Site designed and created by Razvan Paraianu.
© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004|
© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004 |
|
|
I. SLAVICI
SBUCIUMĂRI POLITICE LA ROMÂNII DIN UNGARIA
BUCUREŞTI
«MINERVA», Institut de Arte Grafice şi Editură,
B-dul Academiei 3—Str. Edgar Quinet 4. 1911
Contend
Această dare de seamă a fost făcută încă astăvară, în curând după întrunirea dietei ungare şi mai nainte de a fi luat d. Dr. Ioan Mihu asupra sa sarcina de a restabilí buna înţelegere între fruntaşii Românilor din regatul ungar, dar publicarea ei a fost amânată pentru-ca să nu se poată zice, că am zădărnicit prin intervenirea mea bunele silinţe ale celor ce stăruiau pentru pacea de toţi dorită.
e cestiune de bună credinţă să public neschimbat ceeace am scris atunci, şi rămâne să-mi dau la sfârşit părerea asupra celor petrecute de atunci şi, până acum.
Asupra unui singur lucru ţin să stărui chiar acum.
Am făcut şi eu încercarea, de a găsi un teren comun, pe care fruntaşii Românilor din regatul ungar pot să lucreze împreună, dar am ajuns la convingerea, că buna înţelegere e între dânşii peste putinţă câtă vreme nu sunt cu toţii de bună credinţă.
Când şi-a exprimat convingerea, că nu e şi pentru Români loc în viaţa constituţională a actualului regat ungar, Generalul Traian Doda s'a retras din. dieta ungară şi din viaţa publică a Ungariei, în care nu mai avea rost.
Atunci dar, când au luat hotărârea de a se organizá, ca să-şi trimită oamenii de încredere în dieta ungară, Românii din regatul ungar au admis, că se poate asigurá şi pentru dânşii libertatea de desvoltare în actualul stat ungar şi au luat angajamentul de a face tot ceeace omeneşte e cu putinţă, ca să şi-o şi asigureze.
Buna înţelegere e cu putinţă numai între aceia, care, luând odată angajamentul acesta, se şi ţin de el şi nu urmăresc prin lucrarea lor politică alte scopuri.
D. Dr. Iuliu Maniu va fi fost de bună credinţă când a făcut în public declaraţiunea, că cestiunea, română n'o să poată fi rezolvată decât după-ce se va fi schimbat actuala organizaţiune a statului ungar; făcând însă declaraţiunea aceasta, D-sa se pune în conflict cu aceia dintre concetăţenii sei români, care ţin să eie parte la viaţa publică a patriei lor şi acum, mai nainte de a se fi făcut schimbarea în organizaţiunea ei.
De bună credinţă e şi d. Aurel Popovici când susţine la Viena şi la Bucureşti, că numai într'o monarchie habsburgică unitară pot să-şi asigureze Românii libertatea de dezvoltare; spuind-o înse aceasta şi'n coloanele unui ziar din Braşov, d-sa bagă zizanie între fraţii săi.
Cu atât mai vârtos bagă zizanie între fraţi cei ce spun şi azi, şi mâne, că restabilirea unităţii în organizaţiunea monarchiei habsburgice nu e cu putinţa şi că Românii din ţările subjugate nu se vor bucurá de libertatea de desvoltare decât după ce se vor fi unit cu fraţii lor din regatul român.
Chiar şi dacă n'ar mai fi la mijloc şi interese particulare ori alte înrâuriri nemărturisite, sunt destul aceste patru curente pentru-ca oamenii cu inima curată să se înţeleagă şi ei cu anevoia între dânşii, şi urâtele dezbinări ce s'au dat pe faţă în timpul celor din nrmă câteva luni se trăgănează pe'nfundate de ani de zile.
De oare-ce nu e vorba de interese particulare, ci de causa poporului român, şi de oare-ce deocamdată nu putem nici să schimbăm organisaţia statului ungar, nici să restabilim unitatea monarchiei habsburgice, nici mai ales să prefacem harta Europei, e cestiune de bun simţ să ne călcăm cu toţii pe inimă şi să sprijinim pe cei ce tot mai cred, că se poate asigura pentru Români libertatea de dezvoltare şi'n actualul stat ungar.
Trebuia s'o facem aceasta mai ales la începutul anului acum trecut, când oameni cu mare trecere la poporul maghiar au declarat în faţa lumii, că ţin să li se asigureze Românilor în statul ungar libertatea de desvoltare şi să se restabilească buna înţelegere între poporul român şi cel maghiar. Chiar şi cei ce pun la îndoială sinceritatea acestei declaraţiuni ori nu cred, că are actualul guvern ungar destulă pricepere şi destulă antoritate, ca să resolve cestiunea naţionalităţilor, ba tocmai ei trebuiau să se ferească de ori-şi-ce faptă, care produce aparenţa, că Românii sunt cei ce zădărnicesc bunele silinţe ale actualilor consilieri ungari ai Impăratului şi Regelui Francisc Iosif I.
În loc de acensta s'au deslănţuit patimile şi oamenii s'au năpustit unii asupra altora cu atâta înverşunare, încât n'a mai rămas între fruntaşii Românilor din regatul ungar nici un om cu faţa curată.
După ce ani de zile de-arândul s'a urmat lupta nu numai cu mare desfăşurare de puteri şi cu jertfe grele, ci şi cu multă pricepere, în faţa situaţiunii hotărâtoare n'a mai fost nimeni în stare să deie răspuns la întrebarea «Ce vor Românii din regatul ungar?»
Numai aici puteau să ajungă lucrurile cu oameni, care'şi închipuiesc, că politică va să zică a profitá de împrejurări şi de slăbiciunea oamenilor ori de nepriceperea lor pentru-ca una gândind alta să zici şi una zicând alta să faci.
În urma silinţelor de a amăgi lumea s'au produs conflictele, care au făcut pe partidul naţional în timpul campaniei electorale incapabil de acţiune, în urma acelor silinţe au fost «omorâte» unul după altul cele două organe de publicitate ale partidului, în urma acelora-şi silinţe s'a produs desbinarea în comitetul central al partidului, şi zadarnice au să rămâie silinţele de a restabili buna înţelegero între luptători — câtă vreme ei nu sunt toţi de bună credinţă.
Adeărul este, că Românii cei mulţi şi adevăraţi, fie funcţionari publici, fie preoţi ori învăţători, fie neguţatori, meşteşugari ori plugari ţin să li se asigureze în ţara lor putinţa de a-şi urma lucrarea în toată liniştea.
Cel ce altfel zice spune un neadevăr şi'nvrăjbeşte lumea.