Modalitati de organizare a unei ferme de struti

Cresterea strutilor se structureaza in patru faze principale: reproductie, incubare, cresterea puilor si ingrasarea strutilor tineri in vederea sacrificarii. Acest ciclu nu este obligatoriu de urmat pentru toti crescatorii. Necesita efort de invatare si presupune riscurile unei activitati pe care o practica deocamdata putine persoane. Mai mult decat atat, in vederea reducerii costurilor, este de dorit sa intervina specializarea crescatorilor pentru o parte din cele patru faze. De exemplu, cine achizitioneaza pui in vederea ingrasarii si sacrificarii, nu mai este obligat sa-si asume riscul incubarii si cresterii puilor dincolo de varsta critica pentru supravietuire. Cine se ocupa cu precadere de reproductia strutilor va putea sa dezvolte tehnici de selectie genetica in vederea imbunatatirii raselor.

In conditiile in care cresterea strutilor este la inceput in Romania, acesta diviziune a muncii este probabil sa mai intarzie. Crescatorii vor avea nevoie de un timp pana sa-si aleaga calea cea mai convenabila. In acest moment, cele mai credibile variante de inceput sunt fie realizarea ciclului complet - modalitate ce implica folosirea unui incubator, fie achizitionarea puilor de strut sau a strutilor tineri si cresterea in vederea sacrificarii. Prima varianta este mai costisitoare, dar produce venituri mai mari pe termen lung. Cea de-a doua varianta presupune o investitite mai mica recuperabila mai rapid si este o buna modalitate de testare a pietii in vederea dimensionarii corecte a afacerii la urmatorul ciclu de productie. In continuare, ne vom ocupa de cele doua tipuri de ferme, numindu-le ferma de reproductie, respectiv ferma de ingrasare.

Daca va decideti sa realizati o ferma de reproductie, luati in considerare urmatoarele date, cuprinse intr-un studiu facut in Marea Britanie in anii 1997-1998: in conditiile unui management bun, este de asteptat ca in mod curent 75% dintre oua sa fie fertile, 75% dintre ouale fertile sa eclozeze si 75% dintre pui sa supravietuiasca peste varsta de 4 saptamani. Astfel, din 100 de oua depuse, 75 se vor dovedi fertile, 56 vor ecloza, 42 de pui vor supravietui peste varsta de 4 saptamani. Rezulta o transformare a oualor in pui de peste 4 saptamani de sub 50%. In ultimii 2-3 ani, in urma adoptarii unor tehnici mai performante, situatia s-a imbunatatit, insa scopul fermelor de reproductie ramane gasirea unor tehnologii intensive de incubare, eclozare si cresterea puilor in perioada critica.
Capacitatea  de depunere a oualor este influentata de interesul cuplului de struti reproducatori relativ la imperechere. Asigurarea selectiei naturale a cuplurilor, asigurarea unui spatiu corect dimensionat pentru o familie de struti - de cel putin 10m. x 50m. precum si nutritia sunt factorii cheie care contribuie la obtinerea unei productii bune de oua. Formarea unui ou de strut dureaza cca. 48 ore, in consecinta depunerea oualor are loc o data la doua zile. Perioadele de depunere neintrerupta a oualor, de cca. 2-3 saptamani, alterneaza cu perioadele de pauza, de alte 2-3 saptamani, timp in care organismul femelei de strut isi reface provizia de elemente chimice - in special calciu, necesare formarii urmatoarelor oua. Sezonul de depunere a oualor dureaza in emisfera nordica cu aproximatie intre martie si septembrie, timp de cca. 6 luni. Potentialul de depunere a oualor ajunge astfel la 40 - 60 oua pe sezon, in mod exceptional femele reproducatoare ajungand sa depuna pana la 80 oua pe sezon.
Incubarea cu succes depinde de calitatea oualor. Ouale prea mici, sub 1,2 kg., vor conduce la nasterea unor pui nerezistenti a caror crestere ulterioara va fi neeconomica. De asemenea, ouale ai caror pori sunt acoperiti datorita murdariei sau substantelor inadecvate cu care s-a incercat curatirea, ouale crapate sau cele care au fost mentinute in conditii de umiditate excesiva sunt improprii incubarii datorita expunerii la agenti patogeni. Selectia corecta a oualor pentru incubare va conduce la cresterea numarului de pui nascuti vii si cu sanse de supravietuire.
S-a constat ca puii de strut raspund cel mai bine daca sunt tinuti in conditii cat mai apropiate de cele naturale - in aer liber, pe o suprafata nebetonata dar usor de curatat si sunt hraniti cu produse naturale - lucerna, fan tocat, graunte sparte dar nemacinate complet. Supravietuirea puilor este influentata de reglarea temperaturii incintei in care sunt tinuti. Puii nu vor avea pofta de mancare intr-un mediu in care temperatura este prea mare sau, daca temperatura este prea mica, se vor strange in apropierea sursei de caldura, pierzandu-si interesul pentru mancare.  Depinde de fiecare fermier gasirea unui mod de crestere adaptat la conditiile de care dispune, dar care sa respecte aceste principii.

Ferma de ingrasare este locul in care sunt tinuti strutii de la varsta de 3 luni - varsta dupa care mortalitatea scade mult, pana la varsta de sacrificare - respectiv pana la 10-12 luni. Obiectivul fermei de ingrasare este aducerea strutului la parametri optimi - circumferinta corporala si masa musculara, in vederea obtinerii unor produse - carne, piele si pene de calitate. Pentru ferma de ingrasare, nutritia este elementul cheie al obtinerii profitului. Nutritia este importanta atat in ceea ce priveste compozitia cat si in ceea ce priveste stabilirea costurilor finale de productie. Marele avantaj al fermelor de ingrasare a strutilor din Romania este costul scazut al produselor care alcatuiesc hrana strutului. Administrarea corecta a hranei este insa vitala pentru succesul fermei.
Plecand de la starea de fapt ca strutul este o pasare, initial acestuia i s-a administrat aceeasi dieta precum celorlalte pasari. Studiile ulterioare au demonstrat insa ca, in realitate, strutul are mai multe in comun cu ierbivorele decat cu pasarile. In natura, strutul obtine mai mult de 50% din energie din consumul de material fibros - iarba, lucerna, fan. Trecerea hranei prin tubul digestiv dureaza 48 de ore, comparativ cu 4 - 6 ore la pasari. In cazul in care strutului i se administreaza hrana specifica pasarilor de curte - graunte, concentrate, etc., energia metabolizata de strut este semnificativ mai mare, fapt ce conduce la obezitate si alte dereglari. Compozitia optima a hranei strutului este de 60% material fibros, 40% amestec de cereale - orz, ovaz, grau, floarea soarelui, porumb.
In urma studiilor efectuate de crescatorii europeni, s-a constatat la strut un raport mediu de 3,5:1 al transformarii hranei in masa corporala, in perioada cuprinsa intre varsta de 3 luni si varsta de 10-12 luni care este varsta optima de sacrificare. Studiile au fost facute pe un grup de 4000 de pasari. Considerand ca strutului i se administreaza in medie 1-2 kg. de hrana pe zi - cantitatea variind cu varsta animalului, rezulta ca pentru a-l aduce la greutatea de sacrificare de cca. 100 kg., un strut consuma cca. 350 kg. hrana. intr-o perioada de 7-9 luni. Daca strutului i se administreaza regimul de hrana optim, rezulta un consum per capita de 210 kg. material fibros si 140 kg. amestec de cereale. Cu toate ca nivelul costurilor cu hrana este specific fiecarui crescator, in conditiile Romaniei acestea se inscriu cu siguranta sub nivelul de 50 euro pentru aducerea unui pui de strut de la varsta de 3 luni la varsta de sacrificare.
In concluzie, raportul de transformare a hranei in masa corporala si costul de productie scazut al hranei confera cresterii strutului un avantaj important relativ la alte animale - ierbivore sau pasari.