|
LAH HAENAH DEL METERIU
Polque no quierin roal
Ni el Meteriu, ni la Cleta,
La tía Antoña ehtá que bufa,
Paíci una chilraera.
El otru día me ihu:
- Mía, Bartolu Caera.
Eh meehtel qu' engatusih
Al Meteriu y a la Cleta
Pa que baigan ' aditunah,
Uguañu, a la Mohonera,
Y, pa si quía, pa pan,
Pa mantenel a la agüela,
Pa qu' engañi la comía,
Que idi que no le entra.
- No te preocupih, Antoña,
Que yo hadré lo que puea.
Al otru día, l' Antoña
Con 'oh dambuh, se presenta.
-¡Mairi, mairi! ¿Ándi amuh
Tan templanu pa 'hta cerca?
- Amuh a pol el hornal,
Que moh buhcó tiu Caera
P' arrepañal aditunah.
- Y ¿Qué hagu yo? ¿Y la Cleta?
- Poh busotruh..., ayualmi,
Ca unu, con una cehta.
No ihu na, y, al entral,
Hidu la primel haena.
¿A que no sabih qué hidu?
Poh, enclinó la caeza
Y, corriendu com' un potru,
Corriendu..., le dió la güelta
A toitu el golibal.
Yo me hidi una cachera
Ehmorecíu 'e risa
Y iji:
-¡Ehti 'htá huelga,
Chacha! ¡Tú 'htáh tonta, Antoña!
¡Tienih poca entendeera!
¿Cómu quieh qu' ehti cerril
Te gani ni una peseta?
- Poh, no tie otru remeyu
Que tiral l' aditunera!
A lúu, miramuh pa 'l lau
Y bimuh a la mí Cleta,
Encaramá en 'a pingolla
Máh alta d' una olibera
Y ihu qu' ía hadel,
Allí, una ehpingolaera.
Alúu, cuandu s' abahó,
Cohi un' adituna negra
Y le idi, al Meteriu:
- ¡Mía qué cebón eh éhta!
¿Hademuh una matancia?
Si quieh, tra p' acá la cheira.
Arrancó un moitu su madri
Y a loh doh, loh amollenta.
Se ponin a cohel dambuh.
Meteriu hadi una mueca,
Comu si s' ubía 'hpantáu.
- ¡Coñe, qué fría 'htá éhta!
¡Que se vaigan a amolal!
Y tiró 'tra carrendera.
Alúu, güelbi el dagal
Y moh se hue a la pedrera
Y... ¡Benga tiral gorronih!
¡Benga riílsi la Cleta!
Dihpuéh, loh dambuh s' abinun
Y s' agarrarun la cehta
Y le idi, dequeínu,
Pa que dengunu l' oyera,
El Meteriu a su madri:
- Madri, dili a tiu Caera
Que moh haga una chamá
Mía que hademuh tachuelah.
- Alúu moh hadi lumbri,
Anda, cohi.
Y se goltea
Y me idi:
- Tíu Bertol,
¿Poh, lúu, no hadi uhté lumbri?
¿No be engarañá a la Cleta?-
To se le golbía a l'Antoña
A mí, dalmi la culera,
Pa hechali un puñaínu
Al Meteriu y otru a Cleta
- ¡No me hechih aditunah
Que me s' enllena la cehta!
Y güelbi a ponelsi en pie,
Y ahorró la pañalera.
- ¡Coñe, ehta rabaílla
Me s' ehtá pusiendu negra!
Y pegó un ehperecíu,
Y tiró p' allí la cehta
Con un pihcu d' aditunah,
Y tiró otra carrendera
Y moh idi:
-¡No llaméih.
Que, no güelbu, ahta que bea,
Esi cochi que barruntu,
Benil po' la carretera!
La probi Antoña bufaba
Peru con él no ay quien puea.
Y entabía moh repiti:
- ¡Callal, mentrih no lo bea,
No quíu cohel aditunah!
Y lúu, otra carrendera,
Pa benil ahta muhotruh
Y moh iju:
- ¡Qué cansera!
¡A quien se l' ocurriría
Ehtu de l' aditunera!
Y se moh pusu a cohel.
Sacu 'e la haldiquera
Un puñáu 'e higuh pasuh.
- ¡Harrea p' alantri! - L'ihi.
Y le tiré unu p' alantri,
y se hue com' una flecha
A cohel el cachu higu.
Lo hidi con toa la cuenta.
- Si quierih comel loh higuh,
Tieh que sual la correa,
Y cohel anti aditunah
Y loh higuh..., cuandu sea.
Asina, le hui tirendu
Unu al Meteriu, otru a Cleta
Y, comu abía mucha hambri,
Entrarun en 'a gamella.
|
|