12 iulie 2005 Multumesc mult, Tatiana. Pe cat de surprinzator este cadoul tau, pe atat de tulburator. Foarte frumoase versuri. Tudor n-a stiut ziua exacta decat anul trecut si probabil de aceea a aproximat-o in agenda lui. Nici eu nu am stiut-o precis pe cea a aniversarii lui decat anul trecut, cand i-am trimis niste «focuri de artificii» ... ultimele. Eu n-am fost in stare de un cadou atat de original de ziua ta si de aceea am apelat la Ingres... fara alte cuvinte, fiindca nu le-am gasit. E o idee mai veche cu care mi-am distrat acum vreo cinci ani o prietena de copilarie din Abrud, care avea figura adecvata (fiindca nu se poate aplica la oricine). Si pt. ea am folosit o poza de la absolvirea liceului. Crede-ma sau nu, chiar azi e aniversarea ei si tocmai ii trimiteam un e-mail, cand am primit mesajul tau. Conexiuni... In opinia mea, Ingres e cel mai desavarsit portretist iar portretul printesei de Broglie e preferatul meu. Asa se face ca i-am inserat figura ta de liceana, care s-a maturizat de la sine in context si a pulverizat timpul. Lucrand la el, ma ducea mintea la niste portrete superbe de baieti, pictate de Raphael si la care s-ar potrivi de minune figura lui Tudor. N-am cutezat insa sa le lucrez fiindca nu m-as mai putea atinge in gluma de figura lui, cel putin deocamdata. Dar ideea de «intregire» din versurile tale imi sugereaza ca ar trebui sa i se integreze absolut totul, inclusiv umorul. Pentru mine Tudor continua sa existe exact asa cum mi s-a livrat el insusi, doar ca acum mi-e geu sa ma adresez direct lui, in timp ce-mi vine sa masor timpul in termeni cosmici, cand ma gandesc la el. Amorsasem deja o discutie despre timpul cosmic, la aniversarea de 10 000, dar n-a putut dura in dialogul cu el, iar acum se instaleaza in cu totul alti termeni. Chiar, inca nu stiu cum ma voi adresa lui Tudor pe 25 august. 17 juil. 05 Draga Doina, desi am o dominanta permanenta in suflet si in minte, uite ca au reusit sa ma ravaseasca si evenimentele din ultimele zile, cand s-a abatut la noi potopul, peste oameni si pamanturi. Prin tara este prapad , iar meteorologii anunta o noua serie de ploi. Nu ma mai uitaseam la televizor de niste luni bune, de cand s-a declansat in fortza boala lui Tudor, asa ca eram cam rupta de toate evenimentele din restul lumii, asa ca m-am cam impresionat de toate nenorocirile bietilor oameni. Chiar remarcasem ca tu esti mult mai la curent cu ce-i pe la noi, decat mine, care m-am retras in vizuina mea, in durerea mea. Nici eu nu stiu cum voi primi ziua de 25 august, deocandata mi se strange inima numai cand ma gandesc. Focurile tale de artificii s-au transformat in stele, (putin dupa cele 10000 de zile ), dintre care una a luat cu ea o parte din sufletul nostru. Va fi o zi grea de tot. Trebuie sa-ti marturisesc, cu oarecare jena, ca nu Tudor a fost cel care ti-a trecut data de nastere gresit in agenda, vinovata am fost eu, care, ferm convinsa de starea mea speciala din ziua poetica, am facut o eroare de inregistrare. Tudor mi-ar fi spus sigur: "Esti fly, mama si sovietica pe deasupra..." Asa imi spunea de cate ori ma prindea ca sunt cam aeriana si ma manifest prea expansiv. De data asta chiar meritam cu prisosinta. La cam jumatate de ora dupa ce ti-am trimis mesajul ma gandeam de ce oare in agenda lui, numele tau este numai la trei nume distanta de al lui, era ceva ciudat, erati prea aproape. Cand mi-am dat seama, as fi vrut sa intorc mesajul din drum. Dar poate asa a fost sa fie, dupa cum mi-ai spus ca si tu aveai aceeasi ocupatie, desi ne desparteau noua meridiane cantam aceeasi partitura. Nu mi s-a parut nici o clipa ca portretul lucrat de tine a fost mai putin inspirat, dimpotriva, eu l-am perceput ca ceva foarte original si simpatic, de aceea si intrasem in panica. Acestea fiind zise, de ziua ta cea adevarata, am sa te rog sa mai citesti inca o data poezioarele cu influiente de la mai multi poeti romani, gandindu-te ca poate si Tudor ti-ar fi scris una, sigur mai originala. Avea o usurinta grozava la versificari, mi se pare ca ti-a si scris o data despre aceasta abilitate a lui. Cu scuzele de rigoare, te imbratisez, Tatiana 25 July 2005 Peste o luna… Hmmm… sigur ca lumea continua sa existe cu fericirile si nenorocirile ei, dar parca vestile au dintotdeauna tendinta de a propaga relele. Am descoperit fotoreportajele din Jurnalul National pornind de la un site de critica foto, cautand pozele, nu informatiile. Poze care nu cauta fericirea oamenilor, ba chiar duc si la dureri nepublicate. De fapt, nici noi n-am luat legatura inainte de a fi fortati de suferinta lui Tudor, crezand in van ca impreuna vom fi mai puternici in fata raului. Si de atunci parca extindem nefericirea pana si in cele mai fericite evenimente. Ce inertie ne face sa amestecam anii de existenta a lui Tudor cu lunile noastre de dor dureros de el? Fiindca i-au fost frumosi anii lui, oricat de nemultumit era in alintarea lui din zilele bune. Tudor nu va fi niciodata batran si asta-l face sa eternizeze tineretea. Nici peste 28 de ani absenta lui nu va fi neutralizat nimic, fiindca la acest nivel nu exista chimii si aritmetici. Ziua in care l-ai nascut pe Tudor a fost si-ti ramane o mare fericire. De ce am plange pe 25 august? Anul acesta va cadea intr-o joi, asa cum a fost cand l-ai nascut. A revenit tot joia in 83, 88 si 94. In 88 eu nu stiam de Tudor, dar in august faceam poza care mi-a atras primul lui comentariu pe Alpinet, cu 13 ani mai tarziu (nr.13 nu mi-a purtat niciodata ghinion). Poate faceam poza tocmai joia, pe 25 august (n-aveam un aparat care marca data). Eu n-am decat propria minte in a-mi sustine asemenea ganduri, dar voi aveti si credinta consolidata in lumi si milenii, credinta care-l face pe Tudor sa scrie ceea ce ar trebui citit cel putin in fiecare 22 februarie. Fiindca de acum Tudor are doua aniversari ce transeaza grabita lui intrerupere a eternitatii. Switch ON – OFF, cum zice el cu atata umor. 27 iulie 2005 Draga Doina, sunt convinsa ca in spatele mintii tale se mai afla si alte suporturi care iti sar in ajutor in clipe de cumpana, de orice natura ar fi ele, tu stii mai bine. Cum altfel am putea face fata unor incercari mari, pentru ca din tot ce-am citit in Epistolar, nici tu nu ai fost ocolita de probleme, iar cele semnalate de tine, au fost numai cele care ai vrut, sau ai putut sai le dezvalui lui Tudor. Cat despre mine, sau despre noi, acele rasfrangeri ale credintei milenare, sunt acumulari de data mai recenta, probabil si din aceasta cauza ne cam clatinam la o rafala mai puternica, cum a fost pierderea unicului copil. Iar acest copil s-a mai si dovedit a fi un om care umplea bine locul, cu toate ciudateniile si nemultumirile lui. Traim acum intre zbucium si sperantza si tare as vrea sa cred ca cea de a doua va fi mai puternica. Referitor la nemultumirile lui Tudor de care vorbim, cat n-as da sa mai intorc anii inapoi, ca sa le mai pot subtia, sa le mai pot alina, sa pot fi mai atenta si mai grijulie cu micii ghimpi pe care nu i-am scos la vreme din sufletul lui, macar cei care mi-ar fi stat in putinta. Si pentru ca tot suntem la capitolul "nemultumiri", una de data recenta a fost calitatea ramelor pe care le-am facut pentru pozele pe care mi le-ai trimis. Le-am comandat la acelasi Bricostore, unde mi-am facut rame ani de zile si chiar imi placeau cum erau lucrate. Ei bine, mai ales portretele, parca mi le-a stricat special, ca sa atenueze frumusetea pozelor si a chipului de pe ele. Nu mai erau mesterii pe care ii cunosteam eu, iar cel nou cred ca era incepator in meserie. Le-am luat ambalate frumos si abia acasa am vazut dezastrul, dar n-am mai avut putere sa ma duc sa protestez. Am sa incerc sa le mai aranjez cu o chituire pe la colturi, in orice caz, m-am suparat foarte tare. Am inramat si patru acuarele pe care le-a lucrat Tudor pe la 13 ani, de care ti-am povestit ca au fost ultimele dati cand Tudor si mine am pictat acelasi subiect: -bisericuta de lemn de pe Varful Semenic -cabana pe muntele Semenic -peisaj cu cal, pe acelasi munte (mereu il amenintam ca arat CALUL unor oameni ce ne mai intrau in casa, iar el se sifona) -stana de oi in Piatra Craiului -Doamne,ce tare a iubit muntele acesta si avea si de ce... Acum dupa ce le-am inramat, bune, rele cum or fi, nu prea stiu cum sa le amplasez, astfel incat sa nu para un fotomontaj. As dispune de un perete gol in camera la Tudor, probabil va trebui sa fac niste schite sa vad daca dau bine, mai inainte de a gauri peretele. Tare as avea nevoie de sfatul tau, dar imi dau seama ca nu dispui de toate informatiile. Mai las sa se cristalizeze problema. Vineri plec pentru cateva zile, max.o saptamana, la niste prieteni care au o casuta de vacanta pe langa Titu, am sa vad cum ma voi simti si cum ma vor suporta. Nu stiu ce sper ca schimband locul, se mai estompeaza greutatea pe care o port cu mine. Prietenii acestia ai mei sunt foarte nefericiti in momentul de fata, pentru ca au emigrat (recent) copiii lor in Canada. Nu stiu cum sa fac sa le deschid ochii si sa le spun: "Bucurati-va!" Pe curand, Tatiana 28 juil. 05 Draga Tatiana, Ii scriam si lui Tudor despre inexperienta mea in fata nefericirii dar nu-i puteam spune ca eu numesc nefericire doar o situatie fara iesire. Restul sunt probleme, necazuri sau griji care au solutii. Sigur ca le-am avut si eu de-a lungul vietii. Faptul ca voi intrevedeti o speranta in credinta va poate fi salutar, dar eu nu sunt capabila sa particip alaturi si de aceea nu am de ales decat tacerea. In timp ce tehnic e posibila o intrajutorare frumoasa, ea cade la examenul psihologoc. Ce ar putea fi mai simplu decat sa ne facem vizite cat poftim de lungi, pt. ca avem si timp si conditii pt. ele. Dar fiecare amintire despre Tudor, care nu mi-a parvenit prin el, nu reuseste sa se lipeasca la locul ei, sa-l intregeasca, asa cum am crezut cand v-am cerut sa-mi scrieti. E poate modul meu instinctiv de a ma proteja, dar eu nu diger decat frazele lui care, ti-am tot spus, imi apar la fel de vii si proaspete, parca scrise ieri. Ele sunt solutia in sine pentru mine. E cea mai elementara lipsa de politete care mi se impune de catre mine insami si nu stiu cum s-o ocolesc fara sa-mi fac rau. Fiindca am deja simptome de depresiune care ma ingrijoreaza, le stiu cauza si nu vreau sa apelez la medicamente. De aceea iti spuneam ca terapia mea e numai in capul meu. In conditii normale, ce bine mi-ar pica sa te invit incoace si sa impartim casa, biroul si plimbarile, fiindca sotul meu e implicat pe un an in construirea unei hidrocentrale din nordul Canadei si ne vedem doar trei zile pe luna. Si cred ca tie ti-ar placea, cu toate diferentele noastre. Iata-ma ajunsa la etapa in care nu sunt capabila sa ofer ceea ce am si as dori. Si nu exista specialist cu care sa ma sfatuiesc. Sper din suflet ca prietenii tai de acolo iti pot fi mai utili, dar tare ma mir cum pot ei sa-ti povesteasca falsele lor necazuri cu copii pe cale sa-si astearna frumos viata. Nu zic ca emigratia e usoara dar, din experienta mea, cele mai mari dificultati le-am avut si eu cu familia. Bine ai face sa le vorbesti prietenilor tai despre egoismul lor. Eu insa par sa nu fiu un caz tipic de emigranta. Un numar din Dilema (78/2005) pe acest subiect mi-a intarit din nou acest sentiment. Poate pt. ca la mine marea ruptura s-a produs la 13 ani, cand am plecat la internat. Atunci am simtit ca mor de nefericire si nu-mi puteam explica nimic, si nimeni nu se ocupa s-o faca. Era chiar sa mor dintr-o zgarietura banala la nas, degenerata in infectie fiind cu imunitatea la pamant. Aceea a fost marea mea emigratie, de la Abrud la Cluj. Dar ce sa vorbim de vietile noastre… Pe curand deci, Doina PS. Imi scriai ieri cat de mult iubea Tudor Piatra Craiului. Pe Alpinet, acelasi autor care a inscris Hornurile Malaiestilor pe 22 februarie, a inscris azi poze cu Craiul. |
 |
 |