This page hosted by
Get your own Free Home Page
CSEREHÁT - SZÉKELYUDVARHELY
Cu privire la participarea reprezentantului
DPMN la semnarea Protocolului de la Odorheiu Secuiesc din 15
Decembrie 1997
Raportez cu supunere, Superiorilor mei:
În ziua de 15 Decembrie 1997 am participat la negocierea semnării
unui Protocol la Odorheiu Secuiesc, județul Harghita, între (1)
primarul municipiului Odorheiu Secuiesc, (2) consilierii locali,
(3) Congregația Inimii Neprihănite, (4) Aris Industries S.A.
i (5) Basel Hift. Întâlnirea a fost organizată de APADOR(CH)
i Liga Pro-Europa. La invitația organizatorilor i cu aprobarea
ministrului Tokay Gyorgy, am participat la întrunire în calitate
de observator (ceea ce nu înseamnă ca nu am avut un rol activ
pe parcursul negocierilor).
Povestea începe în ziua de Duminica,14
Decembrie 1997, la orele 14, când am plecat din Bucureti, cu
o maina Dacia 1300 a Comitetului Helsinki din România, împreuna
cu Renate Weber i Gabriel Andreescu (plus oferul Cristescu de
la APADOR), Am ajuns la Odorheiu Secuiesc la orele 20, i am tras
la hotelul Târnava din centrul oraului. La orele 21 am avut o
întâlnire de pregătire. Au participat: Gabriel Andreescu, Rénate
Weber, Smaranda Enache, Szokoly Elek i subsemnatul. S-a stabilit,
în linii generale, programul de a doua zi, tactica de adoptat
în cazul în care senatorul George Pruteanu ar dori sa asiste
la negocieri, modalitatea de desfăurare a întâlnirii etc. Am
mers la culcare la 2 noaptea.
În dimineața zilei de Luni,15
Decembrie 1997, grupul menționat mai sus a vizitat clădirea din
Cserehat. Senatorul Pruteanu, plus doua echipe de televiziune,
se aflau deja acolo. Câteva observații personale: clădirea este
imensă, situată pe un deal ce domina oraul, iar privelitea este
minunata. Mi s-a părut ca:
(a) clădirea este supradimensionată
(P+2) din multe puncte de vedere (e.g.: holuri extrem de spațioase,
încăperi largi i înalte, scări interioare cu o vădita justificare
estetic-arhitecturala etc.);
(b) nu cred ca planul clădirii
a fost efectuat avându-se în vedere destinația declarata a edificiului,
aceea de a găzdui un aezământ pentru îngrijirea i educarea copiilor
handicapați. De pilda: (I) nu exista lifturi, dei odăile în care
se presupune ca vor dormi copiii se afla la etajul II; (ii) nu
exista rampe pentru cărucioare, ci numai scări cu trepte înalte,
pe care doar un adult sănătos i în putere le-ar putea urca i
cobori fără dificultăți; (iii) nu exista săli speciale de tratament
medical sau recuperatoriu, ci doar o camera ce se spune ca va
deveni cabinetul medical; (iv) nu exista masuri i instalații
speciale de siguranța (e.g.: balustradele joase, ferestrele i
uile neasigurate etc.); (v) grupurile sanitare sunt construite
în mod evident pentru a fi folosite de adulți sănătoi, iar nu
de copii, i cu atât mai puțin de câtre nite copii cu handicap
fizic sau mental;
(c) după părerea mea, clădirea este potrivita
pentru un I seminar teologic greco-catolic, eventual cu o mica
anexa destinata copiilor orfani (iar nu handicapați); dacă se
admite rezonabilitatea unei asemenea destinații, atunci clădirea
apare într-o lumina noua i justifica în buna măsura frustrările
comunității locale, frustrări exprimate de primar, de consilierii
locali, de presa locala etc.;
(d) existenta pazei înarmate
în clădire i în jurul edificiului este un factor suplimentar
de tensiune intre Congregație i comunitatea locala.
După
vizitarea clădirii, ne-am îndreptat spre sala de festivități
a Consiliului local, unde urmau sa se desfăoare negocierile.
Alături de cei invitați, s-au prezentat la întâlnire i reprezentanții
presei centrale (TVR1, Mediafax etc.), ce-l acompaniau pe senatorul
George Pruteanu. Pentru a forța prezenta senatorului la negocieri,
Congregația Inimii Neprihănite a anunțat ca George Pruteanu.
Face parte din delegația lor, lucru socotit inacceptabil de către
consilierii locali. Spre a dezamorsa criza, organizatorii au
hotărât că la negocieri sa participe doar părțile interesate,
iar senatorul, presa centrala, precum i presa locala (ce fusese
inițial invitata) sa nu fie prezenți în sala. Senatorul s-a manifestat
cu furie (neputincioasa), i este meritul lui Gabriel Andreescu
de a-I fi dat afara, până la urma, din încăpere.
Întâlnirea
propriu-zisa a debutat la orele 11 cu o declarație de intenții
a lui Cyril Bürgel, reprezentantul Basel Hilft i finanțatorul
construcției. El a adoptat un ton de împăciuire i chiar i-a cerut
iertare pentru eventualele inconveniente pe care le-ar fi adus
comunității locale prin construirea aezământului.
În replica,
primarul Szász Jenő a folosit un ton dur, cum ca nu accepta altă
soluție decât răscumpărarea clădirii i trecerea ei în proprietatea
Consiliului local Odorheiu Secuiesc.
Au urmat apoi nenumărate
(i aproape cu neputința de descris) argumente i contra-argumente,
dovedind (i) lipsa de comunicare actualmente existenta între
părți i (ii) faptul ca nu se va putea ajunge la un compromis
în probleme aa-zis ontologice, cum ar fi cele legate de proprietatea
asupra terenului. Pe la 14:30, când spiritele erau destul de
încinse, iar oboseala începuse sa se arate la cei mai mulți dintre
participanți, mi-am permis sa propun încheierea unui protocol
care să recunoască existenta unei platforme comune minimale,
pe cinci puncte, i anume:
(1) limba materna i religia copiilor
ce vor avea de-a face cu aezământul nu vor fi schimbate;
(2)
vor fi angajate cu prioritate persoane din Odorheiu Secuiesc
i din zona;
(3) copiii cu handicap din Odorheiu Secuiesc
au prioritate;
(4) numărul măicuțelor va rămâne intre 10
i 20;
(5) constituirea unui grup de contact, care sa supravegheze
aezământul încă de acum (grup format din măicuțe, consilieri
locali, dar i medici, contabili etc.).
Propunerea a fost
primita cu oarece entuziasm de către pârtile implicate, aa ca
am trecut imediat la formularea textului Protocolului. Personal,
speram ca într-o jumătate de ora totul va fi gata, apoi se va
tine conferința de presa, iar noi ne vom putea întoarce acasă
la o ora rezonabila. Din păcate, n-a fost sa fie aa.
Prima
forma a Protocolului a fost discutata i rediscutată, până când
din propunerile inițiale n-a mai rămas aproape nimic. În acel
moment (pe la orele 16:30), Smaranda Enache mi-a mărturisit ca
ea nu crede ca se va mai semna ceva, pentru ca atmosfera semăna
foarte bine cu cea de la alte negocieri (de la Târgu Mure), care
euaseră. Gabriel Andreescu i Renate Weber au reluat încercarea
de a se iei din noianul argumentelor sterile.
Parca spre
a compromite orice ansa de înțelegere, în acel moment primarul
a înmânat finanțatorului (Cyril Bürgel) i reprezentantului Aris
(pe numele sau Roibu) o hârtie prin care îi anunța oficial ca
Primăria va începe acțiunea legală de răscumpărare a clădirii.
Pentru a doua oara pe parcursul negocierilor, reprezentantul
Basel Hilft s-a declarat profund jignit (i antajat); prima oară
fusese atunci când primarul a produs un lamentabil i foarte injurios
protest al părinților copiilor cu handicap din Odorheiu Secuiesc.
Până la urma, Cyril Bürgel n-a mai putut fi reținut de nimeni
(nici de Gabriel Andreescu, nici de măicuțe, nici de mine) sa
rămână în sala; a plecat i a dat o declarație presei (care atepta
de la prânz în fata uii, i care va continua sa atepte acolo până
după 18:30), cum ca nu va mai finanța terminarea lucrărilor la
clădire (pentru ca se presupune ca ar mai fi nevoie de circa
un milion de dolari).
Din acest moment, am observat o schimbare
de atitudine, atât la primar, cât i la consilierii locali. Până
atunci, unii dintre acetia adoptaseră o poziție extrem de rigida;
de pilda, ei insistau ca viitorii angajați ai aezământului sa
fie doar din Odorheiu Secuiesc i din zona Odorhei, iar nu din
Odorheiu Secuiesc i din zona, cum propuneau măicuțele. Pentru
mine a devenit limpede ca, până să se teamă de romanizare etc.,
consilierii doreau doar sa evite prezenta unor persoane (fie
ele i de naționalitate maghiara) din Miercurea Ciuc. i a fost
nevoie de întreg talentul acrobatico-negociatoristic al lui Gabriel
Andreescu, Renate Weber i Smaranda Enache pentru a calma spiritele
- ce se încinseseră din nou.
După apte ore de negocieri
epuizante, aproape cu disperare, am făcut o ultima propunere:
punctele din platforma minimala asupra cărora exista divergențe
să fie pur i simplu scoase din text, iar eventualele rezerve
sa fie menționate când se va semna forma finala a Protocolului.
După încă o perioada de agonie (fără extaz), aa s-a i întâmplat,
iar Protocolul poate fi citit în anexa acestui raport. 0 mențiune
speciala s-ar cuveni făcuta asupra punctului 1; au existat următoarele
variante:
(a) Beneficiarii sunt copiii cu dificultăți i handicap
din Odorheiu Secuiesc i din zona Odorhei (varianta Consiliului
local);
(b) Beneficiarii sunt copii cu dificultăți. Copiii
cu handicap din Odorheiu Secuiesc i din zona au prioritate (varianta
Congregației);
(c) Beneficiarii sunt copiii cu dificultăți.
Copiii cu handicap din Odorheiu Secuiesc i din zona au prioritate.
Procentul copiilor cu handicap în cadrul categoriei copiilor
cu dificultăți va fi stabilit ulterior, de către o comisie de
specialitate (medici, asistenți sociali, măicuțe, autorități
locale i județene etc.). Aceasta era varianta mea.
Nici
una din cele trei variante de mai sus n-a întrunit acordul părților;
în aceasta noua situație de criza, Gabriel Andreescu a propus
actuala formulare a punctului 1, formulare care a fost - nu foarte
uor - acceptata până la urma.
Trebuie sa mărturisesc aici
ca, în acele momente, a fost nevoie uneori ca moderatorii sa
cam ridice tonul la părțile angajate în negocieri. Până i eu
mi-am permis o data sa bat cu pumnul în masda (desigur, pe jumătate
în gluma). În cele din urma, Protocolul a fost semnat (era trecut
de orele 18), i a urmat o scurtă conferința de presa, în fata
unor jurnaliti obosiți i foarte frustrați.
Aproape împleticindu-ne,
ne-am dus sa mâncăm ceva, apoi ne-am despărțit de cei de la Liga
Pro-Europa (care au plecat la Târgu Mure), iar noi, în aceeai
formație, ne-am îndreptat spre Bucureti, unde am ajuns, cu peripeții,
la orele 4 în dimineața zilei de Marti,16 Decembrie 1997.
Sunt foarte multe alte amănunte pe care nu le-am trecut în
acest raport, dar pe care le pot povesti, daca exista interes
pentru aa ceva.
Dincolo de raportul propriu-zis, mi-as permite,
cu toata umilința, o seama de considerațiuni: Odorheiu Secuiesc
are o populație secuiască de peste 95%; este vorba despre o comunitate
foarte conservatoare i foarte mult centrata pe interese strict
locale. Localnicii sunt extrem de suspicioi fata de cei din afara
zonei Odorhei. De asemenea, ca o reacție de auto-apărare, ei
sunt foarte mândri de statutul lor i al oraului lor, dei acestea
se întemeiază pe izolare. Subzista încă resentimente împotriva
oraului Miercurea Ciuc, declanate de când Miercurea Ciucului
a devenit reedința de județ.
Pe de alta parte, Congregația
Inimii Neprihănite nu a înțeles, până acum, specificul comunității
locale în mijlocul căreia va trebui, eventual, să-i desfăoare
activitatea i ca-i duca viata.
Impresia mea, ca nespecialist,
este ca ambele părți în conflict au făcut erori, inclusiv juridice,
foarte mari; totui, cred că fostul primar i fostul Consiliu local
au greit mult mai mult i mult mai adânc. Măsura în care fostul
primar i fostul Consiliu local au greit din prostie, nepricepere
sau din pricina corupției (bani, calatorii în Occident etc.)
nu o pot aprecia, în actuala faza a cercetării.
Am impresia,
de asemenea, ca poziția Congregației este mult mai solidă, actualmente,
decât cea a Consiliului local. Evident, nu pot sa prezic ce se
va întâmpla peste 5-6 ani, când problema juridica ii va fi aflat,
sa sperăm, rezolvarea definitivă. Ceea ce pot spune însă cu certitudine
este faptul că un asemenea focar de infecție poate molipsi ansamblul
corpului social, i amenință să compromită precum evenimentele
de la Târgu Mure din 1990 pentru încă un deceniu eforturile României
de integrare euro-atlantică.
Câteva ceasuri petrecute în
secuime te pot repede îmbolnăvi de scenarita; fie-mi, dar, îngăduit
i mie să-mi permit câteva speculații: O chestiune esențialmente
locală, parohiala chiar, inițial neînsemnată, a fost transformata
probabil de către profesioniti într-o diversiune care amenința
să compromită imaginea secuimii, a maghiarimii din România i
chiar a României. Scopul pare sa fie întreruperea actualelor
tentative de integrare euro-atlantică, precum i o apropiere de
zona de interese, influenta i dominație a fostului Imperiu Sovietic.
Drama (câteodată comedia) ce se derulează acum la Odorheiu Secuiesc
este aceea a unei comunități extrem de centrate asupra unor probleme
strict locale ce se vede folosita de anumite grupuri de interese
drept imagine a ungurimii din România.
Impresia mea este
ca măicuțele Congregației sunt de fațada, dar o fațada foarte
convenabila. Imaginea promovata este cam următoarea: bestiile
de secui nu le lasă pe bietele măicuțe sa aibă grijă de orfani
i copii handicapați, pentru ca secuii sunt unguri, iar ungurii
sunt ovini, anti-români i, în genere, lipsiți de inima (din moment
ce vor sa le alunge pe seraficele călugărițe ale Congregației
Inimii Neprihănite).
Rezolvarea tensiunilor actuale nu-i
o chestiune juridica sau morala, ci o problemă eminamente politică,
ce nu privete doar UDMR, ci toate forțele democratice din România.
După părerea mea, chestiunea de la Odorheiu Secuiesc este foarte
grava i nu mai suferă amânare. După părerea mea, actualul protocol
n-a făcut decât sa mai cumpere ceva timp, dar nu prea mult. În
nici un caz nu-I vorba de trei luni; mai degrabă, de trei săptămâni
(adică până după sărbătorile de iarna).
Consider ca o prima
urgenta sa li se asigure secuilor ajutorul pentru o abordare
profesionista a situației (juridic, psihologic, politic etc.),
deoarece impresia mea este ca de partea cealaltă se afla profesioniti
relativ înalt calificați (i având, în mod evident, la dispoziție
sume considerabile de bani).
De aceea, va rog sa luați în
considerare cele câteva modeste propuneri de mai jos: .
(1)
Detaarea de urgenta, pe lângă Consiliul local i primar, pentru
o perioada de cel puțin 90 de zile a doua persoane: (a) un jurist
experimentat, eventual însoțit de o echipa corespunzătoare pentru
cercetări legislative i (b) un specialist în conflict management.
Plata acestor specialiti s-ar putea face i din surse externe,
pe care le-am identificat.
(2) Un audit al finanțelor municipiului
Odorheiu Secuiesc, împreună cu o cercetare asupra situației financiare
a membrilor fostului Consiliu, precum i a fostului primar.
(3) Audit la firma Aris Industries în legătura cu construcția
în cauza (i, desigur, nu numai cu ea). Subliniez faptul ca Roibu
mi s-a părut sensibil la argumente raționale, ceea ce ar putea
semnala i faptul ca s-ar cam teme de o purecare a hârțoagelor
afacerilor sale. În acelai timp, cum eu cred ca avem de-a face
cu profesioniti, ansele de a găsi ceva necurat acolo sunt foarte
reduse.
(4) Sesizarea autoritarilor competente (cum ar fi
de pilda, Garda Financiara) în legătura cu eventualele neregularități
sau ilegalități legate de clădirea din Cserehát.
S C E
N A R I U ( non-S.F.)
Îmi pot imagina ca ar fi vorba de
banii fostei Securități, sau pur i simplu de bani murdari etc.
Banii vin din Elveția, sa spunem, i în scripte apare ca pentru
clădire s-ar fi cheltuit 7 milioane de dolari. Sa mai presupunem
ca, în realitate, construcția a costat doar 5 milioane de dolari.
Avantaj imediat: 2 milioane de dolari, Sa mai presupunem ca acea
clădire nu a fost construita spre a adăposti copii handicapați,
ci e vorba, în realitate, de un seminar greco-catolic. Sa mai
presupunem ca Vaticanul este dispus sa mai plătească vreo 5 milioane
de dolari pentru clădire, daca greco-catolicii devin proprietari
de drept. Avantaje: se spăla banii murdari, i se mai i câtiga
pe deasupra câteva milioane bune de dolari.
Dan Oprescu
Bucuresti,16 XII 1997
Dokumentumok | Archív | Friss
hírek | Fotók | Tiltakozások, felhívások | Üzenetek | Sajtószemle
| Vissza a kezdőlapra