Catedrala Romano - Catolica                    Biserica Episcopiei Otrodoxe Sarbesti    Palatul Eparhiei Sarbesti "Vicariatul"

  

  Pe latura vestica, vis-a-vis de Dom, se afla biserica episcopala si palatul diocezei ortodoxe sarbe,  acestea devenind victime ale incendiului din 1728. Dupa aceasta calamitate, pana in 1745, a existat numai o casa de rugaciune in acest cartier, de credinciosi ocupandu-se parohia ortodoxa din Fabric.

  Intre Dom si statuia Sfintei Treimi, se afla o fantana cu apa minerala, acest izvor fiind dat spre folosinta publicului in 1894, apa avand efect curativ pentru o serie de afectiuni gastrice.

  Plecand din Piata Unirii, prin strada Rodnei, la numarul 7 se gaseste o cladire ce dateaza din 1891, in care se afla biblioteca Academiei, construita dupa planurile arhitectului Johann Klein. Tot pe aceasta strada, vis-a-vis de palatul episcopal, se afla fostul han "La trompetist". Simbolul sau, un trompetist aurit, calare pe un cal se afla azi la Muzeul Banatului.

  Cladirea importanta a Palatului Dicasterial, din strada Doicesti, numarul 1, este o cladire monumentala a Timisoarei de altadata, care ocupa un teren insemnant in forma de patrulater, avand patru etaje, trei curti interioare cu sase porti si exceptand spatiile de la subsol, are peste 350 de camere. Se spune ca aceasta cladire are atatea ferestre cate zile  sunt intr-un an, deci ar trebui sa fie 365. In orice caz, Palatul Dicasterial a fost considerat cel mai mare edificiu al orasului, desi cazarma ardeleana, cu impresionanta ei lungime de 483 de metrii, era considerata "casa cea mai lunga din Europa". Dupa demolarea cazarmii, la sfarsitul deceniului cinci si inceputul deceniului sase, Palatul Dicasterial a ramas cea mai mare cladire a orasului. Initial fusese destinata guvernului Voievodinei Sarbesti si a Banatului Timisan, dar aceasta forma administrativa a luat sfarsit in 1860. Constructia s-a realizat intre 1850-1854, numele de "dicasterial" provenind din grecescul "dikasterian, in latina "dikasterium" ce denumea in antichitate curtea judiciara. Constructia are elementele stilului renasterii italiene si este o copie dupa Palazzo Strozzi din Florenta, considerat un exemplu perfect al unui palat florentin.

Biserica Episcopiei Ortodoxe Sarbesti si Palatul Eparhiei Sarbesti"Vicariatul"

           Biserica Episcopiei Ortodoxe Sarbesti a fost construita intre anii 1744 si 1748 in stil neoroman. Biserica poarta hramul Inaltarea Domnului. Iconostasul este opera sculptorului Mihailo Ianici, majoritatea icoanelor expuse in biserica fiind pictate de Constantin Daniel.

   Palatul Eparhiei Sarbesti "Vicariatul" a fost construit intre anii 1745-1747 fiind refacut intre anii 1905-1906.

 In partea din fata cladirii se afla stema Eparhiei precum si multe alte ornamente. Cladirea adaposteste un muzeu care contine obiecte reprezentative pentru istoria Banatului.

        Daca am trece la o descriere amanuntita a acestei splendide constructii din Piata Unirii, am depasi cadrul posibilitatilor nostre, pornind chiar de la discutiile care se poarta referitor la persoana celui care a intocmit planurile acestei cladiri.

  Se persupunea, ca domul a fost construit, avand drept ca baza, planurile renumitului arhitect vienez Josef Emanuel Fischer von Erlach(1693-1742), fiul nu mai putin renumitului, la acea vreme, Johan Bernhard Fischer von Erlach.

  Intr-un document din secolul al XVIII-lea, si anume, "Wienerische Diarium", se aminteste de asezarea pietrei de temelie a Domului din Timisoara si totodata, se mentioneaza ca planul de arhitectura si constructie a fost intocmit de H.Joh. Jacob Schelblauer-Consilier al orasului Viena si ca a fost aprobat de superiorii sai,care aveau aceasta competenta. Sediul episcopului diocezei romano-catolice a fost initiat la Cenad, acesta fiind devastat de turci, s-a mutat la Szegedin.

  In anul 1733, imparatul carol al VI-lea, a mutat sediul la timisoara, episcop fiind in acel timp, Adalbert baron de Falkenstein. Datorita acestui fapt s-a hotarat construirea unei catedrale, aunui palat episcopial si a unor case pentru canonici, ceea ce a dus la punerea pietrei de temeliei a Domului la data de 6 august 1736. Lucrarile au durat o perioada mare de timp, fiind angajati in aceasta constructori, mesteri si muncitori calificati in diferite meserii, in prima perioada a lucrarilor, putand fi mentionati personalitati ca: Johann Lecher si Kaspar Dissel.

  Domul a fost terminat sub conducerea inginerilor Carl Alexander Steinlein si Johann Theodor Kostka. In ceea ce priveste interiorul Domului, sculptorul vienez Johann Joseph Rossler(1700-1771) a creat doua statui, de mari dimensiuni, a Sfantului Carol Boromeus(in stanga) si a Sfantei Theresia(in dreapta), cat si perechea de heruvini care domina ornamentatia din partea centrala a altarului.

  Tabloul altarului principal il reprezinta pe Sfantul Gheorghe calare in lumpa cu balaurul. provenienta celorlalte tablouri nu este pe deplin clarificata, Johann Schopf in ajunul anului 1772, a creea pentru Domul din Timisoara mai multe tablouri de altar, iar in 1776 a pictat fresca cupolei catedralei din Oradea si celelalte fresce din palatul episcopial al acesteia.

   Orologiul din turn este opera ceasornicarului mester timisorean, Joseph Martin Kidl, din 1764, iar prima orga in stil baroc, frumos ornamentata, a construit-o mesterul vienez Paul Hanke, in anul 1757, ea fiind inlocuita la sfarsitul secolului al XIX-lea cu actuala orga, produs al atelierului mesterului timisorean Leopod Wegenstein. In timpul luptelor cu turcii(1788-1790), domul a servit ca depozit de sare, in anul 1849, fiind grav avariat, in timpul asediului, populatia care se afla intr-o stare critica, si-a cautat refugiul in cripta Domului, in aceasta fiind inmormantati episcopii, demnitarii si multe personalitati de vaza ale Banatului.

  Ultima restaurare a Domuli, ca si a celorlalte cladiri din jurul sau, printre care si casele canonicilor a avut loc intre anii 1981-1982, lucrarile exterioare fiind conduse de arhitectul timisorean, Franz Braun, restaurarile interioare fiind facute de fratii Milthaler(zugravi si restauratori) din  Arad. In actuala strada Rodnei, la numarul 4,  se afla palatul episcopial, care are fundatii si ziduri foarte vechi, aspectul exterior al cladirii fiind foarte simplu si modest.

Du-te sus