 |
|
|
| 8 sep. 03 Salut, Suntem asadar entitati multimedia... Aveam asociata o imagine, acum si voce... Cu paraziti sau trosnete - era totusi o voce reala. Ne-am de-virtualizat! Parerea mea e ca pe tine te incercau niste temeri in timpul conversatiei. Nu stiu, poate ca in scris e "mai usor". Chestia cu "dumneavoastra" nu e relevanta, nici rudelor mele directe (unchi, matusi) nu am reusit sa le zic "tu". Cat despre sefa mea, s-a chinuit biata femeie din rasputeri sa ma convinga sa o trec la persoana a 2-a singular - nimic! Oricum, nu sunt o persoana prea formala cand e vorba de ranguri, subordonare, etc. Mi s-a intamplat sa zic "dumneavoastra" la persoane mai tinere ca mine. Este un reflex in creierul meu, sau o metoda simplificatoare general valabila. Iar tu esti unica exceptie: pur si simplu mi s-a parut penibil ca dupa ce ne-am aflat varstele sa schimb brutal apelativul. Asa ca ai ramas "tu" contrar teoremei. Altfel, nu mi se pare altceva decat in scris, si nu am cunostinta de "limite" pe care le-as pretinde in conversatie. Nu neg ca exista un oarecare disconfort cand interpolezi printre paraziti, si pentru asta prefer e-mail-ul, dar pot fi sunat. Chiar si acasa - mama e o admiratoare a pozelor tale... M-ai intrebat despre job: raspunsul celor din US a fost sa-mi vad linistit de treaba si sa ma "repar", sugerandu-mi chiar ca alternativa sa merg sa ma rezolv peste ocean. Desi aceasta solutie are cateva dezavantaje majore, o am in vedere. Nu cred ca job-ul imi este "amenintat", pentru cel putin urmatoarele motive: 1) Echipa noasta este foarte strict specializata pe un domeniu suficient de ingust incat sa nu prea ploua cu "de-astia"; de altfel, aceasta e si ratiunea pentru care ne-au relocat pe noi acolo, pentru ca pe la ei nu cresc virusologi 2) In cadrul acestei echipe fiecare isi stie bine coltisorul lui, celorlalti venindu-le destul de dificil sa se "bage" peste altcineva. Asa ca e de preferat ca cineva odata ce s-a bagat pe o feliuta, sa pastoreasca feliuta aceea si pe mai departe. 3) Echipa este inca redusa ca numat de oameni si chiar daca ajung mai incolo nu cred ca voi fi refuzat 4) MS e o firma mult prea mare ca odata ce a agreat sau a atestat un programator (prin testele date de echipa de recrutare) sa nu si-l doreasca. Nu cresc programatori pe toate drumurile si intr-o firma cu 12.000 de dezvoltatori este oricand loc pentru inca unul 5) (cinic) Deja au cheltuit niste bani cu mine, nu le va conveni sa-i "arunce" pentru o intarziere de cateva saptamani. 6) Pana acum au plecat 2 valuri de oameni. Mai exista si un al treilea, estimat peste 2-3 saptamani. Nu o sa explodeze nimic daca o sa intruchipez eu un al 4-lea. O sa dureze oricum o gramada de vreme elaborarea specificatiilor, sedintele, amenajarea spatiului de lucru (laboratorul nostru plin cu carcalaci). Starea de sprit. Destul de pasiv. Ar fi fost altfel daca aveam pentru viitor rezervate planuri marete sau daca ar depinde alti oameni de mine. Imi pare rau pentru suferinta parintilor mei, imi pare rau pentru toate incurcaturile si zbuciumul pe care il produc, lor si catorva prieteni buni. Altfel, din viitorul meu eliminasem deja o gramada de chestii posibile, din alte motive. Mi-am dat seama ca sunt mai "altfel", dar nu cu bucurie, fiindca e un "altfel" care ma face incompatibil cu o gramada de lucruri asa-zis "normale". Acum a mai aparut inca un motiv. Inca unul. Imi pare rau de anumite sperante puse in mine in caz ca plecam peste mari si tari. Imi pare rau ca n-am ajuns sa incerc macar sa vad cum ma descurc "dincolo". Nu mi-am dorit aceasta plecare, dar daca tot am luat dezicia ca ar fi mai intelept sa incerc, atunci chiar eram pornit sa incerc. Om vedea, cum o vrea Dumnezeu. N-am stat bine niciodata cu datul titlurilor. E ceva dificil, necesita o poezie la comanda - asa ca nu imi iese niciodata. Iar in engleza poezia mea e drastic redusa. Doar ca poza aceea imi inspira o gramada mare de liniste. O liniste de-mi tiuie urechile. Asa ca "Twilight Silence" or "Deep Silence" e tot ceea ce poate produce imaginatia... Sper ca gradul de coerenta sa nu fie la fel de redus ca si ora la care am scris toate astea. O zi faina, Tudor supebe N-am mai vazut de mult asa poze dinamice, atata miscare de lumini si culoare... Iti multumesc pentru ele, pentru toate, pentru flori, paienjeni si ciulini. T SILENCE ... pur si simplu, silence. Am luat deja titlul din prima ta reactie la poza. Sigur ca am calcat pe note vorbind cu tine, mai mult decat in scris, pt. ca impactul vorbelor spuse e diferit, iar eu paseam pe un teren atat de delicat... Te-am descoperit altfel decat in textele tale. Lipsea nervul acela dupa care te-am caracterizat deja...era doar disimulat, cred. Sigur, telefonul e doar pt. urgente, n-am de gand sa-ti scol casa in puterea noptii, cand te aduni tu pe-acolo. As vorbi si cu parintii tai, dar nu inainte de a-ti avea acordul si participarea la conversatie. Iar tutuiala pune problemele ei – tu vei face cum iti pica mai bine. Reactia ta la varsta mea s-a produs deja si nu m-a surprins, deci nu trebuie sa joci nici o comedie. Mai e si limba cu specificul ei. In romaneste „dumneavoastra” e greoi, spinos, superdistant si obliga oamenii sa te lase in pace. In timp ce „tu” e dur, percutant ca un pumn in figura. Mai e acel „dumneata” al carui echivalent nu-l ai in nici o limba, care e condescendent, distant, aproape dusmanos. Romana nu are un apelativ cald pt. persoana din preajma. In schimb „you”din engleza e amical, direct, comunicativ. In franceza „vous”- pe care-l ador si-l prefer in orice conversatie - e si politicos si atasant, e ca un vin usor. Vorbim cu nuante diferite, in functie de limba. |
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |