| 8 iulie 2005 Mie insa nu mi-e dor sa va scriu pt. ca mi-e din ce in ce mai greu sa-mi pun simtirile-n vorbe. N-am avut vreodata un sentiment mai acut al absurdului si zadarniciei si, intr-adevar, nu exista cura la asa ceva. Cred ca nici nu-mi doresc o cura, desi cu un timp in urma am cautat niste „respiratii” terapeutice cu efect relaxant. Consultantii in domeniu iti dau sfaturi seci si probabil comun-eficiente dupa care trebuie sa-ti reorientezi gandurile in directii banale. Ar fi prea pacat . Sa te indepartezi ar insemna sa refuzi a invata de la ceea ce pare a fi o lectie perpetua care, oricum o intorci, are ceva inedit de comunicat. Ca te invata cum sa mori sau cum sa traiesti, ca te invata sa echivalezi alternativele, ca te invata ca sensul e o biata inventie umana, orice te invata e de mare pret fiindca te plaseaza pe orbita aceea unde nu mai ai nevoie de busola. E starea aceea despre care povestesti tu, Dan, si la care eu am ajuns pe alte cai. E un pret de platit pt. a fi parte dintr-o conjuctura exceptionala. Cand cad in normalitate si ma razvratesc, imi vine sa-l inserez pe Tudor in pozele de la nunta lui Catalin, fiindca ar fi fost acolo... dar fara sa-i placa. Nu s-ar fi simtit bine in zarva aceea si si-ar fi cautat de lucru cu vreun aparat foto, ca la nunta lui Adrian. Poate doar mireasa i-ar fi placut, da, remarcase demult transformarea pe care i-o insufla lui Catalin... m-a socat in mesajul acela cu cata detasare trecea de la un subiect la altul. Ar fi facut sigur poze mai bune iar nuntasii n-ar fi avut pupile sangerii... 9 iulie 2005 Tudor si tata Nu vreau sa-ti povestesc intamplari firesti din vieti absolut comune dar legat de certitudinea ca Tudor nu se afla acolo in cimitirul ala cu oameni tristi si morti indiferenti ca in orice cimitir, vreau sa-ti spun ca acum 31 de ani a murit tatal meu in bratele mele. Am avut timp sa ajung acasa de la birou si apoi s-a dus. Facuse ruptura de cord. Am fost disperat. Era de fapt primul contact "face to face" cu moartea si ma speriase teribil. Am avut convingerea ca tatal meu murise si-l plageam ca pe un mort, cum fac toti oamenii obisnuiti. Aveam 28 de ani si incepuse viata prin acest teribil semn al finalului ei. Acum aproape 5 luni Tudor avea 28 de ani si a plecat paradoxal. Nu am avut si nu am simtamantul de acum 31 de ani. Sigur ma duc de obicei duminica la locul numit mormant dar este un loc care are ceva in legatura cu Tudor. Este mai mult un ritual care se face dar Tudor al meu NU este acolo. Este un loc de unde uneori incerc sa ma gandesc mai mult la el dar nu-mi iese. Cel mai bine reusesc cand lucrez sau pur si simplu mi-l chem si cand ma rog acasa. Este o mare diferenta de traire intre disperarea primei morti si ceea ce simt acum. Acum este ceva de mare complexitate iar acele spasme ale somei sunt date de lipsa palpabilului din baiatul meu. In rest il am foarte aproape si VIU. Azi ma voi gandi la tatal meu de care nu mi-a mai fost de mult dor. Si el si mama au devenit istorie. O istorie trista care se va incheia cu mine. Aici ma doare starea de neTudor. Mi-as fi dorit ca istoria descoperita de mult cand tata mi-a aratat ceea ce reusise sa reconstituie din arborele genealogic, sa-si ramifice reperele de timp. Incepea pe undeva prin sec.XVI cu familia Buzestilor. Stiu ca m-a fascinat acea pipaire a timpului. Nu am mai gasit arborele si nu-mi vine sa cred ca peste atatea vieti de oameni de seama pe la curti domnesti si de bieti vanzatori in mici dughene, mie imi va fi harazit PUNCTUL. Mi-as fi dorit sa inramuresc modest si sa-i deschid drum lui Tudor s.a.m.d. Mi-ar placea sa pot trai un timp de dupa punct si sa-i vad pe toti cei ce inseamna familia mea, stiuti, cititi si nestiuti. Poate... Cu bine,Dan Viata Si totusi este foarte bine ca ai scris. Iarta-mi egoismul. Pentru mine esti partea palpabila a trecerii baiatului meu pe aici pe la noi. Si cred ca asta-ti spune tot. Cu drag, Dan 10 iulie 2005 vidul Draga Doina, au trecut in goana deja zece zile de cand m-am intors, dar nu am reusit sa-ti scriu, pentru ca INTERNETUL a fost mort cateva zile, iar apoi am constatat ca si la mine iesise un cablu de la locul lui. Dar pana sa ma prind si sa rog pe cineva sa ma ajute, mi-a luat ceva timp. La Provita m-am luptat mai ales cu ierburile din gradina semiparasita, care cuprind tot, probabil dupa inca o saptamana va fi totul ca mai inainte. Cu toata angajarea mea fizica in diverse activitati, nu am prea reusit sa ma adun, ba parca dimpotriva, am venit mai nelinistita decat am plecat. Ai dreptate, Tudor a lasat un vid in urma lui, pe care nu stiu cum am putea sa-l compensam. Aproape totul imi amintea de el, incepand cu avioanele de pe Baneasa si Otopeni, apoi cu cele care ne survolau acolo la tzara, apoi reprizele zilnice de nori, mai ales cei scamosi, pe care-i indragea el. Imi placea sa stau noaptea tarziu, singura pe balconul casei si sa ma uit la stelele imense care sclipeau pe un cer de smoala. Bineinteles ca ma duceam cu gandul la Epistolar si la plecarea lui catre stele, atat cea reala cat si cea realizata de tine, dureros de inspirata. Imi tinea companie un caine batran din vecini, care acum este orb si singur,intr-un cotetz de langa gardul nostru. Nu urla, ci scancea incetisor, parca sa nu-i deranjeze pe cei care-i mai dadeau de mila un blid cu mancare. Ma bantuia un sentiment de comuniune intru tristete cu acel caine batran, parasit si inutil. Cu toata frumusetea locurilor, nu m-am mai putut bucura ca altadata si probabil ca asa va fi de aici inainte, totul va fi incomplet. Ai reusit sa ma desclestezi putin, cu portretul lui Ingres in varianta revizuita, aproape sa nu mai recunosc copilitza de 18 ani care "i-a pozat". Remarca bine Tudor, nu duci lipsa de idei originale, iar uneori mai torni si cate un strop de umor rafinat. E foarte dragutz, iti multumesc, l-am adaugat celorlalte cadouri foarte reusite, pe care le-am primit de la tine. Acum incerc sa-mi gasesc diverse ocupatii, care sa ma desprinda macar putin din intrebarile fara raspuns care ma obsedeaza. La seria coincidentelor, as mai adauga una. Pe 22 februarie 2004, Tudor a cunoscut-o pe Nicoleta, fata unor prieteni mai recentzi ai nostri, un copil frumos si de foarte buna calitate. Intre ei s-a creat o relatie deosebita de prietenie extrem de pura, ea il vizita uneori, atunci cand el se simtea mai bine si stateau mult de vorba. Numai acum am realizat implicatia datei. Un alt suflet de om implicat nu se stie cum si de ce, in acest final al lui Tudor, aici pe Pamant. Sper ca ai avut o vacanta buna si ca deja ai uitat ca ai avut o entorsa. Cu drag, Tatiana 12 iulie 2005 Draga Doina, m-am trezit astazi cu senzatia iminenta ca aniversarea zilei tale de nastere este pe aproape si eu nu ti-am trimis nici un dar. Am cercetat grabita agenda lui Tudor, din calculator si am aflat ca a fost deja sambata. Ce rau mi-a parut, nu pot sa-ti spun, dar tot nu ti-as fi putut trimite atunci, din cauza nebunului de Internet care la sfarsitul saptamanii nu merge de nici un fel. Oricum, chiar cu aceasta mica intarziere, cred ca am fost impinsa de la spate de cineva care ne mai indeamna sa nu ne uitam unii pe altii, ci sa ramanem uniti, din dragoste pentru el. M-am intrebat ce dar as putea eu sa-ti fac eu si m-a "navalit" o dorinta grozava sa-ti scriu o poezie. Nu am mai scris versuri din adolescenta, asa ca tu sa scuzi forma copilareasca de exprimare. Ti-o trimit in forma nefinisata si nici nu cred ca o voi mai finisa vreodata. Dupa ce am terminat, mi s-a mutat atentia spre cel care ne-a unit, intr-un mod atat de neasteptat, atat de tainic si mi s-a facut un dor nespus de el. I-am scris si lui, repede o scrisorica, pe care ti-o trimit tot tie in dar. La multi ani, Doina! Cu drag, Tatiana |
 |
 |