Director: Florian Copcea

Ziarul judetului Mehedinti

În exclusivitate de la RIA-NOVOSTI

RUSIA ŞI IRANUL ÎŞI AMPLIFICĂ COLABORAREA TEHNICO-MILITARĂ

S-a încheiat vizita în Rusia a ministrului iranian al Apărării, Ali Shahmani. Pe parcursul convorbirilor de la Moscova dintre şeful departamentului de apărare al Iranului şi colegul său rus, Serghei Ivanov, s-a acordat o deosebită atenţie mersului realizării înţelegerilor privind reînnoirea şi amplificarea colaborării tehnico-militare dintre cele două ţări. Aceste înţelegeri s-au stabilit în cadrul convorbirilor din decembrie anul trecut, de la Teheran, dintre Ali Shahmani şi ministrul rus – de atunci – al  Apărării, Igor Sergheev, precum şi cu prilejul vizitei oficiale la Moscova a preşedintelui Iranului, Mohammed Khatami, în luna martie a acestui an.

Recenta vizită s-a materializat prin semnarea unui acord de colaborare tehnico-militară între Moscova şi Teheran, care – apreciază specialiştii – îi va aduce Rusiei în următorii cinci ani circa 7 miliarde dolari şi va face ca Iranul să avanseze pe locul al treilea în lume printre cumpărătorii de tehnică militară rusă. Acordul prevede cumpărarea de către Iran, din Rusia, a celor mai diverse tipuri de arme, printre care: avioane de vânătoare Su-27 şi Su-30, elicoptere moderne Ka-50 şi Ka-52, tancuri T-90 şi T-82U. Se află în stadiu final negocierile privind cumpărarea de către Iran a complexului tehnico-operativ ,,Iskander’’ şi a rachetelor supersonice antinavă de tipul Iahont’’.

În afară de acestea, Teheranul ar fi dorit să cumpere complexele ruseşti de apărare antiaeriană S-300PM-1/2 şi complexele de rachete antiaeriene ,,Moskit şi Iahont’’. Experţii militari ruşi apreciază că achiziţionarea tipurilor enumerate de tehnică militară rusească poate întări considerabil potenţialul de apărare al Forţelor Armate ale Iranului, care au nevoie de o serioasă modernizare a arsenalului.

Şeful Centrului de coordonare a programelor ruso-iraniene, Radjab Safarov, consideră că Teheranul, prin extinderea colaborării tehnico-militare cu Moscova, îşi rezolvă câteva aspecte ale securităţii sale.

Primul aspect îl constituie creşterea securizării graniţei cu Afganistanul în scopul creării unor obstacole în calea contrabandei cu stupefiante şi arme. Al doilea – asigurarea securităţii obiectivelor importante şi contracararea atacurilor unor arme de înaltă precizie. Un al treilea aspect este legat de faptul că Iranul trebuie să poarte ,,un dialog de la egal la egal’’ cu statele din partea cărora conducerea Iranului consideră că vine pericolul. Printre acestea se numără Turcia, Israelul şi Irakul.

După cum sublinia într-o discuţie cu ziariştii ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, Acordul semnat în timpul vizitei lui Ali Shahmani ,,nu este secret şi corespunde tuturor normelor Dreptului internaţional, tuturor standardelor, fiind practic identic cu acordurile pe care Rusia le-a încheiat cu alte ţări’’.

Moscova i-a transmis, astfel, Administraţiei americane un ,,semnal’’ fără echivoc – indiferent de ,,îngrijorarea’’ Washingtonului, Rusia are intenţia fermă de a extinde colaborarea tehnico-militară cu Iranul, după ce la sfârşitul anului 2000, prin dispoziţia preşedintelui Vladimir Putin, a fost anulat Memorandumul ,,Gore –  Cernomârdin’’.

După cum se ştie, conform acestui document, Rusia îşi asumase obligaţia de a finaliza până la sfârşitul anului 1999 toate contractele de livrări de arme şi tehnică militară în Iran şi de a nu mai încheia ulterior cu Teheranul noi acorduri de colaborare tehnico-militară. Motivul anulării acelui memorandum secret îl  constituie divulgarea acestuia în timpul campaniei electorale din Statele Unite.

Moscova subliniază că în cadrul colaborării tehnico-militare cu Iranul îi livrează acestei ţări numai armament defensiv, respectându-şi riguros angajamentele în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă şi al tehnologiilor pentru rachete.

Declaraţiile Washingtonului potrivit cărora Rusia i-ar pune la dispoziţie Iranului tehnologii care să-i permită punerea la punct a unei producţii de rachete balistice sunt apreciate la Kremlin ca absolut nefondate, impunând prezentarea unor dovezi concrete. Deocamdată, însă, Statele Unite nu au adus nici o astfel de dovadă.

Experţii ruşi în politică externă consideră că tenacitatea cu care Statele Unite se străduiesc să împiedice extinderea colaborării ruso-iraniene, inclusiv în domeniul tehnicii militare, are câteva cauze.

În primul rând, întărirea relaţiilor dintre Moscova şi Teheran poate complica serios realizarea planurilor Washingtonului de a-şi lărgi influenţa atât în regiunea Golfului Persic, cât şi în Transcaucazia şi Asia Centrală, şi de a instaura controlul american asupra traseelor de transport al petrolului şi gazelor din zona Caspicii.

În al doilea rând, nu trebuie uitat faptul că, în 1980, Statele Unite erau principalul furnizor de armament şi tehnică militară al Iranului. Numai între 1970 şi 1978 corporaţiile militare americane i-au vândut Teheranului tehnică de luptă şi muniţii de război în valoare de douăzeci şi ceva de miliarde dolari.

Deşi după Revoluţia islamică americanii şi-au pierdut piaţa de armament din Iran, ei încă mai speră să revină, cândva, pe ea, aşa încât nu le surâde deloc perspectiva de a da piept cu cea mai puternică concurenţă din partea Rusiei.

Valentin KUNIN,
comentator al RIA-NOVOSTI

Concurs cu premii
"ELECTRONICA TELEACTIVITIES"

Joburi prin email

Ghidul telelucratorului

Drobeta Turnu Severin
CD ALBUM

Electronic components for sale

Terapie online: Confesiuni si consiliere

Proiectul ANTICORUPTIA

E-book: Retele, protocoale si servicii asigurate prin retelele de calculatoare