| 23 feb 2005 Draga Dan, Nu-mi pot zice durerea in fata durerii voastre. Sunt departe de casa si ma conectez f. greu la net. Duminica voi fi inapoi si-ti voi scrie mult. Sunt cu voi. Doina 28 feb 2005 Draga Dan, Nu pot vorbi despre Tudor la trecut pt. ca imaginile pe care le am despre el sunt aceleasi, scrise sau fotografiate. E momentul sa-mi aplic meseria mai serios ca niciodata, asa cum iti spuneam. Faptul ca nu-mi mai scrie nu e nou si de cate ori a revenit m-am mirat, mi s-a parut nefiresc. Asa ma protejez eu de suferinta. M-am dus mai aproape de soare sa cutez a-i cere o favoare, asa cum eu nu stiu sa fac. L-am pandit la fiecare rasarit si i-am desemnat punctul din univers unde sa-si reverse potirul lui de viata. Pe 22 februarie, imi spalam mintea pe o plaja virgina, din cele mai imaculate pe care le-am vazut. Pozam la intamplare nisip alb, mare verde si stanci cenusii de coral. In apa imensa si clara nu plutea nici macar o alga cand imi apare, ca din senin, o singura stea de mare, fara sa-mi pot explica cum ajunsese acolo. Colonia lor era la cativa km. Credeam ca pierise si am impins-o cu piciorul pe nisip, s-o fotografiez, cand si-a ridicat infiorata colturile. Am inapoiat-o repede in apa, cu un sentiment de vinovatie. Acolo mi-a parut ca un luceafar pe un cer lichid si rasturnat. M-a socat simbolica intamplarii. A doua zi soarele n-a mai vrut sa tasneasca din mare, s-a codit si s-a dosit dupa nori. L-am asteptat sa iasa si i-am amintit ce are de facut. Apoi mi-a revenit in detaliu visul pe care l-am avut chiar inainte de zori. L-am visat rar pe Tudor. Era intr-un fel de camera de spital cu cateva paturi. S-a apropiat si si-a atins usor nasul de buzele mele. Doar ii scrisesem ca are un nas perfect. Apoi am vazut ca patul in care statea era al unui baietel si i-am zis lui Tudor sa treaca in patul lui. A trecut pe un pat dintr-un alt colt al camerei si s-a intins pe spate, vorbind nu stiu ce, iar buza de sus ii parea ciudat de extinsa. I-am remarcat sub barbie, pe gat, o pata argintie parca ramasa de la machiajul unui bal mascat si l-am intrebat daca a fost la Halloween party. Sentimentul era totusi de usurare, in afara de orice pericol si Tudor era evident in curs de recuperare (ti-am descris visul cat de fidel am putut). M-am inversunat apoi sa storc iar o conexiune din terminalul acela, dorind noutati bune, dar titlul mesajului tau m-a inghetat inainte de a-l citi. Era 23 februarie, ziua de nastere a tatalui meu. Il pierdusem cand avea exact varsta mea de acum, in suferinte indescriptibile. Il chema Tudor. Draga Doina, mesajul tau te arata fragila si sensibila asa cum cred ca te-a iubit baiatul meu. M-am dus intamplator la epistolarul vostru din 29.03.2004 si acum am ferma convingere ca Tudor va veni oricand va voi, nelegat de constrangeri trupesti, sa-ti viziteze gradina si sa se bucure de frumusetea peisajului pe care mi l-a aratat de multe ori. Chiar isi dorea eliberarea de cercurile de durere si poate uneori chiar de noi, oglinda rasturnata a dorintelor lui. Si totusi in seara de 21.02.2005 si cateva minute din ultima noastra noapte, Tudor ne-a facut cea mai calda declaratie de iubire pe care o pot primi niste amarati de parinti. “ Sunt extrem de obosit, dar pentru voi si numai pentru voi, incerc sa lupt inca” si a adormit un somn cataleptic. Ora Plecarii a durat cateva secunde.... Doina draga din pacate a trecut o saptamana si inca nu s-a intors. Te invidiez pentru visele tale cu baiatul meu dar de ce oare n-ar fi in sufletul tau locul de tandra eliberare a sa. Si apoi Zborul si Steaua mea din Cer. La intoarcerea de la cimitir o doamna, vecina de apartament, mi-a spus cu o fortza care m-a cutremurat “Sunt extrem de mandra si onorata de a fi fost vecina de apartament cu un sfant intr-un bloc din Militari”. Sigur ca nu stiu asta, stiu insa ca prin patimile lui, Leul meu a facut minunea de a invia cu toata puterea spiritului sau in oameni, fie si pentru cateva momente, bucuria de a fi alaturi si de a se privi unii pe altii. Si asta nu se uita. Epistolarul vostru realmente este un document care intregeste chiar si imaginile materiale de care am nevoie pentru a-mi respira baiatul. Tu il poti continua virtual pana acolo unde fuiorul isi termina firul. Eu va voi citi.... Si inca ceva. Tudor a plecat un pic de langa noi la varsta pe care o aveam eu cand si tatal meu pleca cerandu-si iertare mamei si mie. Nu-mi puteam inchipui ca peste 31 de ani imi voi petrece si viitorul. Astazi am predat la o revista de specialitate o lucrare pe care o discutasem cu Tudor si care se bazeaza pe un extrem de performant program de calcul facut de el. Mi-am adus aminte ca cineva l-a caracterizat drept “batran” al profesiei sale-dupa un batran nu se mai face nimic. Si mai de batran i-a fost sufletul pe care n-am reusit sa i-l cunosc decat acum cand devenise atat de puternic si de scanteietor – asa ca pata aceea din visul tau. Eu port in suflet comoara suferintei lui Tudor altfel decat cele pana acum stiute si vazute si tare imi este teama de demonul uitarii adica de micimea sufletului meu ca potir a ceea ce mi-a fost dat sa vad si sa traiesc. Si inca ceva Doina, eu nu stiu sa laud dar sunt coplesit de conexiunile faptelor din segmentul de final al vietii baiatului meu alaturi de mine. Poate imi fac curaj, poate imi caut sprijin, poate este instinct de conservare in fata raului produs, poate ca este lasitatea de a accepta durerea realitatii fizice, poate este cate ceva din toate astea dar Steaua mea din Cer este dincolo de aceste meschinarii care-mi dau contur si ei ii acord valoare de viitor si sprijin de revedere. Cand crezi ca mai putem vorbi da-mi un semn. Este aiurea sa-ti tot multumesc dar te rog sa intelegi cu mintea si cu inima ca ai fost “regina noptilor” baiatului meu si ia asta ca atare fara sa o pui in insectarul cu stupiditati. Si cred ca o parte din tine merge alaturi de el. Te rog fii convinsa ca va veti intalni cand va veni vremea. Cu drag, te voi urmari in “epistolar”. Dan P.S Nu stiu daca tu ai intrat in site-urile lui Tudor, asa ca iti dau doua adrese : (....) |
 |
 |