Intoarcerea popii Grama, proiectul editurii
XXI: Eonul dogmatic si despartirea de fundamentalism
preot Doru Costache

Textul meu constituie un raspuns, apeland la dreptul de a replica. In revista Credinta ortodoxa [nr. 5 (75), mai 2003; nr. 6 (76), iunie 2003] au aparut doua articole semnate de Dan Badulescu. Articolele, purtand titlul "Eonul dogmatic, dusmanul dinlauntru al crestinismului ortodox" (partile 1 si 2), contin afirmatii calomnioase la adresa editurii XXI: Eonul dogmatic si a mea. Precizarile pe care le fac in randurile de fata vin din calitatea mea de redactor in cadrul acestei edituri si din pozitia de persoana atacata prin articolele lui Badulescu.
Ca observatie de ordin general, as remarca faptul ca autorul articolelor amintite produce afirmatii nefondate, fara sa fi citit cartile editurii si fara sa fi parcurs lucrarile publicate de mine. Nu ma voi referi la faptul ca autorul celor doua eseuri abia daca a reusit sa formuleze inteligibil ceea ce vroia sa comunice cititorilor, ci la aspecte punctuale ale demersului sau.

Primul articol (aparut pe cand revista apartinea Episcopiei Romanului) are in vedere mai ales editura XXI: Eonul dogmatic, fata de al carei program Badulescu dovedeste dificultati de intelegere. Acuzele pe care incearca sa le formuleze indica faptul ca autorul se situeaza (in numele Bisericii Ortodoxe!) pe o pozitie fundamentalista.

Editura XXI: Eonul dogmatic, incurajand studiul interdisciplinar, nu are nici o legatura ideologica cu Fundatia John Templeton si nici cu miscarea new age, cum pretinde Badulescu. Singura relatie dintre editura si sus-numita fundatie consta in faptul ca, prin intermediul Universitatii Interdisciplinare din Paris, editura a primit o sponsorizare pentru publicarea (cu o versiune in limba romana si una in limbile engleza si franceza) volumului Stiinta si religie. Antagonism sau complementaritate?, coord. de Basarab Nicolescu (fizician, membru de onoare al Academiei Romane) si Magda Stavinschi (astronom, directorul Institutului astronomic al Academiei Romane). Volumul reuneste contributiile unor vorbitori de marca din tara si din strainatate - printre care IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, acad. Razvan Theodorescu, ministrul culturii si cultelor, acad. Virgil Candea, acad. Jean Kovalevsky, prof. Argyris Nicolaidis etc. -, sustinute in cadrul unui colocviu international patronat de Academia Romana (nov., 2001). Contributiile pun in evidenta disponibilitatile pentru dialog si piedicile care exista in calea unui dialog serios intre reprezentantii teologiei si cei ai stiintei.

Sunt convins ca D. Badulescu, in masura in care bunul simt nu l-a parasit definitiv, nu va extinde acuza de new age-ism asupra Academiei Romane si asupra persoanelor pe care tocmai le-am amintit. Iar daca nu poate face acest lucru, inseamna ca si acuzele aduse de acest pretins reprezentant al Bisericii Ortodoxe fata de editura XXI: Eonul dogmatic sunt fie pripite, fie rau-intentionate.

Filosofia editurii, pe care o descrie distorsionat autorul, expune un crez traditional privind sarcinile teologiei in contemporaneitate. Aceasta filosofie se delimiteaza explicit si in egala masura de orice deriva spre fundamentalism si sincretism. Sintagma lui Blaga, "eonul dogmatic", nu are nici o legatura cu new age, evocand venirea unui timp al gandirii antinomice si apofatice, timp ale carui semne filosoful roman le sesiza in planul matematicilor, al fizicii cuantice si al logicii polivalente. Dupa cum probabil este cunoscut cititorilor Trilogiei cunoasterii, pentru Blaga dogmatic inseamna antinomic si chiar apofatic. "Eonul dogmatic" este prin urmare vremea smereniei, in care ratiunea autonomista a omului modern este convocata sa renunte la orgoliu si sa accepte calea "minus-cunoasterii", iar o data cu aceasta sa recunoasca propriile sale neputinte in fata tainei lumii, vietii etc.

Legat de filosofia editurii, trebuie spus ca promovarea dialogului dintre stiinta si teologie, dintre viziunea eclesiala si un anumit context cultural, nu este nici un demers de ordin pur academic, lipsit de relevanta eclesiala, nici o inovatie a programului propus de XXI: Eonul dogmatic. D. Badulescu ignora faptul ca, istoric vorbind, aceasta latura - misionara - a lucrarii Bisericii se intemeiaza pe o venerabila traditie. In buna linie a apologetilor crestini din primele veacuri, angajati in dialog cu lumea antichitatii tarzii, dar si a apologetilor mai noi (cum sunt Savin, Crainic si Mironescu), preocupati de evaluarea posibilitatilor de marturisire crestina in lumea moderna, XXI: Eonul dogmatic incearca sa realizeze un tip de misiune eclesiala care tine seama de realitatile contemporane. Mesajul sau se adreseaza prin urmare omului care traieste acum, nu ieri, pentru a-l face partas astazi la orizontul duhovnicesc al Imparatiei lui Dumnezeu. Ceea ce se poate reprosa editurii nu este, in aceste conditii, spiritul intreprinderii, ci, daca este cazul, slabiciunea realizarilor. Ridicolul acuzelor aduse de Badulescu este cu atat mai evident, cu cat acestea vin din partea unui aspirant la catedra universitara de Misiologie…

La randul sau, expresia "Noua reprezentare a lumii" nu este o lamurire privind filosofia editurii, cum afirma autorul, ci numele uneia dintre colectii, care gazduieste lucrari cu caracter inter- si transdisciplinar. Colectia incearca sa propuna texte care sa incite spre reflectie in privinta exigentelor marturiei crestine in contextul unei noi cunoasteri stiintifice, al unui nou mod de a privi lumea si viata, propriu vremii in care traim. Aceste intentii nu au nimic insolit in cultura teologica romaneasca, daca ne gandim fie si numai la textele publicate de Ioan Gh. Savin, in 1927, sub titlul Cultura si religie. As observa ca dialogul dintre stiinta si teologie nu poate fi confundat cu sincretismele contemporane si, de asemenea, faptul ca nici una dintre cartile publicate sub sigla colectiei nu face apologia miscarii new age, ba dimpotriva. Pentru conformitate, cei interesati pot consulta pagina www.oocities.org/xxi_eonuldogmatic.

Privind acuzele care mi se aduc personal, ca as fi eretic, D. Badulescu nu formuleaza ceva clar in primul sau articol, desi se vede ca este puternic atras de cuvintele "erezie" si "new age", si ca vrea sa spuna ceva despre controversa creationism-evolutionism. As observa in treacat faptul ca nu sunt un zelos al "nobilelor idealuri umaniste", cum pretinde autorul (a se vedea, spre pilda, studiul meu, "Antropocentrismul modern si oferta antropologiei eclesiale. Elemente pentru misiunea Bisericii", in Analele Universitatii din Craiova, seria Teologie, anul VII, nr. 10/2002). In realitate, demersul meu este unul de tip apologetic, constituindu-se intr-o privire critica la adresa modernitatii, fara ca aceasta sa insemne insa ca sunt un promotor al anacronismului fundamentalist. Marturie stau cartile si articolele pe care le-am scris de-a lungul timpului (parte dintre acestea sunt reproduse pe site-ul www.oocities.org/dorucostache_web).

As vrea sa mai remarc faptul ca acuza de erezie, tot mai des auzita pe la noi (pe principiul filmelor western: intai impusti omul, apoi il intrebi ce vrea), nu se face, traditional vorbind, decat pentru invataturi care, intr-un fel sau altul, afecteaza implicatiile duhovnicesti/eclesiale ale dogmelor trinitara si hristologica. Aceasta este marturia celor sapte Sinoade ecumenice, a Sinodikonului Ortodoxiei si a Sfintilor Parinti. Or, nicaieri in scrisul meu nu s-a strecurat vreo eroare in aceste privinte, fapt certificat de numerosi profesori de teologie si cititori instruiti.

Interesant este faptul ca autorul calomniilor, grijuliu pastor de suflete, nu s-a ostenit sa ma intrebe personal, desi ma cunoaste, despre ceea ce i se pare riscant in scrisul meu, preferand sa ma denigreze public. In realitate, el este numai un pion miscat intr-o campanie care implica un grup de ne-prieteni (ne-crestini?). Aducerea acuzelor de erezie solicita, din partea celor care le formuleaza, nu doar spoiala unei teologii de manual prafuit, si cu atat mai putin rea-vointa ori resentimente personale, ci o statura duhovniceasca aparte si discernamant eclesial. Calitati insesizabile din articolele amicului meu.
Privind cel de-al doilea articol al lui D. Badulescu (aparut dupa stramutarea revistei sub egida Episcopiei Alexandriei si Teleormanului), acesta pare a fi ceva mai articulat in expresie, desi la fel de inexact in afirmatiile privind editura XXI: Eonul dogmatic si persoana mea. Articolul este, de altfel, mai focalizat asupra mea. Ma voi indrepta si aici asupra unor probleme punctuale ridicate de autor. Autorul ajunge de aceasta data sa puna pe seama editurii XXI: Eonul dogmatic mai tot ceea ce s-a scris prin Romania in ultima vreme. Textul la care se refera - "Controversa creationism-evolutionism in dezbatere la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti" - nu are insa nici o legatura cu editura, fiind realizat de redactia revistei Vestitorul Ortodoxiei. In fapt, este vorba despre expunerea rezumata, deci inevitabil trunchiata, a celor discutate la o incercare de masa rotunda pe tema controversei dintre creationism si evolutionism. Interesant ca Badulescu, desi nu a participat la eveniment, face comentarii posibile numai dinspre un martor ocular. Spre exemplu, faptul ca moderatorul acelei discutii (care s-a dovedit pe tot parcursul acesteia mai mult decat rau-voitor in privinta mea) mi-a pus o intrebare "delicat si timid"… Comentariile mele asupra acestei ratate incercari de discutie serioasa intre cadrele didactice si invitatii Facultatii din Bucuresti sunt deja publicate. Este vorba despre studiul "Viziunea teologiei ortodoxe asupra controversei creationism-evolutionism. Elemente pentru un discurs despre metoda" (in vol. Teologie si stiinte naturale. In continuarea dialogului, coord. R. Constantinescu si G. Calina, Centrul pentru Studii de Teologie Aplicata, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2002; poate fi citit si in versiune electronica pe pagina mea web).

Pe langa aceste aspecte amuzante (asemenea conului Leonida, el se face vocea unui ipotetic popor indignat de afirmatiile mele), Badulescu reuseste totusi, asistat, sa identifice punctul nodal al sustinerii mele de atunci: principiul sinergiei. Studiul meu amintit mai sus aduce destule lamuriri in aceasta privinta, asa incat nu consider ca e cazul acum pentru o expunere pe larg. Deja din observatiile lui Badulescu se intrevede insa raspunsul meu: trebuie sa distingem intre actul aducerii lumii la fiinta din nimic, eveniment absolut apofatic, pe care Scriptura il cinsteste prin tacere, si succesiunea de actiuni prin care materia lumii este organizata in zilele facerii. Principiul sinergiei, care se refera la convergenta energiilor energiilor dumnezeiesti necreate si a energiilor cosmice create, functioneaza pe tot parcursul fiintarii si organizarii creatiei, nu in momentul aducerii materiei lumii la existenta din nimic.

Teologul nostru sui generis exhiba insa, pentru respingerea interpretarii mele, o succesiune de ineptii, printre care si aceea ca nu exista o energie naturala a creatiei, uitand ca existenta acestei energii este un adevar pentru care a murit sfantul Maxim Marturisitorul. Badulescu si, desigur, cei care il asista in aceasta intreprindere dizgratioasa, ignora faptul ca sfantul Maxim a demonstrat ca fara existenta energiilor naturale/fizice, care manifesta deplinatatea oricarei fiinte create, nu poate fi vorba despre fiinte reale. In schimb, construind pe o baza de tip monergist (de vreme ce refuza existenta unei energii naturale) sau neoprotestant (sola gratia), Badulescu imi pune savant diagnosticul de eretic care profeseaza evolutionismul teist.

Pentru ca solutia mea sa fie inteleasa, as observa aici cateva lucruri. In primul rand, faptul ca Biserica nu a condamnat niciodata o asemenea erezie si, chiar de va fi facut asa ceva, sigur nu era vorba despre Biserica Ortodoxa, care se pozitioneaza pe alte fundamente decat cele care au condus (neo)protestantismul la conflictul cu stiintele moderne. In al doilea rand, faptul ca in studiul meu amintit mai sus (dar si in altele, cum este "Logos, evolutie si finalitate in cercetarea antropologica. Spre o solutie transdisciplinara", in vol. Stiinta si religie) arat cu argumente ca traditia ortodoxa are propria sa cale de abordare a dialogului dintre stiinta si teologie, care o scuteste de orice imprumut facil din solutiile neoprotestante ale creationistilor americani. In al treilea rand, faptul ca trebuie sa distingem intre cercetarea stiintifica propriu-zisa si ideologiile ateist-nihiliste care cauta sa confiste rezultatele cercetarii; Biserica nu are de ce sa se opuna stiintei, ci ideologiilor care paraziteaza stiinta si ideologilor care urmaresc sa-l indeparteze pe om de credinta cu "mijloace stiintifice". In al patrulea rand, faptul ca incerc sa comunic mesajul credintei tinand seama de principalele directii din stiinta contemporana, fara sa caut realizarea vreunui sincretism si fara sa adopt vreuna dintre ideologiile ce bantuie tarabele creationistilor si evolutionistilor.

Inconsistenta cugetarii (teo)logice a lui D. Badulescu rasare tipator in maniera in care incearca sa batjocoreasca logica tertului inclus, pe care, evident, nu o pricepe. Vestea proasta pentru gandirea reductionista, care functioneaza perfect in cazul amicului meu mai varstnic, este ca logica polivalenta are deja un secol de functionare indarat. Alaturat, autorul dovedeste deopotriva dificultati in urmarirea firului unui text - derapand in balbaieli legate de dogmele trinitara si hristologica - si satisfacatoare cunostinte de ideologie marxista (cel putin, aici omul dovedeste ca are carte). Finalul constituie o mostra a gandirii literalist-anacronist-fundamentaliste, satanizand gandirea si cunoasterea. Nu ma pot abtine sa nu observ faptul ca un asemenea demers, se pare tipic pentru noua directie a scolii de teologie de la Bucuresti, risca sa arunce ortodoxia romaneasca in groapa evului intunecat, propunand un portret impropriu Bisericii lui Hristos.

Pentru a incheia, as spune ca Badulescu propune o pseudomorfoza a evlaviei, de care eu personal si programul editurii XXI: Eonul dogmatic incercam sa ne desolidarizam, asa cum tot crestinul ar trebui sa fuga de uraciunea pacatului facut cu voie si cu stiinta.

Dumnezeu sa te ierte, parinte!

Ii rog pe toti cei interesati de persoana si munca mea sa ia in considerare numai textele publicate de mine in carti, volume colective si reviste. Nu am publicat nici un text pe Internet, cu exceptia celor reproduse pe site-ul meu personal, pe site-ul editurii XXI: Eonul dogmatic si pe site-ul programului CCISTD. singurul text reluat cu permisiunea mea in alta parte se afla pe site-ul programului GPSS.

Sunt obligat sa fac acest anunt pentru ca circula deja o intreaga e-biblioteca apocrifa pusa pe numele meu.

Daca aveti nedumeriri legate de un text, ma puteti contacta prin intermediul adresei email afisata pe acest site. Va rog sa nu-mi trimiteti texte atasate, daca nu va cunosc, pentru ca nu le voi deschide.