 |
Mmmmm! Poate e momentul unui bilantz... promit sa-l incerc maine, dar nu in patru pagini... ziceai patru pagini pe zi? Nu ma supraevalua! Pe maine deci, dA PS.Tu fecioara, eu leu, ce lume rasturnata! 26 juil., 01 Cine a spus ca lumea e perfecta ?! Asa e ea, rasturnata... Rau de tot uneori ! Bilant ?! Astept...Tudor Cred ca ai intuit bine acest « sfarsit», Tudor. Ni se incheie «contractul ». Se implineste o luna de cand ti-ai luat diploma –felicitari inca odata - si de cand ti-am promis sa-ti tin de urat pana iti termini treaba la facultate. O ciudata inertie a inceput sa predomine si e de datoria mea s-o controlez, desi nici tu nu ai vreo scuza pt. ca nu mai esti un pusti-student, oricat te-ai alinta. A fost o stradanie din partea amandurora sa recompunem in fiecare zi cioburile pt. a mentine un dialog. Era firesc sa nu dureze mult, pana la urma trebuia sa invinga immmensa diferenta dintre noi (nu ma refer la cea de opinie). Dar a fost o experienta, intr-un context cu adevarat rasturnat: un informatician ferecat in turnul lui de fildes si o artista atacand fortareata pt. a-l elibera. Dar n-a gasit o fisura desi a detectat/atacat cu toate mijloacele la indemana ei. Stii, eu caut sens in tot ce fac. Depun armele. N-am reusit sa-ti fiu atat de utila pe cat as fi vrut: sa te conving ca lumea ti-e deschisa chiar daca nu te-ai nascut in cel mai fericit loc; ca nu e sfarsitul lumii chiar daca pierzi o fiinta iubita; ca sanatatea are sanse enorme de restabilire la 24 de ani; ca esti intr-adevar un baiat agreabil si inteligent. Poate o va face altcineva, sau timpul, sau tu insuti. Restul – floricelele, cantecelele, picturelele, plimbarica pe coasta Amalfi, etc. – au fost divertismente si poate au reusit, cat de cat, sa-ti procure mici momente de relaxare. Imi pare bine ca ti-au parut facute expre pt. tine (acest trandafir chiar este), inseamna ca au fost pe masura si bine plasate. Cel putin ele… Dincolo de asta n-am mai putea decat sa batem apa-n piua si n–ar mai fi nici macar amuzant pt. vreunul. Deja atinseseram limita, nu crezi? Eu iti rezerv simpatia pe care mi-ai castigat-o si sper sa ramana intre noi destul loc pt. buna ziua. O zi buna, deci. dA Title :ce luna! (atasat Echo.mp3 ) Asta am compus-o azi, cu gandul la tine, pansandu-mi ranile. Sper din suflet ca pe tine nu te-am ranit. Sa stii, Tudor, ca marele cusur al artistilor este de a confunda fictiunea cu realitatea si, Doamne, ce scump platesc! 27 juil., 01 Doina, Crede-ma, oi fi eu fiinta rationala si poate anumite subtilitati imi scapa... Dar azi, cu toate eforturile, am senzatia ca imi scapa cam totul. Mai precis, nu prea mai inteleg nimic... N-am anticipat nici un fel de "sfarsit", iar cuvantul "contract" suna cam rau aici... Iarta-ma ... dar are de-a face examenul meu cu dialogul nostru ? Fix acum 3-4 zile imi sustineai teoria ca este atat de fain sa dialogam ca 2 "entitati virtuale", personaje fictive, samd. De unde pana unde "ranile" acestea la care eu sunt "orb"; adica serios, NU le vad...Daca acest dialog te plictiseste, iti dau toata dreptatea din lume, pentru ca avand in vedere structura mea -aici ai dreptate, ne deosebim- nu sunt in stare sa sustin un dialog care sa te incânte. Faptul ca ti-ai rupt din timpul tau in lunile acestea ca sa ma sustii moral, pentru mine a insemnat mai mult decat crezi tu, o simpla si periodica "relaxare". Efectiv a insemnat un sprijin pentru mine, si cum altele prin jur n-am prea gasit, nu cred ca am cu adevarat cum sa iti multumesc... Si totusi unde sunt "ranile" ?! Personal nu m-am "straduit sa compun din cioburi" niciodata, mi-a facut placere sa schimb idei cu tine -in limita posibilitatilor mele cultural-intelectuale, of course- si nu pricep aceasta "rupere" pe care o prezici de ceva vreme încoace... Imi scriai cand aveai chef, iti raspundeam cand aveam dispozitia sa o fac, nici o fortare pana aici. E adevarat ca tu "munceai" la aceasta comunicare mult mai mult, practic toate resursele multimedia au avut un singur sens: de la tine la mine. Dar credeam efectiv ca te relaxeaza sa scanezi flori sau sa compui muzica sau astea sunt oricum particele din munca ta si deci nu-i nici o "stradanie" la mijloc... Eu nu stiu unde exact este granita dintre dialog si "batutul apa in piua"; un mail de afaceri, un document, o bucata de cod sursa - aste sigur nu sunt "apa in piua"; dar restul... tot ce vorbest oamenii in rest poate si privit ca abureala. Granita este acolo unde o pune fiecare, eu unul nu stiu inca sa o vad. Ce-mi spui tu ca ai incercat e dificil: nu eram in etapa in care mi FACEAM o impresie despre lume, ci AVEAM deja una, nu prea reusita, dar o AVEAM. Nu cred ca trebuia sa-ti impui ca scop final sa ma "convingi". Cu atat mai putin sa fii "utila". Utila -suna aiurea- insa ai foarte fost, si ti-am spus-o tot timpul. Dar imi pare rau sa te aud trista ca nu ai reusit sa-mi spargi "carcasa". Carcasa asta s-a zidit incet dar sigur si nu de prea mare fericire; nu te supara, nu e CHIAR asa usor de spart. Poate ca nici macar eu nu mai sunt in stare sa o strapung, desi poate ca as fi vrut odata... Din pacate nu esti prima persoana de prin jur care confunda realul cu imaginarul, incep sa ma intreb eu daca nu imi lipseste ceva, ca prea sunt dotati toti cu particularitatea asta. Aici poate te-ai suparat pe mine, ca nu prea (mai) sunt in stare sa visez. Mda, cam asa e, boala asta, din pacate, se mai si vindeca. Ma bucur ca tu nu esti lecuita, chiar daca ai impresia ca o platesti sump. Stiu si eu... ai o muuult mai mare experianta de viata, am vaga senzatie ca acum incep sa aberez. Sincer, nu vreau sa "trag" de nimeni, prin urmare nici de tine, de aceea iti voi respecta dorinta, dar nu ma "cenzura" atat de tare incat sa nu iti mai scriu din cand in cand cate un randulet sau sa-ti trimit ceva ce mi se arata a fi interesant. Cu un sentiment confuz de tristete, la care se adauga inevitabilul feeling de vinovatie nedeslusita, precum si dorinta inutila de a reusi sa pricep ceva, iti zic acum "la revedere"... Mult bine, Tudor |
 |
 |