10 feb 2005

Draga Dan,
De cand imi scrii mai detaliat prin ce trece Tudor, eu nu mai am decat o singura convingere si trebuie sa ti-o spun deschis, fara pretentia de adevar sau de sentinta.
In aceste momente, Tudor e singurul in drept sa decida de viata si moartea lui. Nici o credinta sau filozofie, nici un parinte, preot, medic sau prieten nu pot sti, chiar daca il asista minut cu minut, ce inseamna sa ajungi la asemenea decizie. Eu nu pot sti ce gandeste Tudor in acest moment, dar daca cerinta lui, oricare ar fi ea, se repeta fara ezitari, nu exista scuza in univers sa nu fie respectata.

Dupa asemenea grea marturisire cred ca voi tacea o bucata de vreme fiindca nu mai sunt in stare sa spun chiar nimic. Voi continua sa-ti citesc mesajele si fac tot ce pot sa-mi recladesc forta pentru a-ti raspunde.

Cu mult drag, Doina

Draga Doina,

Sunt sigur ca ti-a fost extrem de greu sa-mi spui ce crezi despre decizia lui Tudor. Si in mod cert el este cel care va sti exact drumul pe care se va plasa.
Numai ca intre dorinta de a se sfarsi odata cu chinul si realizarea ei efectiva sunt etape de o duritate extrema. Din pacate s-a tot murit in jurul meu de o buna bucata de vreme si e intotdeauna altfel decat
am vrea sa fie sau ne imaginam ca ar putea fi.Exista un moment in care ti se cere ajutor daca constientul functioneaza. Daca acest moment vine mai tarziu decat un anume prag acest ajutor nu mai este practic posibil si atunci cei din afara suferintei asista neputinciosi la agonia sfarsitului.
Eu NU am curajul de a fi intr-o asemenea postura iar decizia cred ca se extrage singura din toata aceasta ecuatie nenorocita. Eu sunt dintre cei care cred in forta baiatului meu de a "urca pe munte". Am pus asta in ghilimele deoarece dupa ce am stiut diagnosticul ne-am promis unul celuilalt ca vom mai "urca pe munte" cel putin odata. Nu crezi ca ceea ce are el in fata este un "Everest" demn de tot efortul pe care il poate face cel mai puternic dintre noi? Si te rog nu ma considera tacnit din durere. Asa cred eu, adica nici nu pot vedea altceva si poate ca cele ce le cred eu vor coincide cu VIATA.
Si te rog nu iesi din cercul celor care il ocrotesc pe Tudor. Sunt acumsigur ca am gresit fata de tine implicandu-te fortat in cosmarul cotidian al baiatului meu dar esti, indiferent ca-ti este usor sau greu, un reper de viata foarte special pentru Tudor. Nu-l lasa descoperit tocmai ca aproape il vezi cum este.
In fond lupta Doina, fie ca asta se cheama frica de moarte sau dorinta de viata.
Esti in fiecare zi matematic cateva minute cu noi. Da?

Cu drag,Dan.

P.S. Intre ceva mai bine si raul de zi cu zi astazi nu mai are probleme deosebite cu sonda.
  Cat despre entropie si exergie sa sti ca nu sunt toparlanisme de "dat mare". Sunt termeni pe care eu ii folosesc des si cu studentii si in lucrari si au tangenta cu termotehnica de care ma ocup. Mai simplu:
Entropia - o masura a gradului de dezordine a unui sistem.Tendinta implacabila intr-o lume materiala este de a creste.Imbatranirea vazuta strict fiziologic se asociaza unei cresteri a entropiei organismelor
noastre.Boala la fel. Negentropia este o resusa de entropie de sens invers celei crescatoare si se gaseste in manifestari subtile tinand de rational.
Astfel iubirea este negentropie, la nivel social educatia sau cultura, dar pragul de la care devin entropie este foarte fragil.Adica o sursa de ordine.
  Exergia - partea utila din energia mediului cu care noi putem face ceva.

11 feb 2005

O, draga Dan,
Cred ca nu te indoiesti ca-l vreau pe Tudor salvat si ca-ti amintesti ca m-am implicat in suferinta lui ne fortata de nimeni. Ti-am chiar cerut sa te defulezi pe cat posibil in mesajele catre mine, asa incat n-ai gresit cu nimic.
Dar ma tem ca nu suntem de partea lui in disperarea noastra, ca ne instrainam dorind alceva decat doreste el...
Ce am vrut sa spun este ca trebuie sa-i fim de ajutor in orice directie decide el, chiar daca ne costa lumina ochilor. Nu planuiesc insa sa-l sustin pe Tudor contra voastra. De aceea n-am multe de spus in aceste momente si astept o descarcare de forte care sa ma instaleze pe o orbita unde nu mai trebuie sa-mi caut busola, sa fiu intr-adevar reperul de viata de care spui. De aceea ma retrag putin sa ma regasesc, da-mi acest ragaz. Fii sigur ca in momentul in care-mi va tasni iar printre mesaje numele de Tudor, voi sti ca Everestul nu e o metafora.
Cele cateva minute pe zi sunt de fapt zile si nopti.

Doina

13 feb 2005

Doina, lui Tudor ii este extrem de rau. El vrea sa traiasca dar viata lui este in mare cumpana. Acum i se face o manevra de inlaturare a unei presupuse staze stomacale. Nu stiu ce va fi. Cand te vei trezi te rog aduna-ti toata forta iubirii pentru el si asa cum poti, cu gand bun ajuta-l.
Iti scriu cand mai pot,Dan.


18 feb 2005

Tudor 18.02.2005

Draga Doina,

Tudor este (evident) mai bine. Se afla sub tratament de terapie intensiva acasa, este cooperant, se hraneste si hidrateaza si singur astfel incat reconstructia celulara inainteaza corect.
Suporta patru perfuzii zilnic pe durata de cca. o saptamana (17.02.05 - 23.02.05) dupa care i se vor aplica alte proceduri mai suportabile, daca totul va fi cum speram toti. Este asistat de un medic de specialitate si de o asistenta care a instruit-o si pe Tatiana sa prepare perfuziile. Nu-ti mai scriu despre cum a fost pana acum trei zile pentru ca vreau pur si simplu sa uit cat mai curand. Se pare ca celula cerebrala a raspuns rapid la terapie, s-a modificat si fizionomia alterata de procesul de deshidratare violenta produs iar tensiunea arteriala tinde sa capete valori apropiate de cele normale pentru Tudor - de la 80/42 mmHg, in criza, la 115/63 mmHg, ieri. Tinta apropiata este echilibrarea hidrica si in special al continutului celular de Na, K si Cl, extrem de deficitar. In paralel se urmaresc parametrii functionali ai inimii, ficatului,    rinichilor  si plamanilor care au fost bulversati. Cei 2 litri de perfuzii administrate zilnic contin foarte multe substante avand ca scop echilibrarea si stabilizarea metabolismului. Il asistam 24h/24h si ...inca ne mai supotra. A fost exceptional de greu.
Iti mai scriu cand am noutati bune.

Cu drag, Dan