Home

How did we Meet

  

Buna!

Stiti deja ca sunt Larry Evenson si sunt logodnicul Mariei. Vreau sa va va impartasesc in cuvintele mele povestea noastra.

La inceputul lui 2002, navigam pe Internet si am descoperit un site englezesc pentru persoane cu dizabilitati. M-am inscris pe acel site si am inceput sa ma uit in baza de date a site-ului la mesajele postate de ceilalti. Am inceput sa le citesc pana cand am descoperit un mesaj postat de Maria care spunea ca doreste sa-si faca prieteni si sa afle despre instrumente adaptive. Ceea ce mi-a atras atentia a fost numele ei, Maria, pentru ca mama mea, de asemenea s-a numit Marie, pentru ca a fost numele bunicii mele si multe alte doamne din familia mea au purtat acest nume... Nu m-am gandit de doua ori pana i-am scris Mariei. In ziua urmatoare Maria mi-a raspuns si apoi am inceput sa vorbim pe Yahoo Messenger. Maria mi-a spus ca nu-si doreste un iubit si ca putem fi doar prieteni. In zilele ce au urmat am inceput sa petrecem impreuna cate 6, 7 sau chiar 10 ore pe zi online. M-am indragostit imediat de Maria si mi-am dat seama de asta. Apoi am inceput sa me scriem scrisori si dupa o vreme fotografii.

Mi-am dat seama ca era adanc ranita sufleteste, insa nu am sa intru in detalii despre aceasta, doar va pot spune ca era motivul pentru care Maria nu isi dorea un iubit.

Maria s-a indragostit incetul cu incetul de mine si ne-am logodit in 18 October 2002, dupa aproape 6 luni de cand eram impreuna online. Maria este din Romania, parintii ei sunt oameni minunati, ca si sora ei Aurora, care este acum ca si sora mea. Am cerut-o pe Maria in casatorie si parintii ne-au dat acceptul.

Intentia noastra a fost sa incercam ca Maria sa vina in USA cu viza de logodna, apoi ne-am fi casatorit in Statele Unite, dar fiind amandoi persoane cu handicap, lucrurile nu au fost usoare. Maria a aplicat pentru viza turistica, insa a fost refuzata in Decembrie 2002 de catre Immigration National Service (INS). Nu a primit nici o explicatie, dat eu am inteles ca refuzul s-a datorat faptului ca Maria are distrofie musculara si este in scaun cu rotile. Si eu sunt in scaun cu rotile si am vazut ca viza turistica a Mariei a fost refuzata fara nici o justificare. Prietenul nostru, Mike, intentiona chiar s-o sponsorizeze pe Maria pentru acea calatorie insa, cu toate acestea, INS a refuzat viza.

Apoi am asteptat cateva luni aici in USA pentru a primi formularul pentru viza de logodna de la INS de aici, din Statele Unite. La inceputul lui Septembrie 2003, in sfarsit, INS mi-a trimis dupa aproape 5 luni de asteptare acel formular pentru viza de logodna. L-am pus alaturi de celelalte acte ale mele si scrisorile primite de la Maria si urma sa ma ocup de solicitarea vizei. Trebuia sa-i trimit Mariei cateva dintre aceste formulare sa le semneze. Insa in 18 Septembrie, coasta de est a Statelor Unite a fost atinsa de uraganul Isabel; partea centrala a Virginiei a fost lovita in jurul orei 5 pm. In acea noapte de joi, la 8.30 pm s-a intrerupt energia electrica. Vantul sufla cu peste 120 mph, copacii cadeau la pamant. Tot ce auzeam erau zgomotole provocate de copacii care cadeau peste masini... Pe la 9 pm, dupa o jumatate de ora dupa ce s-a intrerupt energia electrica, in intreaga cladire in care locuiam au picat si generatoarele pentru lumina de urgenta. La ora 5.30 am m-am trezit intr-un fum gros. Ii auzeam pe cei doi pisoi ai mei, Angel si Marty, plangand dupa ajutor... Nu am sa pot uita niciodata acele sunete, chiar daca voi mai trai inca 50 de ani... Intregul apartament era in flacari. Auzeam lumea tipand, geamuri spargandu-se, insa nici urma de detectoare de fum sau alarme impotriva incendiilor... Totul s-a prabusit in noaptea aceea in cladirea in care locuiam...

Oamenii au venit intr-un tarziu sa ma scoata din cladire. Am fost scos afara de ceilalti chiriasi. Pompierii nici macar nu ajunsesera acolo in acel moment. Le-a luat foarte mult timp sa descopere unde era cladirea...

Am pierdut totul in incendiu, toate hainele, mobila, instrumentele de lucru si afacerea, inventarul, bijuteriile, monezi rare, televizoarele, scaunul electric Everest&Jennings Lancer 2000, alte scaune cu rotile manuale, toate echipamentele medicale, chiar tot ce aveam. Pierderea se ridica la aproximativ 200,000.00 USD si nu am avut asigurare care sa acopere aceasta pierdere pentru ca nu mi-am permis-o. Toate celelalte 20 de apartamente au fost distruse in incendiu. Maria mi-a trimis tot felul de imbracaminte, o haina de iarna, pantaloni, sosete, pulovere, maieuri, cani, hartie de scris si plicuri. Ea a fost stalpul de sprijin in aceste sase luni. In aceasta perioada mi-a redemonstrat dragostea ei. Vedeti, Maria nu are foarte multe pentru ea insasi, ea nu are un scaun actionat electric, iar in Romania sunt foarte putine accesibilitati pentru persoanele cu handicap. Sper, sa fiu sincer, ca vom putea gasi un sponsor pentru ca Maria sa vina in Statele Unite; este ceea ce amandoi ne vorim ai avem nevoie.

In acest moment locuiesc intr-o camera de motel fara telefon si computer. Folosesc un computer public pentru a intra online sa o vad pe Maria. Am o casuta postala, daca cineva vrea sa-mi scrie, iar adresa este:

Mr. Larry Evenson

PO BOX 3326

Fredericksburg Virginia

USA, 22402 - 3326

Maria a fost diagnosticata cu Distrofie Musculara de Centura (Limb Girdle Muscular Dystrophy) la varsta de 9 ani si boala a progresat in timp. Acum se deplaseaza in scaun cu rotile de peste 8 ani. In tot acest timp a avut numai doua scaune cu rotile manuale care nu i-au dat prea multa independenta.

Cat despre problemele mele fizice, cand eram mic sufeream de ceea ce atunci era denumit sindromul muschilor slabi. La doi ani, pentru ca nu mergeam inca, am inceput sa port incaltaminte speciala cu tije metalice. In timp, inainte de a avea 5 ani, am inceput sa merg singur. Am avut ceva probleme musculare chiar in timpul liceului si al facultatii, insa le-am pus pe seama efortului fizic pe care il faceam ca jucator de baseball in acea vreme. In Noiembrie 1982, ma intorceam spre casa de la un prieten (mergeam pe trotuar!) pe o vreme de iarna autentica, cand am fost lovit din spate de un sofer beat. M-a aruncat in aer aproape 10 metri si in cadere mi s-a fracturat coloana vertebrala la nivelele L1, L2 si C5, C7. De atunci sunt aproape 22 de ani de cand ma deplasez in scaun cu rotile. Pentru stabilitatea coloanei vertebrale, medicii mi-au pus tije metalice. In 1995 tijele s-au rupt si am inceput sa am probleme cu bratele si cu respiratia. Doctorii au spus ca totul se datoreaza faptului ca tijele s-au rupt, insa in 2002 dr. Carr mi-a facut teste medicale amanuntite si a descoperit ca aveam Distrofie Musculara Miotonica Congenitala (CMMD). Se pare ca aveam distrofia musculara de la nastere dar a fost nediagnosticata. Astfel ca, fac tot ce pot mai bine cu ceea ce mi-a dat Dumnezeu.

Daca cineva ar dori sa doneze fonduri pentru noi, orice suma s-ar adauga in timp, ar face ca Maria si eu sa putem intr-o zi sa ne realizam visul - sa fim impreuna, casatoriti si sa avem cateva echipamente adaptive, un lift pentru transfer din pat in scaun, un pat electric, un scaun actionat electric pentru Maria sau pentru mine (eu folosesc acum acel scaun electric pe care il cumpasem pentru Maria cu numai 3 saptamani inainte de incendiu), si sa inchiriem sau sa platim un avans pentru o casa micuta sau apartament care sa ne permita accesul. Orice ajutor va fi apreciat.

Contul bancar al Mariei este valabil si a fost deschis cu 3 ani in urma pentru un transplant de mioblasti ce ar fi imbunatatit conditia ei fizica. Toate fondurile pe care le vom strange le vom folosi pentru a ne "cumpara accesibilitatile" si fie pentru a o aduce pe Maria in USA, fie pentru venirea mea in Romania. Luam in calcul oricare dintre aceste doua variante, dar sperantele mele sunt ca Maria sa poata veni in Statele Unite unde exista deja multe accesibilitati pentru persoanele cu handicap si am avea o viata mult mai buna. Insa de va fi sa fie Romania singura noastra cale, atunci voi veni in Romania sa ma casatoresc si sa traiesc alaturi de sotia mea. Daca cineva ar dori sa doneze, dar ezita sa trimita bani in Romania, atunci poate trimite la Mr. Larry Evenson, PO BOX 3326, Fredericksburg, VA, 22402-3326, in numele meu. Nu am deschis inca un cont, dar cand fondurile vor incepe sa soseasca, voi deschide unul in numele meu apoi voi trimite acte Mariei sa semneze pentru a o adauga ca titular al acestui cont.

Multumesc tuturor pentru orice ajutor pe care ni l-ar putea da, fie sume de bani, fie prin asigurarea unui job in USA pentru Maria asa incat ea sa poata obtine viza de munca in Statele Unite.

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!

Al vostru,

Larry Evenson

Cred cu adevarat ca Dumnezeu are un viitor bun pentru Maria si pentru mine. Visez la viata in doi, la nunta noastra si la petrecerea de nunta.

 

Nu am mai gasit-o pe micuta Angel, nici macar trupul ei nu a fost gasit sa-mi fie inapoiat. Celalalt pisoi, Marty, a fost gasit 11 zile mai tarziu, insa ma fost nevoit sa-l dau altcuiva pentru ca nu as mai fi putut sa-l ingrijesc.

 

Ultima modificare
27.03.2004

vizite din 27 Martie 2004
Counter

  Sus

 

  Varsta inocentei | Intalnirea | Idealuri | Incendiul | Despre Romania | Despre DM | ADA - Departamentul de Justitie al USA | ONG-uri | Ce sunt echipamentele adaptive | Echipamentele adaptive de care ai nevoie | Salvati dragostea | Cartea de oaspeti | Contactati-ne


© 2003, Web design - Maria Constantin