| 26 sept.-05 http://www.oocities.org/zorabca/poeme.html Sunt cu voi, Doina Pentru suflet - sa avem un pic de timp sa citim pe PALER ! - "Avem timp" 23 oct. 05 Tudor 22.10.2005 Ne-am mai apropiat cu 8 luni de (re)intalnirea cu Tudor. Sper sa ne (re)cunoastem acolo si sa nu ne plictisim niciodata unii de altii. Ganduri calde, Dan 25 oct. 05 Dragii mei, Eu trec zilnic pe la Tudor dar nu ma consoleaza nimic si ma blamez odata cu tot universul ca n-am stiut sa-l tin in viata. De aceea nu va scriu, pentru a nu va tulbura sperantele si modul vostru de a va consola. Ma raneste suspiciunea de plictiseala desi ar trebui sa accept micile judecati injuste. Pagina personala a lui Tudor nu mai e accesibila de cateva luni – probabil i-a fost anulat contul. Mai intram doar noi trei pe singurul site web dedicat lui. L-am aranjat sa-mi supravietuiasca in caz ca n-as mai putea sa ma ocup de el si va exista cat timp va exista Yahoo. Dar a trebuit sa accept un banner care se deschide odata cu pagina, insa poate fi inchis cu un click pe >> in dreapta sus. Daca cumva nu v-ati razgandit in ce priveste amenajarea mormantului ( nu mi-ati mai spus nimic), as mai avea cate ceva de facut pentru memoria lui Tudor, dar astept un semn de la voi Nu-mi voi ierta vreodata ce n-am facut pentru viata lui, dar am invatat ceva ce sper sa pot aplica in viata care mi-a ramas, mai ales cand va deveni grea. Am invatat de la fiul vostru. Seara blanda, cum zice el. Doina Imi pare rau Doina. M-ai inteles gresit. Pur si simplu m-am referit la eternitatea de a fi impreuna cu care fie chiar si rational nu suntem invatati. Atat si nimic mai mult. Cat despre judecati cel putin in ceea ce ma si te priveste este un cuvant de nerostit, nu numai de neacceptat. Cat despre mormant trebuie sa discut cu Tatiana cum l-ar dori aranjat, asa cum ti-am spus, dupa un an. Atunci ca prima interventie se reface aranjarea pamantului (sigur se va tasa peste iarna cu inghetul si dezghetul ei) asa ca in primavara sper sa poata fi lucrat. Eu mi l-as dori cu flori tot timpul dar mai mult nu ma taie capul. Sa sti ca mi-a fost foarte greu sa-l fotografiez. Poate o voi face dar nu curand. In ceea ce priveste reprosul de a-i facut chiar rau in viata prin despartirea noastra, mai mult din vina mea, si apoi de a fi un martor neputincios la plecarea lui, sa sti ca greu m-am ridicat in genunchi de unde fusesem trantit de neramanerea lui Tudor. Ma sprijina preotul meu duhovnic care-l indragise si pe Tudor. Nu vreau sa-ti spun cum mi-a fost si cum imi este inca uneori. Traiesc insa cu doua amintiri de mare valoare pentru mine. O bucatica de lemn pirogravata de Tudor cand era mic (noi divortasem deja) pe care scrie "Pentru Leonul meu drag!" si marturisirea lui Tudor facuta intr-o dupa-amiaza chiar in acel ultim februarie al sau aici ca nu si-ar fi dorit si nu si-a dorit niciodata alt tata. Sunt intr-adevar puncte de sprijin pentru toata viata care mi-a mai ramas si pe care sper sa le vad si sa nu le uit niciodata. Si inca ceva Doina-vorbesc pentru mine-eu nu ma pot consola, eu sunt ferm convins ca-mi voi regasi baiatul! De n-ar fi asa n-as mai fi fost. Despre site-ul lui Tudor (parca erau doua daca nu ma insel eu) nu stiu ce s-ar putea face dar din cate imi amintesc tu faci niste trimiteri la ele. Nici acolo nu mai sunt? Daca Epistolarul este citit numai de noi (cred ca si Rodica, sotia mea mai intra acolo - am gasit-o de cateva ori plansa in fata monitorului) este ca si cum am ramas in familie si cred ca asa a fost in linii mari chiar de la inceput. Este ceva atat de intim si cald incat nu poate fi lectura - sunt vieti acolo si poate, asa cum spui, lectii de a fi dincolo de spatiu si de timp. Noi nu te uitam Doina si trag nadejde sa-ti gasesti si repere de liniste dinspre Tudor (sigur ieri ati fi vorbit despre inca doua luni peste ziua lui). Noapte buna, Dan PS-ul Chestia aia cu "geocities" nu este enervanta caci, asa cum scri, se regleaza si sta locului. Doina, cel care se cheama: http://tudor.constantinescu.home.ro se deschide. Verificand ca urmare a semnalarii tale am constatat ca mi s-a sters (cred ca automat) cealalta adresa. Vrei sa mi-o trimiti pentru ca sigur o ai. Acolo erau din cate imi amintesc si acele schite literare care m-au bucurat ori de cate ori le-am citit. Daca nu mai sunt, eu cred ca am o copie si le pot scana. Blanda sa fie, DAN 26 oct. 05 Nu stiu de ce eu nu mai pot deschide paginile lui, dar ma bucur ca nu s-au sters, cel putin voi le puteti accesa si raman valabile toate link-urile la ele din Epistolar. Acestea sunt adresele care le am eu, deci si o pagina « dan ». http://tudor.constantinescu.home.ro http://tudor.constantinescu.home.ro/docs/ http://tudor.constantinescu.home.ro/dan/ Doina 4 noiembrie 2005 Draga Doina, In seara asta am recitit mesajul tau de ziua lui Tudor din vara anului asta. Imi face mare placere sa-l citesc pentru ca am certitudinea receptarii lui de catre Tudor. Sigur nu pot demonstra asta dar este totusi o certitudine care se repeta ori de cate ori citesc acest mesaj. Doina, indaznesc in seara asta sa te intreb ceva. Vorbesti atat de cald cu Tudor cel de acum incat am convingerea ca si tu crezi ca vorbesti cu o fiinta si nu cu o inchipuire. Vorbesti despre drumul lui Tudor si despre imposibila voastra intalnire. Si daca totusi aceasta intalnire ar fi posibila in vesnicie cu conditia ca tu sa vrei asta, n-ai face sa si poti sa realizezi aceasta intalnire? Ce anume te face sa crezi ca aceasta intalnire sau altele n-ar fi posibile? De unde sti ca drumul tau va fi complet diferit? Eu iti spun ca am convingerea ca-l pot reintalni pe Tudor, pe parintii mei si pe cei care mi-au fost si-mi sunt dragi si mai mult decat atat asta a devenit scop primordial. Sper ca intelegi ca nu ma gandesc la ceva rau. Iti marturisesc ca inainte ca Tudor sa plece aveam cu totul alte scopuri. Si mai cred ca acea vesnicie poate sa fie ceva bun pentru ca altfel n-ar avea sens (ca de altfel si raul). Si tot ce-mi spun mintea si inima este ca pot sa ajung la Tudor daca voi putea dobandi macar un pic din caracteristicile sufletului, inimii si mintii lui. Asa ca incerc. Spune-mi te rog ce crezi? Si crede-ma nu te provoc la o discutie despre religii. Pur si simplu asa cred ca va fi chiar daca asta suna cam ca asa as vrea sa fie. Dar nici contrariul nu pare mai serios sprijinit. Si daca ai o structura care-ti permite BINELE de ce sa crezi ca drumul tau n-ar putea fi acelasi cu al baiatului meu si nu numai? Raspunde-mi numai daca nu te iritaa suita asta de intrebari. Si sa sti ca nu voi reveni la subiectul asta daca doar te irita. Sunt acolo la tine in suflet niste profunzimi despre care as vrea sa stiu cate ceva si asta nu numai pentru mine! Noapte buna, Dan 7 noiembrie 2005 Draga Dan, Raspunsul la intrebarile tale exista deja in corespondenta mea cu Tudor. Intr-o zi poate vei reusi s-o citesti mai detasat. In virtual totul e posibil dar nu-mi permit sa ignor realitatea fiindca mai am o carcasa materiala care trebuie sa functioneze. Chiar in noaptea dinaintea mesajului tau m-am trezit brusc gandindu-ma la Tudor, dar fara sa-l fi visat. M-am uitat la ceas si era ora 2.22. Daca intalnirea de care vorbesti tu e posibila, ea nu asteapta acordul meu pentru a se activa la timpul ei. Dar m-ar jena sa cred ca Tudor revine unde si cand doreste, pentru ca am si eu momentele mele de intimitate cand vreau sa fiu complet singura – « cotloane », cum le numeste el. In materialitatea mea el revine prin textele lui care nu si-au schimbat nimic din natura lor initiala. De aceea nu e loc pentru nici un adaos si nu stiu cum sa explic si cum sa va conving ca nu-l uit pe Tudor, aceasta venind de la sine, nici eu si nici timpul nu putem influenta nimic. La acest nivel am intr-adevar un sentiment al eternitatii. Nu ma prea ocup nici sa-mi explic fenomene pe care nu le pot patrunde si nici sa le infirm. Le las sa fie si ma minunez de ele. Daca ti-am dat impresia unei refractaritati, ea a fost doar o reactie la ceea ce-mi sugerai ca lectura sau ca intalnire cu vreun personaj luminat care sa ma modeleze. Parea aproape prozelitism si ma jena, nu ma irita. Nu pretinde nimeni nici explicatii, nici compatibilitati si nu cred ca e bine sa facem echipa de suferinta. M-a socat descoperind ca Tudor a facut-o cu bolnavii din jurul lui, fiind convinsa ca-i dauneaza. Si chiar nu l-a ajutat. Tudor a vrut un ajutor de la mine cand si-a descoperit boala si a reluat corespondenta noastra intrerupta. Ti-am mai spus si repet ca nu-mi voi ierta vreodata ca n-am spart barierele pentru al-l ajuta dupa capul meu. Nu-mi voi ierta fiindca nici nu vreau sa mi-o iert. Nu-mi fac iluzii de lumi si intalniri postume pentru ca nu le merit. Sper ca intelegi ce pica imi port si, te rog, lasa-ma sa mi-o port. Seara blanda, Doina Draga Doina, apreciez faptul ca mi-ai raspuns. Eu am citit dialogurile tale cu Tudor dar ceea ce este in mesajul meu se plaseaza, fie doar si temporal, in alte coordonate. In acest sens ti-am adresat intrebarile. Si ele se mai legau de aceasta recunoastere a eternitatii de care vorbesti precum si de o afirmatie facuta candva de tine, ca luptatoare fiind nu te pleci decat in fata imposibilului. Din raspunsul tau inteleg ca te referi la "imposibilul" din lumea materiala cu care te identifici pana la a nega eternitatea. Iti scriam candva despre entropie, asta avand mare legatura cu materia dar si cu "personajele luminate", ca fiind o caracteristica a materialului respectiv certitudinea limitei de existenta in timp. Deci ce mai faci cu eternitatea? Vreau sa cred ca n-a fost doar un "simbol" Si prin prisma eternitatii imateriale te-am intrebat de ce nu vrei sa-l intalnesti canva pe Tudor. "Daca intalnirea de care vorbesti tu e posibila, ea nu asteapta acordul meu pentru a se activa la timpul ei. Dar m-ar jena sa cred ca Tudor revine unde si cand doreste, pentru ca am si eu momentele mele de intimitate cand vreau sa fiu complet singura – «cotloane », cum le numeste el" Ca Tudor nu ne "bantuie" fi pe pace. Dar faptul ca te consideri o existenta anteprogramata ma terifiaza. Crezi ca drumurile astea prin eternitate sunt independente de actele noastre de aici? Atunci de ce nu ne consumam toate umorile in mod anarhic si vrem legi de conduita si altele? Aici nu religia ci chiar istoria iti ofera raspuns peste timp. Eu cred ca avem multe de spus in ceea ce priveste itinerariul nostru in eternitate. Si prin prisma convingerii asteia te-am intrebat de ce nu vrei sa-l intalnesti pe Tudor, pentru ca tot el ar fi. "Nu pretinde nimeni nici explicatii, nici compatibilitati si nu cred ca e bine sa facem echipa de suferinta. M-a socat descoperind ca Tudor a facut-o cu bolnavii din jurul lui, fiind convinsa ca-i dauneaza. Si chiar nu l-a ajutat. Tudor a vrut un ajutor de la mine cand si-a descoperit boala si a reluat corespondenta noastra" Nu face nimeni echipa de suferinta nici aici Doina. Vreau sa cred ca ne comportam normal chiar si atunci cand iti spun ca astept sa-mi reintalnesc baiatul si nu undeva pe strada ci acolo in eternitate. Sigur ca nu este suficient sa vreau dar este necesar! "Sper ca intelegi ce pica imi port si, te rog, lasa-ma sa mi-o port." Nu inteleg, oricat mi-ai spune de varii bariere, de ce-ti porti pica! Doina, sa nu ne iei niste trogloditi habotnici care l-am tratat pe Tudor cu pupaturi pe icoane si metanii 24 de ore pe zi. Am incercat tot ce tehnic am fi putut face. Doina cand Tudor a aflat ca are cancer avea deja METASTAZE.I s-au dat sase luni si au fost 18, cele mai febrile din vietile noastre. Tudor n-a urmat "rigorile" unor reguli de secta atunci cand i-a incurajat pe cei aflati in suferinta; asa a simtit el nevoia sa faca si o facea si cand nu era bolnav. Aici intru insa in cea mai subtila dimensiune a baiatului meu cea pentru care, si cred ca ti-am scris despre asta, vecina lui de apartament, o doamna absolut normala, mi-a spus:"Sunt mandra ca am fost vecina de apartament cu un Sfant in Militari". Sigur este mandria ei, iar noi nu ne credem parintii unui Sfant din Militari, dar altruismul, fara sa-si acopere prin el nu stiu ce complexe sau refulari, pentru ca nu le avea, a fost, peste inteligenta deosebita, trasatura caracteristica a fiului meu. Incerc si eu sa fac ce mi-a spus el ca trebuie facut si ca ar fi facut daca ar mai fi putut. Asta ca sa ating si suficienta gasirii drumului catre Tudor din eternitate. Evident ca nimeni dintre noi nu vrea sa-ti modifice sistemul de valori pe care ti-ai cladit viata. Era numai o invitatie de a-l descoperi pe Tudor si peste timp. Fara prozelitism de prost gust, eu insumi fiind oripilat de o astfel de procedura. Multumesc ca mi-ai raspuns. Cu drag, Dan Subject :simbol Bine, Dan, poti specula cat doresti, ma ai la indemana nu numai in ultimele mesaje, ci in sutele de pagini pe care ti le-am pus la dispozitie. Important e ca-l iubim cu totii pe Tudor, de data asta pentru mine contand CE si nu CUM. Eu acum calc printre valize in pregatirea unui voiaj lung, greu, riscant dar sper ca frumos. Aici, pe pamant. De aceea am tinut sa asigur independenta Epistolarului. Daca totul se va derula in termenii mei, va voi scrie din nou in decembrie, asa, de « simbol ». Cu bine, Doina Drum bun si sa-ti fie atat de frumos pe cat de mult ti l-ai dorit incat sa-ti asumi si riscuri. Nu m-am eterat atat de tare incat sa nu-mi placa aici pe pamant; dimpotriva ador muntii, cerul, pasarile lui si peste toate norii. Sper sa ai parte de timp frumos si de suflet cat se poate de usor! Vorbim in decembrie, cu bine, Dan |
 |
 |