28 October 2003

> Astept groaza aia de intrebari concrete. Despre gandurile triste nu intreba, le ai destul pe ale tale.

Nu joci fair. Daca intreb de ganduri triste o fac pentru ca ma intereseaza. Gandurile mele lasa-mi-le mie sa ma joc cu ele. Eu nu ti-am zis niciodata "stii, nu-ti spun ce am ca te umplu de ganduri triste".
Asa ca - daca e ceva ce mi se poate spune - astept.
Groaza de intrebari... Pai stiu despre D ca se ocupa ca liber profesionist de arte vizuale, prelucrari video si scanari de floricele, ca din cand in cand exploreaza cotloane ascunse ale Terrei si cam ata. Iei multimea acestor cunostinte, o complementezi, si ramai cu restul - o mare multime de necunoscute. Ce, cum, pentru cine, cand, de ce...

> Si atunci ai ghicit pe jumate...
Ei, nu-s perfect. Nici pe jumatate macar. Nu m-am caznit. Am aplicat 2-3-4 filtre si mi s-a parut ca "p-acolo". Fara traume.
Ochelarii... Poate o sa ii vreau odata, cine stie? - nu prin posta insa :-)

> Nu stiu decat sa astept sa te inzdravenesti, ...
Ultima fraza imi lasa o incerta senzatie de detasare pe care ti-o doresti cand zice-se o sa fiu eu bine... Sper sa nu fie starea mea actuala o conditie de comunicare! Adica imi doresc sa nu fie asa.

O zi faina,
T

PS: Supliment foto:Apartin unui bun prieten, dar zic eu ca arata bine...

29 oct. 03
Vorbe bleu

Cuvintele mele se vor albastre, nu stiu daca tu receptionezi culoarea lor.

Sa treaca. Dar sa NU uit! ...
Scrie-le cat mai repede, cata vreme sunt proaspete. Cu timpul, vor intra in competitie  cu descoperiri din ce in ce mai nebanuite, in fata carora acestea vor pali. Decizi tu daca-mi permiti accesul la destainuirile tale.

Nu joci fair....
Fiindca eu nu (ma) joc, aici e diferenta. Iar cand iei viata in serios, descoperi muuult unfair pe acolo (ai si o poza de-a mea cu ideea). Stiu ca te fascineaza duritatea cu care se platesc trairile exceptionale, judecand numai dupa lecturile tale din copilarie cu eroi (sin)ucisi. Parca te preocupa misterul mortii. Mie, dimpotriva, imi repugna. Dar daca tii “mortis”, iti spun simplu ca gandurile alea iti erau adresate, mi se rupea inima ca trebuia sa induri ceea ce mintea mea socotea unfair.

Eu nu  ti-am zis niciodata "stii, nu-ti spun ce am ca te umplu de ganduri triste".
Pt. ca nu-ti pasa ca pe mine ma intineresc vestile bune. Atunci cand le ai, chiar daca-ti scapa peste ocean, le spui cu titlul de « schimbare de adresa », sau « inca un punct bifat » sau « n-am avut de ales ». In schimb, m-a chiar uluit promptitudinea cu care ai reluat corespondenta cu mine, dupa luni de tacere autoimpusa, in momentul in care ti-ai descoprit tumorile.  A fost semnul cel mai izbitor despre cat de importanta ti-e comunicarea cu mine, dar inca nu mi-e clar de ce.

Groaza de intrebari...
Oh, nu, n-as sti  sa-ti spun ce, cum, pentru cine, cand, de ce... Ar trebui sa fiu capabila de un fel de poveste cu carcalaci, dar genul iti aprtine. Imi fac meseria, incercad sa ma adaptez locului, epocii, &c. Marele avantaj este ca ma conecteaza cu transcendentul, fara sa inghit povesti cu domni atotputernici si  mame virgine. Marele dezavantaj este ca sunt dependenta financiar de functionari, meceni, fluctuatia bursiera, &c. Astept intrebarile specifice.

Ochelarii... Poate o sa ii vreau odata, cine stie? - nu prin posta insa :-)
Nu stiu ce te impinge sa schimbam pe viu priviri maro, cu ce-ar putea  imbogati relatia noastra? Pt. mine ar fi incantator, dar ar fi si frustrant sa nu pot scoate camera cand vad ceva bun de pozat. Ma intreb cum te-ai acorda tu cu tot restul cand chiar si vocea mea te streseaza. Nu stiu ce ai extras din telefoneala noastra, dar eu n-am de gand sa ma mai strecor prin filtrul acela.

Ultima fraza imi lasa o incerta senzatie de detasare...
Starea ta este un imens motiv de comunicare, dar nu o conditie. Cel putin tu ai sugerat-o ca motiv de revenire, ceea ce mi-a conferit oarecum un rol terapeutic. Daca nu-i asa, vrei sa-mi spui ce anume te face sa-mi scrii? Fireste, iti voi spune si eu de ce te gasesc interesant, daca nu ai dedus pana acum.

O seara buna, calma si vindecatoare!
D

PS. Pozele alea – ale cui sunt si din ce locuri? Parca imi spun ceva, parca nu...

Salut,

>Cuvintele mele se vor albastre, ...
Din pacate, receptionez o anume tensiune si o departare crescand linear odata cu revenirea mea la o stare de oarecare "bine". Sa fie asta culoarea albastra? Pacat, era culoarea mea preferata...

>Scrie-le cat mai repede, ...
Mi-am propus sa le scriu, dar ceva mai incolo. Acum nu pot sta pe tastatura o perioada continua prea lunga, iar cand voi putea, mi-e ca o sa fiu asaltat de tratamente si alte agitatii. Sper sa gasesc loc pentru chestia asta undeva "intre". Doina, tot ce am scris pana acum (2 chestii) sunt publice. Daca o scriu si pe a 3-a va fi publica - deci si pentru tine accesibila... Numai sa o fac.