," ceru. Se ruga ani
in sir dar ramase sarac. Intr-o zi muri iar pentru ca fusese foarte devotat,
merse direct in paradis. Cand ajunse acolo, refuza sa intre. Spuse ca traise
toata viata dupa invataturile religioase, dar ca Dumnezeu nu I-a permis
niciodata sa castige la loterie. "Tot ce ai promis a fost o
minciuna," spuse omul dezgustat. "Am fost intotdeauna gata sa te ajut
sa castigi," raspunse Domnul. "Dar oricat as fi vrut sa o fac, tu nu
ai cumparat niciodata biletul de loterie."
. . . . . . .
Un batran intelept chinez se plimba pe campurile
inzapezite cand intalni o femeie care plangea. "De ce plangi ?" intreba. "Pentru ca ma gandesc la viata
mea, la tineretea mea, la frumusetea pe care o vedeam in oglinda si la omul pe
care-l iubeam. Dumnezeu este crud pentru ca ne-a dat capacitatea de a ne
aminti. El stia ca intr-o zi imi voi aminti primavara vietii mele si voi
plange."
Inteleptul ramase in picioare, in zapada, privind un
punct fix si contempland. "Dumnezeu a fost generos cu mine ca mi-a dat
posibilitatea sa-mi amintesc. El stia ca iarna imi voi putea aminti intotdeauna
de primavara." Si surase.
. . . . . . .
La un pranz, o persoana sparge un pahar. O alta spuse : "E semn de noroc."
Toti comesenii cunosteau aceasta credinta.
Dar un rabin care era acolo intreba : "De ce este semn de noroc
?" "Nu stiu," spuse sotia calatorului. "Poate ca e un vechi
mod de a evita stanjeneala oaspetelui." "Nu, nu asta este
explicatia," spuse rabinul. "Unele traditii ebraice spun ca orice om
are o anumita cantitate de noroc pe care-l poate folosi in cursul vietii sale.
Fiecare poate castiga dobanda la aceasta cota daca foloseste propriul noroc
doar la lucruri care ii servesc cu adevarat - altfel isi poate irosi norocul.
Noi evreii spunem "Noroc" cand cineva sparge un pahar. Dar inseamna :
"E bine ca tu nu ti-ai folosit norocul pentru a încerca sa eviti sa se
sparga acel pahar. Acum il poti folosi pentru lucruri importante."
. . . . . . .
Unul din simbolurile sacre ale crestinismului este
pelicanul.
Motivul este simplu : in lipsa totala de hrana, pelicanul
isi infige ciocul in propria-i carne pentru a-si hranii puii.
Spune maestrul : "Deseori nu suntem in stare sa
intelegem binecuvantarile pe care le primim. De multe ori nu percepem ca
Dumnezeu face asta pentru a ne face sa crestem spiritual. O poveste spune ca un
pelican, in timpul unei ierni crancene, se sacrifica pentru a da de mancare
propria carne puilor sai. Cand in final moare de slabiciune, unul din micuti
spune altuia : "In sfarsit ! Ma saturasem sa tot mananc acelasi lucru in
fiecare zi."
. . . . . . .
Unul din cele mai puternice exercitii de crestere
interioara este sa fii atent la lucrurile pe care le facem in mod automat - ca
respiratia, clipirea pleoapelor, sa fim atenti la lucrurile din jurul nostru.
Cand facem asta, permitem creierului nostru sa lucreze cu mai multa libertate -
fara interferenta dorintelor noastre. Unele probleme care pareau de nerezolvat
sfarsesc prin a fi rezolvate, iar unele suferinte pe care le credeam a fi de
nedepasit sfarsesc prin a disparea fara efort.
Spune maestrul : "Cand trebuie sa te confrunti cu o
situatie dificila, incearca sa folosesti aceasta tehnica. E nevoie de putina
disciplina....dar rezultatele pot fi surprinzatoare."
. . . . . . .
Spune maestrul : "Scrie ! Ca e o scrisoare, un
jurnal sau doar o notita in timp ce vorbesti la telefon - dar scrie ! Prin
scris ne apropiem de Dumnezeu si de ceilalti. Daca vrei sa intelegi mai bine
rolul tau pe lume, scrie. Incearca sa pui suflet in scris, chiar daca nimeni nu
citeste cuvintele tale - sau, mai rau, chiar daca cineva ajunge sa citeasca
ceea ce ai fi vrut sa nu fie citit. Simplul fapt de a scrie ne ajuta sa ne
organizam gandurile si sa vedem mai clar ce avem in jur. O hartie si un creion
fac miracole - alina durerea, fac visele realitate si amintesc o speranta
pierduta. Cuvantul este putere."
. . . . . . .
Un baiat conducea un Mercedes luxuos, cand i se sparse o
roata. In timp ce incearca sa o schimbe isi da seama ca nu are cric. "Mda,
o sa ma duc la casa cea mai apropiata si o sa intreb daca nu imi pot imprumuta
unul," gandeste plecand in cautare de ajutor. "Poate ca persoana
careia ii voi cere ajutorul, vazand masina mea, imi va cere bani ca sa imi dea
cricul," isi spune. "Cu asa o masina, si cu mine cerand ajutor, imi
va cere pe putin zece dolari. Poate chiar cincisprezece, pentru ca stie ca am
nevoie de cric. Ar putea profita si sa-mi ceara pana la o suta de dolari."
Si cu cat mergea, cu atat crestea pretul. Cand ajunse la casa cea mai apropiata
si proprietarul deschise usa, tanarul striga : "Esti un hot ! Un cric nu
merita atat de mult ! Tine-ti-l sanatos !"
Care dintre noi poate spune ca nu a facut niciodata la
fel ?
. . . . . . .
Milton Ericsson este autorul unei noi terapii care a
castigat aprecierea multor practicanti in Statele Unite. Cand avea doisprezece
ani a contractat poliomielita. Dupa zece luni, il auzi pe un medic spunandu-le
parintilor lui : "Fiul vostru nu va reusi sa treaca noaptea."
Ericsson o auzi pe mama lui plangand. "Cine stie, poate daca reusesc sa
trec de noaptea asta, nu o sa mai sufere atat de mult," gandi. Si hotari
sa nu doarma pana in zorii zilei urmatoare. Cand aparu soarele, striga mamei
sale : "Hei, sunt inca viu !" Bucuria in casa a fost atat de mare
incat a hotarat sa infrunte fiecare noapte, una dupa alta, pentru a nu-si face
familia sa sufere. A murit la 75 de ani în 1990, lasand un mare numar de carti
importante despre capacitatea imensa a omului de a depasi propriile limite.
. . . . . . .
Un parinte de la manastirea din Sceta se intalni cu un
tanar care voia sa urmeze calea spirituala. "Timp de un an de zile, da
bani oricui te insulta," spuse parintele. Timp de douasprezece luni,
tanarul plati de fiecare data cand era atacat. La sfarsitul anului se intoarse
la parinte pentru a invata care era pasul urmator. "Du-te in oras si
cumpara-mi de mancare," spuse parintele. Nici nu pleca bine tanarul, ca
parintele se deghiza in cersetor si, folosind o scurtatura pe care o cunostea,
se duse la portile orasului. Cand omul se apropie, parintele incepu sa-l
insulte. "E minunat !" spuse omul falsului cersetor. "Un an
intreg a trebuit sa platesc pe oricine ma insulta, iar acum pot fi jignit fara
sa platesc un ban." Auzind asta, parintele isi scoase masca. "Esti
gata pentru pasul urmator, pentru ca ai invatat sa razi in fata problemelor
tale," spuse.
. . . . . . .
Fraza este a lui Pablo Picasso : "Dumnezeu este un
artist. El a inventat girafa, elefantul si furnica. De fapt, nu a cautat
niciodata un stil - El a facut pur si simplu ce a vrut."
Spune maestrul : "Cand apucam calea noastra, ne
cuprinde o mare teama. Ne simtim obligati sa facem bine fiecare lucru. Dar, din
moment ce avem o singura viata de trait, cine a spus ca trebuie sa pastram
standardul ‚totul corect ?' Dumnezeu a creat girafa, elefantul si furnica - de
ce trebuie sa urmam un standard. Un standard foloseste doar pentru a ne arata
cum definesc altii realitatea lor. Deseori admiram modelele altora, si de multe
ori putem evita greselile comise de altii. Dar pentru a trai bine, doar noi
stim cum."
. . . . . . .
Niste evrei devotati se rugau intr-o sinagoga cand, in
timpul rugaciunii, auzira vocea unui copil care spune: "A, B, C, D."
Incercau sa se concentreze asupra scripturilor, dar vocea repeta, "A, B,
C, D."
Intrerupsera slujba si, privind in jur, vazura un baietel
care continua cu aceeasi intonatie. Rabinul vorbi cu baiatul : "De ce faci
asa ?" "Pentru ca nu cunosc versurile sfinte," raspunse baiatul.
"Asa, speram ca recitand alfabetul, Dumnezeu va folosi literele pentru a
forma cuvintele potrivite." "Iti multumesc pentru lectia
aceasta," spuse rabinul. "Si fie ca eu sa pot darui lui Dumnezeu
fiecare zi a mea pe pamant in acelasi fel in care tu
i-ai daruit literele tale."
. . . . . . .
"Exista ceva mai important decat rugaciunea ?"
intreba discipolul pe maestrul sau. Maestrul ii spuse sa mearga la un tufis din
apropiere si sa taie o ramura. Discipolul asculta. "E inca viu tufisul
?" intreba maestrul. "Viu ca inainte", raspunse discipolul.
"Acum mergi si taie-i radacinile," spuse maestrul. "Daca o sa o
fac, tufisul va muri," spuse discipolul. "Rugaciunile sunt ramurile
unui copac ale carei radacini sunt credinta," spuse maestrul. "Asadar
poate fi credinta fara rugaciune. Dar nu poate exista rugaciune fara
credinta."
. . . . . . .
Calugarii Zen, cand vor sa mediteze, se aseaza in fata
unei stanci si spun : "Acum voi astepta ca aceasta stanca sa creasca un
pic."
Spune maestrul : "Fiecare lucru din jurul nostru
este in continua schimbare. In fiecare zi soarele straluceste peste o lume
noua. Ceea ce numim rutina este o zi plina de noi propuneri si oportunitati.
Dar noi nu percepem ca fiecare zi e diferita de celelalte. Astazi, undeva, o
comoara te asteapta. Poate fi un zambet, poate fi o mare victorie - nu are
importanta. Nimic nu e plictisitor, pentru ca totul se schimba constant.
Plictiseala nu face parte din lume."
Poetul T.S. Eliot a scris : "Mergi pe multe strazi,
intoarce-te acasa la tine si priveste fiecare lucru ca si cum ar fi prima
data."
(MANUEL DO GUERREIRO DA LUZ, 1997)
Ea ii intinse un caiet
albastru, cu filele albe. "Scrie : un razboinic al luminii se uita cu
atentie in ochii uni copil. Pentru ca ei stiu sa vada lumea fara amaraciune.
Cand vrea sa stie daca persoana de langa el e demna de incredere, incearca sa o
priveasca asa cum ar vedea-o un copil."
"Ce este un razboinic
al luminii ?"
"Stii bine ce
este", raspunse ea, surazand. "E cineva capabil sa inteleaga
miracolul vietii, sa lupte pana la capat pentru ceva in care crede, auzind
totodata si clopotele pe care marea le face sa rasune in adancul ei."
El nu se socotise
niciodata razboinic al luminii. Femeia paru a-i ghici gandurile : "Toti
sunt in stare sa fie. Si cu toate ca nimeni nu se considera razboinic al
luminii, cu toate acestea toti sunt."
El se uita la paginile
caietului. Femeia surase din nou.
"Scrie despre
razboinic", zise ea.
- Un razboinic al luminii nu uita
niciodata gratitudinea.
- Prietenii comenteaza : "Ia te uita,
si-a pierdut entuziasmul." El insa nu pune pret pe comentarii, fiindca
prietenii nu-i cunosc tacticile de lupta.
- Un razboinic al luminii stie ce vrea. Si
n-are nevoie sa-si piarda timpul cu explicatiile.
- Un razboinic al luminii face totdeauna
ceva iesit din comun. Poate dansa pe strada in drum spre locul sau de munca, il
poate privi in ochi pe un necunoscut si vorbi de dragoste la prima vedere. Un
razboinic nu-si petrece zilele incercand sa joace rolul ales de catre altii
pentru el.
- Razboinicii luminii isi pastreaza
totdeauna stralucirea privirii. Nu sunt totdeauna siguri de ceea ce fac aici.
De multe ori au parte de nopti albe, crezand ca vietile lor nu au sens. Tocmai
de aceea sunt razboinici ai luminii. Pentru ca gresesc. Pentru ca se intreaba.
Pentru ca neincetat cauta o ratiune - cu siguranta o vor gasi.
- Razboinicului luminii nu-i e frica sa
para nebun. Razboinicul pare nebun, dar asta e doar un deghizament.
- El stie de ce anume e in stare ; nu are
nevoie sa bata lumea expunandu-si calitatile si virtutile. Si totusi in fiecare
clipa se iveste cineva care vrea sa demonstreze ca e mai bun ca el.
- In unele nopti nu are unde sa doarma, in
altele sufera de insomnie. "Asta este", gandeste razboinicul.
"Eu insumi am ales sa merg pe aici." In fraza asta ii sta toata
puterea : el insusi alege calea pe unde merge acum si nu are de ce sa se
planga.
- Un razboinic al luminii isi cunoaste
defectele. Dar isi cunoaste si calitatile. El incearca sa stie pe ce poate
conta. Si-si verifica intotdeauna echipamentul, alcatuit din 3 lucruri :
credinta, speranta si dragoste.
- Un razboinic al luminii stie ca - in
tacerea inimii sale - exista o ordine care-l orienteaza.
- Un razboinic al luminii nu priveste cu
indiferenta nedreptatea.
- Un razboinic al luminii isi pastreaza
mereu inima neintinata de sentimentul urii.
- "Dupa fructe veti cunoaste
pomul" : a zis Isus. Razboinicul urmeaza aceasta regula si nu greseste
niciodata.
- Razboinicul luminii cunoaste importanta
intuitiei.
- Razboinicul e liber. Stie insa ca in
cuptorul deschis nu se coace painea.
- Pentru razboinic nu exista dragoste
imposibila.
- Cata vreme ceilalti stau de vorba,
razboinicul isi perfectioneaza manuirea spadei si nu slabeste din ochi
orizontul.
- Un razboinic al luminii e vrednic de
incredere. Comite unele greseli, uneori se crede mai important decat este in
realitate. Nu minte insa. Cand se aduna in jurul focului, sta de vorba cu
tovarasii si tovarasele sale. Stie ca vorbele lui raman pastrate in memoria
Universului, ca un certificat al gandirii sale.
- Un razboinic al luminii asculta ce are
de spus adversarul. Lupta doar daca e neaparat necesar.
- Un razboinic nu incearca sa para ; el
este.
- Ii evita pe cei care-i stau alaturi
numai in caz de infrangere : acesti falsi prieteni vor sa arate ca slabiciunea
renteaza. Aduc mereu vesti rele. Mereu incearca sa distruga increderea
razboinicului - sub pretextul "solidarietatii".
- Un razboinic al luminii este mereu
angajat. E sclavul visului sau si liber in pasire.
- Durerea de ieri reprezinta forta
razboinicului luminii.
- Razboinicul luminii are nevoie de timp
pentru sine insusi. Si foloseste acest timp pentru odihna, pentru contemplatie,
pentru a stabili contactul cu Sufletul Lumii. Chiar si in toiul unei lupte, el
izbuteste sa mediteze.
- Un razboinic se increde in ceilalti
oameni deoarece - in primul rand - are incredere in sine.
- Razboinicul practica un puternic
exercitiu de crestere launtrica : este atent la lucrurile pe care le face in
mod automat - precum respiratul, clipitul sau observarea lucrurilor din jurul
sau.
- Razboinicul luminii aude comentarii
precum : "Nu vreau sa aduc vorba despre anumite lucruri, pentru ca oamenii
sunt invidiosi." Cand aude asa ceva, razboinicul rade. Invidia nu poate
pricinui nici un rau - daca nu i se raspunde. Invidia face parte din viata si
toti trebuie sa invete sa se descurce cu ea. Totusi el vorbeste arareori despre
planurile sale. Si uneori oamenii cred ca ii e teama de invidie. El stie insa
ca, ori de cate ori vorbeste despre un vis, utilizeaza un pic din energia
acelui vis ca sa-i dea glas. Si, tot vorbind, risca sa iroseasca toata energia
necesara pentru a actiona. Un razboinic al luminii cunoaste puterea cuvintelor.
- Un razboinic stie ce anume merita
efortul.
- Cand vrei ceva, intreg Universul
conspira in favoarea ta. Razboinicul luminii stie asta.
- Isus zicea : "Cand spui da, da sa
fie, iar cand spui nu, sa fie nu." Cand razboinicul isi asuma o
raspundere, se tine de cuvant.
- Un inger sopteste : "De ce sa
vorbesti atat de deschis de strategia ta ? Nu vezi ca, procedand astfel, risti
sa fii nevoit a-ti imparti victoriile cu ceilalti ?" Razboinicul se
multumeste sa zambeasca si nu raspunde. Stie ca, daca la sfarsitul calatoriei
ajunge intr-un paradis gol, lupta lui nu va fi meritat truda.
- Cei care privesc mizeria cu indiferenta
sunt cei mai mizerabili.
- Un razboinic al luminii nu are
"certitudini", ci un drum de urmat - caruia incearca sa i se adapteze
in functie de anotimp.
- Un razboinic al luminii nu intra intr-o
batalie fara a cunoaste limitele aliatului sau.
- Si stie ca remuscarea ucide ; roade lent
sufletul celui care a facut ceva rau si duce la autodistrugere.
- Razboinicul luminii isi proiecteaza
gandul dincolo de orizont. Stie ca, daca nu va face nimic pentru lume, nimeni
altul nu o va face. Se angajeaza astfel in Lupta cea Buna si-i ajuta pe
ceilalti, chiar daca nu intelege exact de ce.
- Razboinicul luminii citeste cu atentie
un text pe care Sufletul Lumii i l-a trimis lui Chico Xavier : "Cand veti
reusi sa depasiti gravele probleme dintr-o relatie, nu va mai pierdeti timpul
amintindu-va momentele dificile, ci bucurandu-va ca ati mai trecut de inca o
incercare a vietii. Cand veti iesi dintr-o lunga perioada de tratament al
sanatatii, nu va mai ganditi la suferinta pe care ati fost nevoiti sa o
infruntati, ci la binecuvantarea lui Dumnezeu care v-a ingaduit vindecarea.
Purtati in amintire, pentru tot restul vietii, lucrurile bune care s-au ivit in
toiul dificultatilor. Ele vor fi o dovada a capacitatii voastre si va vor da
incredere in confruntarea cu oricare alt obstacol."
- Cand il vede deprimat, maestrul ii spune
razboinicului : "Nu esti cel ce pari a fi in momentele de tristete. Esti
mult mai mult de-atata. In timp ce multi au plecat - din motive pe care nu le
vom intelege niciodata - , tu esti inca aici. De ce oare Dumnezeu a indepartat
oameni atat de extraordinari si te-a lasat pe tine ? Chiar in clipa asta,
milioane de insi vor fi renuntat. Nu se detesta, nu plang, nu mai fac nimic ;
asteapta doar sa treaca timpul. Si-au pierdut capacitatea de reactie. Tu in
schimb, esti trist. Asta dovedeste ca sufletul iti este inca viu."
- Razboinicul stie ca vorbele cele mai
importante in toate limbile sunt cuvintele marunte. Da. Dragoste. Dumnezeu.
Sunt cuvinte care se pot rosti cu usurinta si care umplu uriase spatii goale.
Exista insa un cuvant - si el foarte marunt - pe care multor oameni le vine
greu saa-l rosteasca : nu. Cine nu spune niciodata "nu" se considera
generos, intelegator, educat, deoarece "nu"-ul este reputat a fi blestemat,
egoist, lipsit de spiritualitate. Razboinicul nu cade niciodata intr-o asemenea
capcana. Sunt momente in care - cand zice "da" pentru ceilalti -
poate zice "nu" pentru sine. De aceea, niciodata nu spune
"da" cu buzele, daca inima sa zice "nu".
- Adversarul este intelept. Ori de cate ori ii sta in putinta,
pune mana pe arma sa cea mai usor de manuit si cea mai eficace : intriga.
Atunci cand o utilizeaza, nu trebuie sa faca mari eforturi - deoarece lucreaza
altii pentru el. Cu cateva vorbe prost dirijate, se distrug luni de devotament,
ani de cautare a armoniei. Razboinicul luminii este adeseori victima acestei
capcane. Nu stie de unde vine lovitura si nu are cum dovedi ca intriga este
falsa. Intriga nu da drept de aparare : condamna fara judecata. Intre timp, el
sufera consecintele si pedepsele nemeritate - caci cuvantul are putere, si el o
stie. Sufera insa in tacere si nu foloseste niciodata aceeasi arma ca sa-si
atace adversarul. Razboinicul luminii nu este las.
- "Da-i nerodului o mie de inteligente
si el nu o va vrea decat pe-a ta", zice un proverb arab. Cand razboinicul
luminii incepe sa-si planteze gradina, observa ca vecinul sta acolo,
spionandu-l. Ii place sa-si dea cu parerea despre cum sa semene actiunile, cum
sa fertilizeze gandurile, cum sa stropeasca victoriile. Stie ca nerodul care-si
da cu parerea despre gradina celuilalt nu isi ingrijeste propriile plante.
- Razboinicul cunoaste "efectul de
cascada". A vazut adesea pe cineva purtandu-se rau cu un alt om care n-a
avut curajul sa reactioneze. Atunci, din lasitate si resentiment, aceasta
persoana si-a descarcat furia asupra altcuiva mai slab, care s-a descarcat
asupra altuia, intr-un veritabil torent de nefericire. Nimeni nu cunoaste
urmarile propriilor sale cruzimi. De aceea, razboinicul este grijuliu in
folosirea spadei si accepta doar un adversar vrednic de el. In momentele de
furie, el loveste doar o stanca si se vatama la mana. Mana i se vindeca in cele
din urma ; dar copilul care a fost batut pentru ca tatal lui a pierdut o lupta
va ramane marcat pentru tot restul vietii.
- Cand vine ordinul de plecare,
razboinicul isi vede toti prietenii pe care si i-a facut pe timpul cat si-a
parcurs drumul. Pe unii i-a invatat cum sa auda clopotele unui templu
scufundat, altora le-a povestit istorii in jurul focului. Inima ii e trista ;
el stie ca spada ii este sfintita si trebuie sa asculte poruncile Aceluia
caruia si-a inchinat lupta. Apoi, razboinicul luminii le multumeste tovarasilor
de calatorie, trage adanc aerul in piept si merge mai departe, incarcat de
amintirile unei calatorii de neuitat.
Se lasase noaptea cand ea
termina de vorbit. Cei doi ramasera cu ochii atintiti la luna care rasarea.
"Multe lucruri pe
care mi le-ai spus se contrazic intre ele", zise el.
Ea se ridica.
"Ramai cu bine",
zise ea. "Stiai ca nu erau o legenda clopotele din fundul marii, dar ai
fost in stare sa le auzi doar cand ai simtit ca vantul, pescarusii, fosnetul
frunzelor de palmier, toate acestea faceau parte din dangatul clopotelor. La
fel, razboinicul luminii stie ca toate din jurul sau - victoriile,
infrangerile, entuziasmul si descurajarea sa - fac parte din Lupta sa cea Buna.
Si va sti sa foloseasca strategia corecta exact cand va avea nevoie de ea. Un
razboinic nu cauta sa fie coerent ; el invata sa-si duca viata cu
contradictiile sale."
"Cine esti ?",
intreba el.
Dar femeia se si
indeparta, pasind pe valuri spre luna ce rasarea.
(VERONIKA DECIDE MORRER,1998)
Am sa-ti spun o poveste -
zise Zedka.
Un mare vrajitor, vrand sa
distruga un regat, a turnat o bautura vrajita in putul de unde beau toti
locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea innebunea.
A doua zi de dimineata, a
baut din ea toata populatia si toti si-au pierdut mintile, afara de rege, care
avea un put doar pentru el si pentru familia lui, la care vrajitorul nu putea
sa ajunga. Alarmat, regele a incercat sa tina in frau poporul, luand o serie de
masuri de siguranta si de sanatate publica, dar politistii si inspectorii
bausera din apa otravita si socoteau ca deciziile regelui erau o absurditate,
hotarand sa nu le respecte cu nici un chip. Cand luara cunostinta de acele
decrete, locuitorii regatului ramasera incredintati ca suveranul innebunise, si
acum scria lucruri fara sens. Strigand, o pornisera spre castel si-i cerusera
sa abdice. Disperat, regele a fost de acord sa paraseasca tronul, dar regina
l-a oprit, zicand : "Sa mergem acum si noi pana la fantana si sa bem din
ea. Astfel vom fi si noi la fel ca ei." Zis si facut : regele si regina au
baut din apa nebuniei si-au inceput numaidecat sa indruge lucruri fara noima.
Supusii lor s-au cait pe loc, de vreme ce regele dovedea atata intelepciune, de
ce sa nu-l lase sa-si carmuiasca tara ? Si tara a trait mai departe in pace,
desi locuitorii ei se comportau in chip foarte diferit de vecinii lor. Regele a
putut sa carmuiasca pana la sfarsitul zilelor sale.
. . . . . . .
- Nasrudin a fixat
conferinta la ora doua dupa-amiaza, si a fost un succes, cele o mie de bilete
au fost in intregime vandute si peste sase sute de persoane au ramas afara,
urmand sa asiste la prelegere prin intermediul unei televiziuni cu circuit
inchis. La ora doua fix, a intrat un asistent al lui Nasrudin, spunand ca,
dintr-un motiv de forta majora, conferinta avea sa inceapa mai tarziu. Unii
s-au ridicat indignati, au cerut sa li se restituie banii si au plecat. Chiar
si asa, ramasese multa lume in sala si afara. La patru dupa-amiaza, maestrul
sufist tot nu-si facuse aparitia, si publicul parasi, incetul cu incetul, sala,
recuperandu-si banii, in definitiv, ziua de munca se terminase, venise momentul
sa se intoarca acasa. Cand se facu ora sapte, cei o mie sapte sute de
spectatori initiali se reduceau la mai putin de o suta. Atunci intra Nasrudin.
Parea beat turta si se apuca sa-i faca avansuri unei tinere frumoase din primul
rand. Odata trecuta surpriza, lumea incepu sa se indigneze, dupa ce-i lasase
sa-l astepte patru ore batute pe muchie, cum de se mai si comporta asa omul
asta ? Se facura auzite cateva murmure de dezaprobare, dar maestrul sufist nu
le dadu nici o importanta, continua sa spuna in gura mare cat de sexy era fata
si o invita sa calatoreasca impreuna cu el in Franta. Dupa ce le zise cateva
protestatarilor, Nasrudin incerca sa se ridice si cazu cat era de greu pe
podea. Revoltate, si alte persoane se hotarara sa plece, zicand ca totul nu era
decat o sarlatanie, ca o sa dezvaluiasca ziarelor spectacolul acela degradant.
In sala ramasesera noua persoane. Si, de indata ce grupul celor indignati
parasi incinta, Nasrudin se ridica ; era sobru, ochii ii straluceau si in jurul
sau plutea o aura de respectabilitate si intelepciune.
"Dumneavoastra, cei
care ati ramas aici, sunteti cei care ma vor asculta", zise el.
"Ati trecut prin doua
dintre cele mai grele incercari de pe drumul spiritual : rabdarea de a astepta
momentul prielnic si curajul de a nu te lasa deceptionat de ceea ce-ti iese in
cale. Voua va voi da invatatura."
. . . . . . .
-Simt ca mi-a revenit
dorinta de a trai, Eduard. Sa comit greseli pe care am dorit mereu sa le fac,
dar n-am avut niciodata curaj. Sa fac fata panicii care s-ar putea ivi, dar a
carei prezenta imi va fi doar sacaitoare, fiindca stiu ca n-am sa mor sau sa
lesin din cauza ei. Pot sa-mi gasesc noi prieteni si sa-i invat sa fie nebuni
daca vor sa fie intelepti. Le voi spune sa nu respecte manualul de buna
purtare, sa-si descopere propriile vieti, dorinte, aventuri, si SA TRAIASCA !
Am sa citez Ecclesiastul pentru catolici, Coranul pentru evrei, textele lui
Aristotel pentru atei. Nu vreau sa mai fiu nicicand avocata, dar imi pot folosi
experienta ca sa tin conferinte despre barbati si femei care au cunoscut
adevarul existentei noastre si ale caror scrieri pot fi rezumate intr-un singur
cuvant : SA TRAIM.
Daca tu traiesti, Dumnezeu
va trai cu tine. Daca tu refuzi sa-ti asumi riscurile, El se va intoarce in
Cerul Lui indepartat si va fi doar o tema de speculatie filozofica. Toata lumea
stie asta. Nimeni insa nu face primul pas. Pesemne din teama de a nu fi socotit
nebun. Noi, cel putin, Eduard, nu cunoastem teama asta. Noi am trecut prin
Vilette.
. . . . . . .
v-ati intrebat oare
vreodata de ce sunt puse literele de la claviatura unei masini de scris in
ordinea cunoscuta ?
- Nu, nu m-am intrebat
niciodata.
- Numim aceasta claviatura
QWERTY, pentru ca literele de pe primul rand sunt dispuse in aceasta ordine. Eu
m-am intrebat care este explicatia si am gasit raspunsul, prima masina de scris
a fost inventata de Christopher Scholes, in 1873, pentru a imbunatati
caligrafia. Se ivea insa o problema, daca bateai la masina foarte repede,
caracterele se loveau intre ele si blocau masina. Atunci Scholes a proiectat
claviatura QWERTY, care-I obliga pe dactilografi sa bata mai incet.
- Nu cred.
- Dar acesta e adevarul.
Intamplarea a facut ca firma Remington, care producea, la acea vreme, masini de
cusut, sa utilizeze claviatura QWERTY pentru primele ei masini de scris. Asta
insemna ca si mai multi insi au fost siliti sa invete acest sistem, si mai
multe companii au trecut la fabricarea acestor claviaturi, pana ce el a devenit
singurul model existent. Ca sa recapitulam : claviatura masinilor de scris si a
calculatoarelor a fost proiectata pentru a se scrie mai incet, nu mai repede,
intelegeti ? Incercati sa schimbati locul tastelor, si nu veti mai gasi nici un
cumparator pentru produsul dumneavoastra. Cand vazuse pentru prima data o
claviatura, Mari se intrebase de ce nu era in ordinea alfabetica. Dar nu-si mai
pusese niciodata intrebarea asta, credea ca aceasta e cea mai buna solutie
pentru a putea dactilografia mai repede.
- Ati vizitat Florenta ? -
intreba dr. Igor
- Nu.
- Ar trebui s-o vizitati,
nu e foarte departe, si acolo se afla cel de-al doilea exemplu al meu. In
catedrala din Florenta exista un ceasornic nemaipomenit de frumos conceput de Paolo
Uccello in 1443. Intamplator, ceasornicul asta are o curiozitate : desi arata
orele ca toate celelalte, acele se invartesc in sens contrar celui cu care
suntem obisnuiti.
- Si ce-are de-a face asta
cu boala mea ?
- Ajung si acolo. Paolo
Uccello, cand a creat acel ceasornic, nu cauta sa fie original, la drept
vorbind, pe atunci existau unele ceasornice asemanatoare, ca si altele cu ace
care se invarteau in sensul familiar noua astazi. Dintr-un motiv necunoscut,
poate pentru ca ducele avea un ceas cu ace care se invarteau in sensul pe care
azi il consideram "corect", acesta a sfarsit prin a se impune ca
unicul sens, iar ceasornicul lui Uccello a devenit o aberatie, o nebunie.
Dr. Igor facu o pauza.
Stia insa ca Mari ii urmarea rationamentul.
- Deci sa ne intoarcem la
boala dumneavoastra, fiecare finta umana este unica, avand propriile-I
calitati, instincte, forme de placere, modalitati de cautare a aventurii. Dar
societatea sfarseste prin a-si impune un mod colectiv de-a actiona, si oamenii
nu mai stau sa se intrebe de ce trebuie sa se comporte astfel. Accepta pur si
simplu, asa cum dactilografii au acceptat faptul ca QWERTY este cea mai buna
claviatura posibila. Cunoasteti oare, de cand sunteti pe lume, vreun om care sa
se fi intrebat de ce se invartesc acele de ceasornic intr-un anumit sens, si nu
in cel opus ?
. . . . . . .
"Iata ca v-am dat
putere sa calcati peste serpi si peste scorpii, si peste toata puterea
vrajmasului : si nimic nu va va putea vatama."
Luca, 10:19
"Ecco, io vi ho dato
il potere di calcare serpenti e scorpioni, e di superare tutta la potenza del
nemico, e nulla potra farvi del male."
(O DEMONIO E A SRTA. PRYM,2000)
UN OM, CALUL SI CAINELE
SAU MERGEAU PE UN DRUM.
PE CAND TRECEAU PE LANGA
UN COPAC URIAS, CAZU UN FULGER SI TOTI MURIRA TRASNITI.
OMUL INSA NU-SI DADU SEAMA
CA PARASISE LUMEA ACEASTA SI MERSE MAI DEPARTE CU CELE DOUA ANIMALE;
UNEORI MORTII AU NEVOIE DE
TIMP CA SA-SI DEA SEAMA DE NOUA LOR STARE...
DRUMUL ERA FOARTE LUNG,
STANCOS SI ABRUPT, SOARELE FIERBINTE, EI ERAU NADUSITI SI FOARTE INSETATI.
LA UN COT AL DRUMULUI
ZARIRA O POARTA MAREATA NUMAI DIN MARMURA, CARE DUCEA LA O PIATA PAVATA CU
LESPEZI DE AUR,
IN CENTRUL CAREIA TASNEA
UN IZVOR CU APA CRISTALINA. DRUMETUL SE INDREPTA CATRE OMUL CARE PAZEA
INTRAREA.
"BUNA ZIUA."
"BUNA
ZIUA",RASPUNSE PAZNICUL
"CE LOC E ACESTA,
ATATA DE FRUMOS ?"
"AICI ESTE
CERUL."
"CE MINUNAT CA AM
AJUNS IN CER, SUNTEM ATAT DE INSETATI."
"POTI INTRA SI BEA
APA DUPA POFTA INIMII." SI PAZNICUL II ARATA IZVORUL.
"CALUL SI CAINELE MEU
SUNT SI EI INSETATI."
"IMI PARE FOARTE
RAU", ZISE PAZNICUL. "AICI NU E INGADUITA INTRAREA ANIMALELOR."
OMUL ERA FOARTE DEZAMAGIT,
FIINDCA SETEA II ERA MARE, DAR NU VOIA SA BEA DE UNUL SINGUR;
II MULTUMI PAZNICULUI SI
MERSE MAI DEPARTE.
DUPA UN DRUM LUNG TOT DE-A
COASTA, AJUNSI LA CAPATUL PUTERILOR,
SOSIRA INTR-UN LOC A CARUI
INTRARE ERA STRAJUITA DE O POARTA VECHE CARE DADEA SPRE UN DRUM DE PAMANT,
MARGINIT DE COPACI.
LA UMBRA UNUIA DINTRE EI
ERA TOLANIT UN OM, CU PALARIA PE OCHI, DORMIND PESEMNE.
"BUNA ZIUA",
ZISE DRUMETUL.
OMUL MOTAI DIN CAP.
"NE E FOARTE SETE,
MIE, CALULUI SI CATELULUI MEU."
"E UN IZVOR LA
PIETRELE ALEA", ZISE OMUL ARATANDU-LE UN LOC. "PUTETI BEA DUPA POFTA
INIMII."
OMUL, CALUL SI CAINELE SE
DUSERA LA IZVOR SI-SI POTOLIRA SETEA. DRUMETUL SE INTOARSE CA SA MULTUMEASCA.
"INTOARCETI-VA
ORICAND DORITI", RASPUNSE OMUL.
"ASA, CA SA STIU, CUM
SE CHEAMA LOCUL ASTA ?"
"CERUL."
"CERUL ? PAI PAZNICUL
DE LA POARTA DE MARMURA NE-A SPUS CA ACOLO ERA CERUL !"
"ALA NU ERA CERUL,
ALA E IADUL."
DRUMETUL RAMASE ULUIT.
"AR TREBUI SA NU-I
LASATI SA VA FOLOSEASCA NUMELE ! O ASEMENEA INDRUMARE MINCINOASA POATE PRICINUI
MARI INCURCATURI !"
"NICI VORBA ; LA
DREPT VORBIND, EI NE FAC UN MARE SERVICIU.
CACI ACOLO TRAG TOTI CEI
CAPABILI SA-SI PARASEASCA CEI MAI BUNI PRIETENI..."
3:40 AM 10/16/02
(ONZE MINUTOS , 2003)
O, Marie cea zamislita
fara de prihana, roaga-te pentru noi, cei care ne indreptam catre Tine. Amin
...
Pentru ca eu sunt cea dintai si cea de pe urma
Eu sunt cea venerata si cea dispretuita
Eu sunt prostituata si sfanta
Eu sunt sotia si fecioara
Eu sunt mama si fiica
Eu sunt bratele mamei mele
Eu sunt cea stearpa si numerosi sunt copiii mei
Eu sunt cea casatorita si fata batrana
Eu sunt cea care aduce pe lume si
cea care nicicand n-a zamislit
Eu sunt alinarea durerilor nasterii
Eu sunt sotia si sotul
Eu am fost barbatul care m-a crescut
Eu sunt mama tatalui meu
Sunt sora sotului meu
Si el e copilul meu respins
Poarta-mi totdeauna respect
Pentru ca eu sunt scandaloasa si magnifica
Imn catre Isis, sec. Al III-lea sau al IV-lea (?), descoperit la Nag
Hammadi
...
Din jurnalul Mariei, intr-o zi cand era la ciclu si nu putea
lucra :
Daca ar trebui sa-mi povestesc astazi viata cuiva, as putea-o face
in asa fel, incat m-ar considera o femeie independenta, curajoasa si fericita.
Nici vorba : imi e interzis sa mentionez unicul cuvant care e mult mai
important decat cele 11 minute - dragostea.
In timpul intregii mele vieti, am inteles dragostea ca pe un soi
de sclavie consimtita. E o minciuna : libertatea nu exista decat in prezenta
ei. Cine se daruieste total, cine se simte liber iubeste la maximum.
Si cine iubeste la maximum se simte liber.
Din cauza asta, in pofida a tot ce pot trai, face, descoperi,
nimic nu are sens. Sper ca timpul sa treaca repede, ca sa ma pot intoarce la
cautarea de mine insami - intalnind un barbat care sa ma inteleaga, care sa nu
ma faca sa sufar.
Dar ce tot spun o prostie ca asta ? In dragoste, nimeni nu poate
leza pe nimeni ; fiecare dintre noi e raspunzator pentru ceea ce simte si nu
putem da vina pe altul pentru asta.
M-am mai simtit ranita cand i-am pierdut pe barbatii de care
m-am indragostit. Astazi sunt convinsa de faptul ca nimeni nu pierde pe nimeni,
fiindca nimeni nu poseda pe nimeni.
Asta e adevarata experienta a libertatii : sa ai lucrul cel mai
important din lume, fara a-l poseda.
...
Acum revenise parca la senzatia de nesiguranta in fata lumii,
lucru pe care o prostituata nu-si putea permite niciodata luxul de a-l simti.
Pana la urma descoperi motivul disconfortului : pentru prima oara in multe
luni, cineva o privea ca pe un obiect, nu ca pe o femeie, ci ca pe ceva ce ea
nu izbutea sa inteleaga, desi definitia cea mai apropiata ar fi fost "el
imi vede sufletul, temerile, fragilitatea, incapacitatea de a lupta cu o lume
pe care ma prefac a o domina, dar in raport cu care nu reprezint nimic".
Ridicol continua sa bata campii.
- As vrea sa...
- Te rog, nu vorbi - zise barbatul - . Iti vad lumina.
Nimeni niciodata nu-i spusese asa ceva. "Iti vad sanii
tari", "iti vad coapsele bine facute", "iti vad frumusetea
exotica de la tropice" sau, cel mult, "vad ca vrei sa renunti la
viata asta, de ce nu-mi dai o sansa sa-ti ofer un apartament". Astea erau
comentariile pe care obisnuia sa le auda, dar... lumina ei ? Se referea oare la
inserare ?
- Lumina dumitale personala - completa el, dandu-si seama ca ea
nu intelesese nimic.
...
Pasaj din jurnalul Mariei, scris in aceeasi zi :
Azi, in timp ce mergeam in jurul lacului, pe drumul acela ciudat
al Sfantului Iacob, barbatul care era cu mine - un pictor, o viata diferita de
a mea - a aruncat o pietricica in apa. In locul unde a cazut piatra, au aparut
mici cercuri care s-au marit, s-au largit, pana cand au atins o rata ce trecea
intamplator pe acolo si n-avea nimic de-a face cu piatra. In loc sa se sperie
de unda neasteptata, rata sa hotarat sa se joace cu ea.
Cu cateva ore inainte de cina, am intrat intr-o cafenea, si
totul a fost ca si cum Dumnezeu ar fi aruncat o pietricica in locul acela.
Undele de energie ne-au atins pe mine si pe un barbat care statea intr-un colt,
pictandun tablou. El a simtit vibratia pietrei, la fel si eu. Si acum ?
Pictorul stie cand intalneste un model. Muzicianul stie cand
instrumentul ii este bine acordat. Aici, in acest jurnal al meu, sunt
constienta ca anumite fraze nu sunt scrise de mine, ci de o femeie plina de
"lumina" care sunt eu, dar pe care nu vreau sa o accept.
Pot continua asa. Pot insa, ca ratusca de pe lac, sa ma joc si sa
ma amuz cu ondulatia care s-a format brusc si a dezechilibrat apa.
Piatra asta are un nume : pasiunea. Ea poate descrie frumusetea
unei intalniri fulminante dintre doua persoane, dar nu se margineste la atata.
O gasim in surescitarea intamplarii neasteptate, in vointa de a realiza cu
fervoare, in certitudinea ca iti vei putea realiza un vis. Pasiunea ne da
semnale care ne calauzesc viata - si mie imi revine sa descifrez aceste semnale.
Mi-ar placea sa cred ca sunt indragostita. De cineva pe care nu-l
cunosc si care nu intra in vederile mele. Toate lunile astea de autocontrol, de
respingere a dragostei au dus exact la contrariu : sa ma las dusa de primul ins
care mi-a acordat o atentie de alt gen. Tot e bine ca nu i-am cerut numarul de
telefon, ca nu stiu unde locuieste, ca-l pot pierde fara sa ma acuz ca am
pierdut ocazia.
Si chiar daca ar fi fost asa, chiar daca as fi pierdut-o, am
castigat o zi fericita in viata mea. Gandindu-ma cum este lumea, o zi fericita
e aproape un miracol.
...
Din jurnalul Mariei, dupa noaptea cu batranul, contabilul si
agentul de asigurari :
Ce vrea pictorul asta de la mine ? Nu stie ca apartinem unor
tari, culturi si sexe diferite ? Crede oare ca stiu mai multe decat el despre
placere si vrea sa invete ceva ?
De ce nu mi-a spus altceva decat "sunt un client" ?
Era atat de usor sa spuna : "ti-am simtit lipsa" sau "am fost
incantat de seara petrecuta impreuna". I-as fi raspuns si eu la fel (sunt
o profesionista), dar el este cel obligat sa-mi inteleaga nesigurantele, pentru
ca sunt femeie, sunt fragila, si in localul acela sunt alta persoana. El e
barbat. E artist : e obligat sa stie ca marele scop al fiintei umane este sa
inteleaga dragostea totala. Dragostea nu este in celalalt, este in noi insine ;
noi o trezim. Dar pentru trezirea asta, avem nevoie de altul. Universul are
sens doar cand avem cu cine sa ne impartasim emotiile.
E satul de sex ? Si eu - si, cu toate astea, nici el, nici eu nu
stim ce e asta. Lasam sa moara unul din lucrurile cele mai importante din viata
- aveam nevoie sa fiu salvata de el, avvea nevoie sa-l salvez, dar el nu mi-a
lasat nici o alegere.
...
Pasaj din jurnalul Mariei, la doua zile dupa revenirea la
normal :
Pasiunea te face sa nu mai mananci, sa nu mai dormi,sa nu mai
muncesti, sa fii impacat. Multi se sperie de ea, deoarece, cand isi face
aparitia, doboara toate lucrurile vechi pe care le intalneste.
Nimeni nu vrea sa-si dezorganizeze lumea. De aceea, multi oameni
izbutesc sa controleze amenintarea asta si sunt capabili sa mentina in picioare
o casa sau o constructie care era deja putreda. Ei sunt inginerii lucrurilor
depasite.
Alte persoane gandesc exact pe dos : se abandoneaza fara sa
reflecteze, nadajduind sa gaseasca in pasiune solutiile pentru toate problemele
lor. Isi pun in cealalta persoana toata raspunderea pentru posibila lor
fericire. Sunt mereu euforice fiindca li s-a intamplat ceva minunat sau
deprimate pentru ca ceva neasteptat a sfarsit prin a distruge totul.
Sa te indepartezi de pasiune sau sa i te abandonezi orbeste -
care dintre aceste doua atitudinie cea mai putin distructiva ?
Nu stiu.
...
E destul sa-l iubesc, sa fiu impreuna cu el in gand si sa colorez
orasul acesta atat de frumos cu pasii lui, cu vorbele lui, cu afectiunea lui.
Cand voi parasi tara asta, ea va avea un chip, un nume, amintirea unui semineu.
Tot ce am trait mai intens aici, toate lucrurile dure prin care am trecut nu
vor fi nimic pe langa amintirea aceasta.
Mi-ar placea sa pot face pentru el ceea ce a facut el pentru
mine. M-am gandit mult si am descoperit ca n-am intrat din intamplare in
cafeneaua aceea ; intalnirile cele mai importante fusesera de mult aranjate de
catre suflete inainte ca insesi trupurile noastre sa se fi vazut.
In general, aceste intalniri au loc atunci cand ajungem la o
limita, cand avem nevoie sa murim si sa renastem din punct de vedere emotional.
Intalnirile ne asteapta - dar de cele mai multe ori evitam ca ele sa aiba loc.
Totusi, daca suntem disperati, daca nu mai avem nimic de pierdut sau daca
suntem foarte entuziasmati de viata, atunci necunoscutul se manifesta si
universul nostru o apuca pe alt drum.
Toti stim sa iubim, caci ne-am nascut cu darul acesta. Unii o
fac firesc si spontan bine, dar majoritatea trebuie sa o reinvete, sa-si
reaminteasca cum se iubeste si toti - fara exceptie - au nevoie sa arda pe
rugul emotiilor lor trecute, sa retraiasca unele bucurii si dureri, prabusiri
si recuperari, pana ce izbutesc sa discearna firul conducator care exista pe
urmele fiecarei intalniri ; da, exista un fir. Si atunci trupurile noastre
invata sa vorbeasca limba sufletului, asta se numeste sex, asta ii pot da eu
barbatului care mi-a redat sufletul, desi el ii ignora total insemnatatea in
viata mea. Asta mi-a cerut, si asta va avea ; vreau sa fie fericit.
...
Cand un patron isi umileste un angajat sau un barbat isi
umileste nevasta nu este vorba decat de un las sau de cineva care se razbuna pe
viata, sunt insi care niciodata n-au indraznit sa-si scruteze adancul
sufletului, niciodata n-au cautat sa stie de unde vine dorinta de a da drumul
fiarei salbatice, de a intelege ca sexul, durerea, dragostea sunt experiente
limita ale omului.
Si numai cine cunoaste frontierele acelea cunoaste viata ;
restul e doar trecere a timpului, repetare a unei sarcini monotone, imbatranire
si moarte fara a fi stiut cu adevarat ce se intampla aici.
...
- L-as fi citat pe Platon, doar ma aflam in fata unui
intelectual. Dupa el, la inceputul creatiei, barbatii si femeile nu erau asa
cum sunt astazi ; exista o singura fiinta, care era scunda, cu un singur trup
si un gat, dar capul avea doua fete, fiecare privind in alta directie. Era ca
si cum doua fapturi ar fi fost lipite spate-n spate, cu doua sexuri opuse, 4
picioare, 4 brate.
Zeii greci erau insa gelosi si-si dadusera seama ca o faptura
care avea 4 maini muncea mai mult, cele doua fete opuse ale ei erau in
permanenta vigilente si nu putea fi atacata miseleste, 4 picioare nu pretindeau
atata efort ca sa stea in picioare sau sa mearga vreme indelungata. Si, lucrul
cel mai periculos : creatura cu pricina avea doua sexe diferite, nu avea nevoie
de nimeni altcineva ca sa continue a se inmulti pe pamant.
Atunci Zeus, stapanul suprem al Olimpului, zise : "Am un
plan ca sa-i fac pe acesti muritori sa-si piarda puterea."
Si, cu un trasnet, a taiat in doua faptura aceea, creand
barbatul si femeia. Asta a inmultit mult populatia lumii si, in acelasi timp,
i-a dezorientat si i-a slabit pe locuitorii ei - deoarece acum trebuiau sa-si
caute din nou partea pierduta, sa o imbratiseze din nou si prin imbratisarea
asta sa-si recapete vechea putere, capacitatea de a evita tradarea, rezistenta
la drumurile lungi si putinta de a suporta muncile obositoare. Imbratisarea
prin care doua trupuri se confunda din nou intr-unul singur noi o numim sex.
- Povestea asta e adevarata ?
- Asa zice Platon, filosoful grec.
Maria il privea fascinata si experienta din noaptea trecuta
disparuse complet. Il vedea pe omul din fata ei plin de aceeasi
"lumina" pe care o distingea si el in ea, povestind istoria aceea
ciudata cu entuziasm, cu ochii stralucitori acum nu de dorinta, ci de bucurie.
...
- Cine e indragostit face dragoste tot timpul, chiar si atunci
cand nu face. Cand trupurile noastre se intalnesc este doar revarsarea din
ceasca. Putem ramane alaturi ceasuri, zile intregi. Putem sa incepem dansul
intr-o zi si sa-l terminam a doua zi sau chiar sa nu-l mai terminam, de atata
placere. N-are nimic de-a face cu cele 11 minute.
- Cu ce ?
- Te iubesc.
- Si eu te iubesc.
- Iarta-ma. Nu stiu ce spun.
- Nici eu.
...
- Inca si mai rau, dragul nostru de Freud, descoperitorul
psihanalizei, spunea ca orgasmul feminin, la o femeie normala, trebuie sa se
deplaseze de la clitoris in vagin. Cei mai fideli discipoli ai sai,
dezvoltandu-i teza, au ajuns sa afirme ca mentinerea placerii sexuale
concentrate in clitoris este o dovada de infantilism sau, ceea ce e si mai rau,
de bisexualitate.
Si totusi, dupa cum noi,
toate femeile, o stim, e foarte dificil sa ai orgasm doar la penetrare. E bine
sa fii posedata de un barbat, dar placerea sta in bumbul acela, descoperit de
un italian !
Amuzata, Maria recunoscu ca avea problema diagnosticata de Freud
: era inca infantila, orgasmul ei nu se mutase in vagin. Dar nu cumva Freud
gresise ?
...
Banii ! Petice de hartie speciala, ilustrate in culori simple,
despre care toata lumea zicea ca aveau valoare - si credea, si toata lumea
credea ca asa stateau lucrurile - pana in clipa cand s-ar fi vazut cu un munte
de asemenea hartii intr-o banca, o respectabila, traditionala,
confidentialisima banca elvetiana, si ar fi cerut : "Pot sa-mi mai cumpar
cateva ore de viata ?" "Nu, doamna, nu vindem asa ceva, doar
cumparam." [...] Evident, ocupatia ei era blestemata - dar
in fond nu era vorba decat sa-si vanda timpul, ca toata lumea. Sa faca lucruri
care nu-i placeau, ca toata lumea. Sa suporte oameni nesuferiti, ca toata
lumea. Sa-si daruiasca trupul pretios si pretiosul ei suflet, ca toata lumea.
Sa spuna ca nu avea inca destul, ca toata lumea. Sa mai astepte putin, sa
castige mai mult, sa lase ca dorintele sa i se realizeze mai tarziu, pentru
moment era foarte ocupata, avea o ocazie, clienti care asteptau, care erau
fideli, care puteau sa plateasca de la 350 pana la 1000 de franci pe noapte.
...
Il saruta, fara nici o curiozitate de a sti ce se intampla dupa
ce apare "Sfarsit" pe ecranele de cinematograf. Doar ca, daca intr-o
buna zi cineva se va hotari sa-i povesteasca istoria, avea sa-l roage sa
inceapa asa cum incep basmele, in care se spune :
A fost odata ca niciodata...
†