| 2 martie 2005 Draga Doina,iti scriu pentru ca imi este grozav de dor de Tudor. Acum cateva minute am vorbit la telefon cu Tatiana care era toata cioburi de durere. Ca un facut azi a primit o groaza de reviste d-ale lui Tudor,le-a asezat in locurile stiute si desemnate de Tudor (este un om extrem de pedant in toate - nu pot scrie la trecut si nu cred ca o voi face pentru simplul motiv ca daca eu sunt limitat si nu-l zaresc nu inseamna ca s-a topit in neant) si a suferit ca un caine. Socializarea mea inceputa cu un curs rezonabil luni si unul dezastruos azi m-a strepezit rau fiind agresat de "condoleantele" alea fara noima in care se stravede indiferenta si formalismul. Nici nu cer ceva dar prefer un gest simplu sau nimic. Acum mmimez ca-mi pregatesc cursul de maine, ascult "Requiem"-ul lui Mozart la casti cu gandul la Leul meu caruia ii place - si are pentru ce - teribil Mozart in general si ceea ce ascult eu in special. Asa cum ti-am scris, te urmaresc in Epistolar si ma zguduie tot dialogul ala disperat in care te-am obligat sa te afunzi. De fapt ce frica teribila am trait iar acum ma simt inca pacient al sectiei de Terapie Intensiva. Cand voi iesi ma vor durea ranile alea nevazute...Doina de ce ai scos floarea ? Sper sa-i gasesti un substitut care sa-ti placa. Chiar daca Epistolarul vostru se apropie de final are atat de multa viata si atat de multa iubire si caldura in el incat eu il percep ca un zambet peste timp asa ca cel al baiatului meu, din generic, peste spatii. Mesajele mele te rog sa te mai gandesti daca isi gasesc locul aici. Sigur sunt toate un geamat de frica, au iubire de parinte extrem de densa, dar fac cumva nota discordanta cu transparenta as spune aproape jucausa a dialogurilor voastre in raport cu care moartea poate sa mai astepte mult si bine. Cu drag,Dan. Draga Dan, Fiecare din noi ramane cu Tudorul pe care-l cunoaste. Cred ca eu raman mai mult decat oricine cu esenta lui fiindca nu l-am atins decat in vis, cu un pupic pe nas, de ramas bun. Nu voi continua Epistolarul ca pe o literatura de fictiune ci ma voi ocupa de design-ul si intregirea lui cu sutele de link-uri inca ne facute si poate cu unele raspunsuri restante. Nu am destul spatiu sa inscriu fisiere f. mari de .mp3, .mpeg, .zip, dar le pot trimite separat. Daca voi imi scrieti, se va intregi cu atat mai mult acest e-mauzoleu. Sau mai bine zis, i-mauzoleu. De aceea am inserat si mesajele tale. Sunt parte din acest tot, dar daca nu le gasesti locul, le ascund. Nu stiu daca Tatiana ar dori sa se conecteze la acest memorial. Cum iti spuneam, eu nu am dat nimanui adresa site-ului dar tu poti s-o dai cui doresti. Era accesibila de pe pagina lui Tudor pe care eu acum n-o mai pot accesa. Poate i s-a intrerupt abonamentul. Da, aveam demult adresele paginilor lui. Daca deschizi computerul lui Tudor, spune-mi daca mai are pe desktop o poza de noapte, la munte, cu o stea cazatoare. „Regina noptilor” de care spui, e poate de sorginte mozartiana, dupa personajul (nu prea pozitiv) care canta aria mea preferata de opera. I-am trimis-o lui Tudor acum cateva luni si a comentat-o. Intr-unul din mesaje lui, Tudor ma biciuie ca n-as fi inteles esenta unui F-16, care n-ar fi ideea de distrugere ci de zbor/inaltare. Superba lui detasare de real si-a atins acum chintesenta. Ceea ce e inmormantat « sera comme une vieille écorce abandonnée. Ce n'est pas triste les vieilles écorces... », cum zice Micul Print. Desigur, voua va este drag corpul lui Tudor, cu toate ca i-a fost atat de potrivnic. As vrea sa va cer sa-mi lasati mie design-ul mormantului, in respectul filozofiei crestine. M-as ocupa cum nu se poate mai artistic si am deja in minte cui sa-i plasez comanda la Bucuresti. Cu drag, Doina PS. Floarea am scos-o din greseala, dar o voi repune. Doina,cred ca este mai aproape de realitate ideea de e-memorial. Si chiar daca am putea parea usor exaltati de cele petrecute,ideea, de tine de altfel lansata, mi se pare O.K. poate de-a dreptul benefica unor inimi si minti cladite normal. Nu, decizia de eterizare a site-ului iti apartine in totalitate. Eu imi am memorialul meu paralel pe care din motive usor de inteles nu-l pot incastra in lucrarea voastra. Care nu mi se pare catusi de putin super privata si exclusivista. Nu stiu cum ar vedea-o Tudor. Dar ai ascendentul materialitatii asa ca vei proceda in consecinta. Cu calculatorul lui Tudor sunt oarece probleme legate si de disfunctii ale retelei dar si de incapacitatea mea de a-l urmari in arborii interiori. Voi incerca sa fac tot ce se poate fara daune majore. Ideea amenajarii mormantului lui Tudor este una de mare sensibilitate si m-a impresionat profund. Sunt chiar putin derutat in acest moment. Fiind parte a momentelor de zbucium ale trecerii in spatiul "fuiorului" simt ca ar fi o dorinta pe care nu as putea sa ti-o refuz. Lasa-ma totusi sa-i spun si Tatianei pentru ca in fond decizia se cade sa-i apartina ca fiind omul care a respirat cel mai aproape, si cel mai intens la propriu, fiinta baiatului meu. Te rog sa nu te superi pe mine dar eu agreez termenul, poate mai rudimentar, de credinta crestina. Filosofia in general imi repugna. Nu-i gasesc decat virtuti procedurale si har Domnului este inflatie de proceduri in lumea asta. Sper ca nu te-am suparat. Vom mai vorbi,cu acelasi drag,Dan. P.S. Tu nu interpretezi aria "Reginei noptii" – nici nu vad cum ai fi bariton, ci esti o foarte speciala "Regina a noptii" pentru fiul meu. |
 |
 |