29 juil. 05 Draga Doina, Am urmarit corespondenta dintre tine si Tatiana din obiceiul de a consulta cele doua site-uri in care continutul ma face sa vibrez cu totul altfel decat in orice alt tip de cautare. Ai in totalitate dreptate in ceea ce priveste relatia dintre noi atat timp cat liantul fundamental lipseste. Modul de a coresponda cu Tudor ne este propriu fiecaruia si facem asta de pe pozitii diferite dar cu iubire similara. Imi pare sincer rau ca atat eu cat si Tatiana te-am implicat intr-o corespondenta relativ terna cu informatii minore si caldute asa acum sunt un general cele care ne umplu cam 80% din asa zisul schimb de idei din viata. Este o diferenta teribila intre continutul EPISTOLARULUI si restul de dupa. Bine este ca nu s-a pus nicicand problema epigonilor aici. Toata lumea a fost sincera si aste a fost foarte bine chiar daca redundant. Episoadele cu Tudor copil cu imagistica maturizarii lui constituie pentru noi un complement aproape la fel de important ca si surprinzatorul epistolar al trecerii lui Tudor din copilarie direct in maturitate. A fost aici egoismul si lipsa de gandire din aluatul aceluiasi egoism de a te implica in ceva ce n-are cum sa apartina altcuiva decat noua si lui Tudor. Este vesnic neinvatata lectie a parcurgerii unor poze care nu pot impresiona decat pe apartinatorii lor. Asadar Tatiana a “navalit” cu aceste amintiri, care de fapt ne apartin si in special ei careia ii este dor de copilul Tudor, intr-un univers al maturitatii lui Tudor in care deja toate cele dinainte sunt transfigurate fundamental. In acest univers locul tau este extrem de bine conturat ca si catalizator la inceput si ca partener mai apoi al arderilor din sufletul atat de bogat al baiatului nostru si fara ca ele sa cunoasca dimensiunea alintului. Este evidenta discrepanta, dar atunci n-a fost asa pentru noi. Sa sti ca inca am reflexul de a cauta in “inbox” mesajul lui Tudor. Sigur toate astea se vor decanta in timp si vom gasi poate calea normalului fara disperari zadarnice si cu demnitatea pe care am avut-o ca exemplu in patimirile lui Tudor. Asa cum ti-am scris si in alte mesaje locul tau este extrem de bine definit in sufletele noastre si dincolo de diferentele care uneori par a ne distanta, noi ne vom ruga asa cum putem ca sa depasesti depresia si sa fi sanatoasa. Personal m-a bucurat mesajul tau anterior si am certitudinea ca vei sti sa comunici permanent cu Tudor. Cu bine, Dan P.S1Tatiana a plecat pentru cateva zile la amicii ei care se lamenteaza de plecarea copiilor in Canada dar nu pentru a-i consola pentru aceasta “nenorocire” ci pentru ca ei au insistat si acolo poate fi mai suportabil decat cele 37-40°C din Bucuresti. Este motivul pentru care ti-am scris eu cu incuviintarea ei. P.S2 In ceea ce priveste depresia am o experienta personala dura ca urmare a mortii mamei mele si a unei internari cu doua operatii consecutive. M-am ales cu o forma de depresie de tipul atac de panica si agorafobie cu dimensiuni incredibile. M-am tratat cu o psihiatra (inca mai iau o doza minima de medicamente) si sunt cu totul altfel. Nu uita prin ce am trecut si trec si voi trece probabil si totusi a fost si este stabila starea mea si sunt total functional. Si nu uita ca mizeria asta ca orice boala subtila evolueaza latent si apoi explodeaza in forme aproape invalidante. Si toate astea nu ca sa vorbim despre noi dar este pacat sa ne facem ca nu suntem... Sunt absolut sigur ca Tudor ti-ar fi scris despre asta deoarece acum 5 ani cand eram in maxim de suferinta m-a ajutat foatre mult. Multa sanatate Doina si ai grija de tine si de ea. Cu bine, Dan 30 July 2005 Ma intrebasem ce vom scrie la pag. 222. Eu n-am avut intentia sa reprosez nimanui vreun gest sau comportament, oricare at fi fost ele. Insa trebuia sa va scriu despre blocajul meu care ma mira si ma stanjeneste. Nu m-ati implicat in nimic fara voia mea, asa cum nici eu nu v-am impins sa cititi corespondenta mea cu Tudor. Sunt oferte de luat sau de lasat si e natural sa ne povestim reactiile. Suntem in doliu si nu pretinde nimeni sa-l traim regizat. Sa-l traim... anul trecut pe vremea asta am panicat cand mi-a scris Tudor despre matusa lui si n-am mai stiut decat ca vreau sa ma ascund un timp, dar nu mi-a permis, m-a certat si m-a repus pe picioare… Mi-a spus ca nu se traieste doliul ci viata… Azi dimineata pe la 6-7 l-am visat. Eram tot intr-un loc public dar complet strain, insa nord-american. Parca luasem undeva masa la un restaurant cu autoservire si iesisem intr-un lobby unde l-am vazut pe Tudor aducand cutii/pachete cu cumparaturi, tocami le descarcase din masina. Stiam ca sunt ale noastre si l-am intrebat “sa te ajut?" Nu mi-a raspuns, ca si cand nu m-a auzit. Tudor era imbracat sport, in haine de training gri deschis care se mulau pe un corp solid, muschiulos. Parea sanataos si viguros, doar cand s-a aplecat sa puna jos o cutie, a flexat un singur genunche, celalat a ramas intins si am dedus ca poate il doare piciorul. A fost extrem de scurt visul si m-am trezit imediat. 31 july L-am visat din nou, pe la aceeasi ora ca ieri. Eram cu el in camera unui hotel mare cu multe etaje . La un moment dat a venit un grup in vizita, era familia lui, iar eu a trebuit sa stau ascunsa fiindca nu trebuiau sa ma vada. Apoi m-am furisat afara cumva, eram parca pe un maidan din jurul hotelului, desculta dar cu haina de blana si nu stiam cum sa intru sa ma incalt si sa plec de tot. 9 aug 2005 Ora 0.10 Acum cateva minute am avut iar un vis cu Tudor. Eram intr-o camera privata dar straina si vorbeam cu el si-i strangeam o mana cu ambele mele maini si ma bucuram ca mai sunt cu el fiindca stiam ca va trebui sa plece … Statea intins pe partea stanga, parca sprijinit in cot si ma privea cu un zambet trist. Parca fusesem cu el la supermarket , dar el zicea acum ca tine post iar eu nu stiusem si-mi parea rau ca-l facusem sa se plimbe printre alimente in timp ce era infometat. M-am trezit si am realizat ca e ziua mea si ca Tudor imi inapoiase gestul pe care i-l facusem anul trecut de ziua lui, la miezul noptii... 15 aug Draga Doina, m-am gandit si razgandit in intervalul asta daca sa-ti scriu sau nu, despre intalnirile mele cu Tudor de ziua mea cu circa 3 luni in urma. Indiferent de reactia ta m-am decis sa-ti scriu pentru ca este o continuitate teribila in toate astea. Eu sunt ferm convins ca aceste visuri nu sunt simple coincidente si plamadiri ale mintilor noastre, si le consider MESAJE. Fiecare isi are destinatarul precis si continutul extrem de personalizat. Asadar in dimineata zilei de 20 mai (pe la 5 - 6) am visat ca Tudor ma vizitase, il vedeam plecand dar imi lasase un crampei de hartie pe care era scris cu rosu cu litere cursive elegante " Sfantul.......Decapolitul". M-am trezit cu acest bilet in fata ochilor si am fost nauc pentru ca habar nu aveam de acest sfant. M-am dus la internet si am aflat ca este Sfantul Grigorie Decapolitul ale carui moaste intregi sunt la o manastire foarte veche din Oltenia, Bistritza. A doua zi dimineata am avut din nou un vis. Ma aflam intr-o sala de conferinte si un barbat vorbea. Am intrebat, impresionat fiind de discursul sau, pe cineva cine este barbatul care vorbeste. Mi-a spus ca este Sfantul anterior mentionat. In dupa amiaza aceleiasi zile ca urmare a unui telefon m-am intalnit cu Tatiana la o biserica foarte aproape de casa mea pentru a duce niste saci cu lucruri pentru sinistratii din tara – unele biserici s-au implicat in treaba asta, altele nu. Am aflat si vazut ca in acea biserica exista sigura mica parte lipsa din moastele Sf.Grigorie Decapolitul, o mana. Am avut si am convingerea ca a fost un mesaj clar din partea lui Tudor care mi-a decriptat in parte cate ceva din existenta lui de acum. Si sa sti ca si Tatiana a avut parte de visul ei de ziua ei la fel de surprinzator si de plin de autentic. Nu-mi trebuie nimic mai mult ca sa ma convinga ca Tudor este VIU si ca noi suntem in sufletul sau. Si poate ca mai sunt si altele in sensul asta care inchid minunat un cerc real. Ce ar putea sa incline catre produs al mimtilor noastre este faptul ca am avut privilegiul dorit in zilele de nastere. Dar oare nu ni-l dorim in fiecare zi alaturi? Oare nu era bucuria lui mare de a face cadouri deosebite celor dragi de zilele lor? 21 août 2005 Sunt in acelasi timp uimitoare si previzibile aceste fenomene, e si motivul pentru care va povestesc visele mele, desi pare jenant transplantul lor in contextul realitatii noastre. Aceste date cu care eu nu stiu ce sa fac, pentru voi au sens si mesaj dar eu nu pot sa judec sau sa talmacesc nimic fiindca nu am menirea. Tot nu sunt in stare sa leg aici multe fraze. N-as face decat sa reiterez sentimentul meu tot mai profund de zadarnicie si chiar de asta nu aveti nevoie. Raman deci in tacere alaturi de voi, asteptand nu stiu ce ar putea din nou sa-mi inspire frazele… Doina 22 août 2005 Pentru Tudor Nu-mi sta in fire sa-mi povestesc munca mea, in primul rand ca este extrem de focalizata si nu are aparent nimic socialmente interesant. Dar iti spun ca astazi chiar acum 10' am incheiat proiectul unei lucrari de mare amplitudine in care sper sa pot prezenta in detaliu si cele lucrate de Tudor in anii in care mi-a fost alaturi. Si sper sa o pot finaliza si sa fie de folos altor copii care sa preia cele gandite de noi leii. Imi pare rau ca nu pot sa fac altceva care sa-l aduca si in fata ochilor si inimilor oamenilor de rand dar atat pot. Poate ca restul sa-l faca cumva el. Asa cum azi la sase luni de la plecare m-a ajutat sa inchei un efort mare. Cu drag si arata-ti puterea, Dan Joi, 25 august Astazi,la ora 12,00,Tudor ar fi implinit douazeci si opt de ani.... In lipsa lui, depan tot felul de amintiri si ma gandesc, cu recunostinta, la toti aceia care intr-un fel sau altul au fost in preajma lui, pana cand ne-a parasit. Printre ei esti si tu si te rog sa ma ierti, daca uneori te-am incarcat mai mult decat aveam dreptul sa o fac. Stiu ca si tu te gandesti la el, la noi, fie ca gandurile noastre cele mai bune sa strabata pana la el. Cu drag, Tatiana In timp ce-mi scriai eu chiar ma jucam cu timpul si spatiul… V-am transplantat prin muntii pe care i-am pozat in luna asta si in timp ce lucram, ma gandeam ca din atatia parinti cu copii pe care i-am intalnit pe acolo, unii puteati fi voi si sa fim cu totii prin ’82 si sa nu ne cunoastem si sa oprim timpul... Nu stiu cum veti primi fantezia mea dar daca v-ar placea, v-as trimite aceste imagini imprimate. Am facut si niste anaglife noi si am revazut frazele lui Tudor in care-mi multumea atat de frumos dupa ce mi-a acceptat ochelarii aceia… Cand ne scriam, era fiecare jenat de varsta celuilalt. Acum Tudor nu mai are varsta fiindca este etern. Cu drag, Doina Tudor 25.08.2005 Multumesc Doina. Pentru noi ar fi un miracol de spatiu si timp care poate ar fi putut fi real. Asa insa a navalit naucitor eternitatea peste noi. Dar, cine stie, poate ca in eternitate ne va fi dat sa ne recunoastem peste mari si tari si ani. Iar Leutul meu va rade din nou si eu voi uita ca acum am plans. Dan. 26 aug 2005 Ieri am fost chiar imobila, cu dureri de spate declanasate cu o zi inainte de treburile din gradina. Seara i-am scris ceva lui Tudor. Azi dimineata m-a trezit radioul cu o muzica frumoasa si primul gand a fost ca nu l-am visat pe Tudor de ziua lui. Am adormit din nou in muzica si l-am visat. Eram pe un camp verde si insorit cu nori frumosi si albi pe cer, ca in pozele pe care le-am prelucrat pt voi. Uitandu-ma in sus, am vazut intr-un nor un ochi mare care privea din el. Am intrat apoi intr-o camera foarte luminoasa unde statea Tudor in picioare si i-am spus despre ochiul din nor iar el mi-a zis ca el l-a pus acolo, cu Photoshop. Apoi Tudor s-a culcat intr-un pat foarte curat si alb, stiam ca e bolnav, era numai sudoare cu broboane limpezi ca de roua peste tot, M-am asezat langa el, l-am pupat pe fata si am baut din roua aceea intrebandu-ma daca nu sorb boala lui, apoi mi-am zis ca nu e molipsitoare. M-am vazut apoi intre Tudor si un prieten de-al lui, pe care nu-l stiam si care vorbea franceza-quebecois, greu de inteles. Am zis: « ce bine sunt incadrata ». Vorbeam franceza cu totii si pregateam impreuna niste cadouri parca de Pasti cu animale de plush, iar prietenul cosea ceva pe ele. Vroiam sa-l ajut dar nu stiam cum sa pun ata in ac. Apoi eram in patul meu de acasa si Tudor era lipit de spatele meu ca o compresa calda si am adormit asa cuibarita si nu ma mai durea spatele. M-am trezit cu senzatia aceea de bine, in muzica foarte placuta de la radio. |
 |
 |